KorAP: Find »[drukola/base=negru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...238 239 240 ...2423 >

60,569 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un strat de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind cablul de alimentare. Cablul lămpii se continua cu un prelungitor portocaliu care se continua cu un prelungitor alb care se continua cu alt prelungitor portocaliu care se continua cu un prelungitor negru. La etaj, la parter, prin magazii și camere pentru personal și toalete și birouri și săli de fizioterapie. Cablul de alimentare mă conduse într-o secție mare. Cum storurile erau trase, mare parte din încăpere era scăldată în întuneric, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
soare. — Nu, am sărit. Nu vreau. Nu vreau asta. Nimeni își dădu ochelarii jos. Ambii ochi lipseau. Structura era prezentă: membrane, cristalini, iriși, dar sensul, comunicația, înțelegerea, ideea fundamentală că ochii sunt oglinzile sufletului lipseau cu desăvârșire. Două găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-a strâns iar ghem și am icnit, cu pieptul lipit de genunchi, îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se învălmășiră într-un dans nebunesc de opturi și zerouri, înainte să dispară prin tavan și pereți și podea și sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că suntem aceeași persoană? Mi-am simțit sprâncenele coborând. — Ai spus... Se auzi încă o bubuitură, de data asta mai puternică. Valul premergător al unui lucru imens și încă nevăzut pătrunse în cercul de lumină, distorsionând geometria dalelor albe și negre cu unduiri rostogolitoare. — O, Doamne. Nimeni se prinse cu o mână de piciorul lămpii și-i dădu ocol încet, privind întunericul. Mark Richardson, m-am concentrat cu toată ființa. Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. — Atât de departe, spunea Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de mari. Lucrurile pe care le-am. Lucrurile pe care le-am... Scoase un strigăt ascuțit și înspăimântător. Am crezut că a căzut în genunchi, dar nu era așa - piciorul lui stâng fusese tras prin podeaua din dale albe și negre până la coapsă. Pardoseala rămăsese solidă și reală sub restul corpului său - mâinile și coatele împingându-se în ea și alunecând și laba piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a luat-o înainte cu câțiva pași, țâșnind din loc într-un adevărat sprint. Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât instantanee ale ei atunci când intră în cercul de lumină din față - părul negru, jacheta de camuflaj, tălpile galben-fosforescente ale cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna cu un mâner mic și umflat de lanternă, înfășurat în bandă neagră, apoi mi-am dat seama că avea un fitil la un capăt. Am riscat o privire în spate, iar înotătoarea-gând era mai aproape, mai mult deasupra apei. Rechinul scurta distanța dintre noi. Aprinde-o, strigă fata. Cât de departe e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ridică de pe scaun, așa că m-am apucat din nou de mijlocul ei, la timp pentru aterizarea amortizată de suspensii. Nu foarte departe în urma noastră... o explozie. — Pot să vă ajut? Bărbatul de la tejgheaua magazinului de electrice purta costum cenușiu, pantofi negri, foarte bine lustruiți și-o cravată portocaliu-deschis. Părea un loc scump. Jeanșii mei erau uzi și întăriți de noroi. Pete lungi, maronii mi se întindeau pe brațe și pe față și pe cămașa udă leoarcă. Bocancii îmi erau plini de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
clar. M-am frecat la ochi. — Scuze, am zis. Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nimeni de pe scaun și se așeză, mai trase cu peria prin păr de câteva ori, apoi se lăsă pe spate, lipindu-se de haina ei mare. Avea probabil douăzeci și ceva de ani, era palidă și prea subțirică. Părul ei negru era un negativ șocant al albului pielii și ochii erau de-un verde extrem de pătrunzător. Avea pomeți ridicați și ceea specialiștii numesc „structură osoasă bună“ la emisiunile alea de televiziune despre machiaj. Mi-am dat seama că era frumoasă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bine în și-n jurul cuverturii, cu capul ferit de lumina electrică, așa încât doar o ureche, pielea albă a cefei și-un omoplat ieșeau la iveală. S-a mișcat puțin când am închis ușa și am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb. Mi-am frecat fața cu palmele. Ca și despre majoritatea lucrurilor din lumea asta nouă, agitată, nu știam prea multe despre femei. Ian motanul dormea pe pernă lângă ea, torcând. Pe fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
