7,150 matches
-
acestuia și care pare să aibă capacitatea de a da valoare unei lumi a pustiului și a decăderii. Dialogul cu poezia tradițională, romantică se produce și la Geo Dumitrescu, în cazul căruia textele sunt permanente înșelări ale orizontului de așteptare. Nostalgia, reveria sunt repede contrabalansate de asocierea elementelor de limbaj solemn cu cele ținând de casnic, cotidian ("nepoetic"). Obsesia morții apare cel mai puternic la Ion Caraion, poeziile primelor sale volume (dar impresia se păstrează și mai târziu) transmit invariabil aceeași
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literară. Destinul unei publicații: R.F.R., Editura Minerva, București, 1983. Balotă, Nicolae, Umanități (eseuri), Editura Eminescu, București, 1973. Barbu, Eugen, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent. Poezia română contemporană, Editura Eminescu, București, 1975. Bălu, Ion, Nostalgia absolutului, București, Editura Eminescu, 1981. Bârgău, Vasile, Generația '80. Precursori & urmași, Editura Călăuza, Deva, 1999. Brezulescu, Ana-Maria, Mihăilă, Ileana, Nișcov, Viorica, Șchiopu, Michaela, Ștefănescu, Cornelia, Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1919 - 1944), volumul I, București, Editura
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
in contemporary literature we could distinguish the mistrust in poetic language, the refusal of the hyper-culturalisation of poetry, the abandonment of certainties and perfection, the preference for a prosaic poetry (hence, the disappearance of the traditional bard who voiced his nostalgia of the absolute), the self-reference, the transformation of the world in text, the poetic act is perceived as an exercise of honesty, everyday occurrences become worthy of poetry, the poets express their inner feelings in a more authentic manner, the
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cette poésie dans la littérature contemporaine on a pu remarquer la perpétuation de la méfiance dans le langage, le renoncement aux certitudes et à la perfection, la préférence pour une poésie du prosaïque (avec la disparition du bard qui chantait la nostalgie de l'absolu, le descriptif se vide de tropes, le narratif semble envahir l'espace poétique et conférer aux poèmes une apparence de journal), l'autoréférence des textes et la transformation du monde en texte , la conception de l'acte
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
209 Petru Poantă, Modalități lirice contemporane, p. 259. 210 Idem, pp. 260-261. 211 Al. Piru, Panorama deceniului literar românesc, pp. 170-171. 212 "Considerat drept unul din cei mai dotați poeți din al doilea val al avangardei, C.T. cultivă exotismul, are nostalgia ținuturilor tropicale evocate și invocate în exclusivitate prin posibilitățile fanteziei. Refractar la o stare socială conformistă, el construiește utopii pe care le plasează într-un trecut imaginar, dar își ia de obicei măsura de precauție a autoironiei", Marian Popa, Dicționar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se-nșiră scene de viol...”) 10) ori cea din ultimele versuri ale poemului „în altar” („Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar”)11). Ca să pun punct acestui aspect, voi spune: la Bacovia iubirea e frumoasă doar ca nostalgie, ca ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a propriei vieți, altfel spus a ratării profesionale și sentimentale. Starea aceasta începe în anii imediat următori terminării facultății și se adîncește după 1920, cu crize care se repetă pînă la bătrînețe. într-o măsură mai mică sau mai mare, nostalgia de a fi util, la modul simplu, comun, o au numeroși poeți. O resimte, ca să încep cu un exemplu din epoca modernă, Baudelaire: „O, biet sihastru al lenei, cînd voi putea să știu/ Din trista-ntruchipare a chinului meu viu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
predominanța limfei” (ca la eroul lui Huysmans din À rebours) în detrimentul altor elemente. Așadar, deficitul de putere îi impune să fie rezervat. Bătrînețea, lasă să se înțeleagă poetul, e constrîngătoare, se confruntă cu o dublă limită, teama de viitor și nostalgia după tinerețe: „îngeri, deasupra cetății,/ Emotive,/ Despre ceva mai nou?// Telegraf,/ Telefon din sfere.../ Sunt lipsuri/ în sîngele meu”. Am spus „nu se mai poate mișca”; trebuie, iată, să adaug și că nimic nu-l mai mișcă! Bacovia cere să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la băutură”. E nevoie însă de o anumită dispoziție sufletească pentru ca picăturile de ploaie ori stropii de rouă să trezească setea: să te simți singur, claustrat, să te exaspereze monotonia, să-ți fie urît de moarte, să te copleșească tristețea, nostalgia... Cînd una sau toate acestea la un loc te ard pe dinlăuntru intens, cînd orice încercare de abținere e inutilă și nu poți să-ți înăbuși strigătul („Doamne! necesitatea unui vin...”), atunci, inexorabil, e „vreme de beție”! Unul dintre clișeele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mă duceam la întîmplare și chiar cu o adîncă tristețe”. („Dintr-un text comun”) Cu automobilul de și mai puține ori; sigur, o dată. Iar cu