trei patru șuruburi mici și argintii, marca Phillips. Pune-le lângă cărți, zise. M-am executat, iar ea luă șurubelnița și desprinse placajul din spate al bibliotecii, pe care mi-l dădu. Acolo unde fusese placajul, era acum o gaură neagră, dreptunghiulară, de un metru pe un metru treizeci. Acolo mergem noi, spuse Scout, ridicându-se în picioare și scuturându-se. — În ne-spațiu. — Mda, așa e. Mi-am dat jos rucsacul din spate și m-am lăsat în mâini și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
conduse într-un coridor foarte lung și foarte drept, de ciment. Becuri slabe, portocalii, atârnate de cabluri și garnituri îngălbenite luminau spațiul până destul de departe în ambele direcții. De-a lungul unui perete erau prinși colaci de cabluri groase și negre, iar de-a lungul celuilalt se zăreau la anumite intervale scări precum aceea pe care coborâserăm noi. — Avem lumină, am spus, trăgând rucsacul pe podea. Vocea mea iscă ecouri puternice, ca pocnetul unor palme într-o cameră goală. Aerul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de înregistrare a personalității în ideea inculcării unei dorințe sporite de autoconservare. Și prin această acțiune, oricât de logică trebuie să i se fi părut după experiența sângeroasă a Primului Război Mondial, Ward se osândi singur și aruncă o umbră lungă și neagră peste viitorul nostru, al tuturor. În iarna anului 1927 avu loc „al doilea aranjament“. Ward și un asociat anonim se supuseră noii proceduri și, paisprezece zile mai târziu, Mycroft Ward deveni prima entitate unică și irepetabilă care exista în două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un albastru extrem de pur. Scout reaprindea focul, îmbrăcată în pantalonii de camuflaj și puloverul meu albastru și mare. M-am gândit la pielea ei sub atingerea degetelor mele, la coastele și la șoldurile ei. M-am gândit la părul ei negru și ud căzut peste ochii și obrajii și nasul și respirația ei și la sunetele pe care le scotea ea suflându-l, mișcându-l. Gândurile mă străpunseră ca niște ace încinse. — E aproape miezul zilei, spuse, văzând că mă mișc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fața spre foc. O să se transforme și el într-un pervers de care nu mai scapi. Îmi aruncă zâmbetul acela tăios și primele fuioare de fum începură să se înalțe din focul timid. Douăzeci de minute mai târziu, după cafea neagră și pâine și o conservă cu ton pentru Ian, aproape că strânseserăm tabăra. — Scout, îți amintești ce spuneai despre aruncatul de pe pod? — Mda? — Doar de data asta, fără trucuri, suntem sinceri până la capăt, nu? Înainte să-și pună rucsacul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și căptușite și cu antet, foi desprinse din jurnale și registre și romane și albume fotografice. Tone și tone de hârtie și toate, fiecare bucățică, acoperite, sufocate, îngropate în linii și pătrate și triunghiuri și vârtejuri de cuvinte albastre și negre și verzi și roșii, scrise cu pixul. — La naiba, am spus. Scout își dădu jos rucsacul și începu să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cercul alb se întinse și fu străpuns de umbrele paginilor ieșite în afară și-a mănunchiurilor inegale, un întreg peisaj Braille aleatoriu de hârtie, tipăritură și cuvinte scrise cu pixul care, cumva, nu se prăbușea în spațiul acela mic și negru. Mă împingeam în bombeul bocancilor, ținându-mi picioarele cât mai aproape posibil unul de celălalt și târându-mă cu ajutorul șoldurilor și-al coatelor. Când mă mișcam, hârtii răzlețe foșneau atingându-se de brațele, spatele și șoldurile mele. Totul, totul fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei; plaja pustie, măturată de vânt, peretele dinspre mare bătut în scânduri, zăpada căzând în adâncul unei păduri de copaci goi și negri. Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să-și spun adevărul? — Da, te rog. — Cred c-o să ne ștergem de pe lume, exact așa cum se șterge scrisul de pe lespezile vechi de mormânt din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
închirieri auto, operatori de autobază. O fotografie a unei femei cu o pălărie extravagantă, un camion cu sigla firmei de transport pe lateral, o chitară, o cadă specială care te ridică și te scoate afară, toate în cerneală galbenă și neagră familiară. Scout avea dreptate; acestea nu erau decât niște registre telefonice - reclame comune la servicii comune, fără nici o urmă de pix, precum acelea care acopereau toți pereții tunelurilor. Doar niște registre normale. Faptul că cineva le folosise ca să construiască un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]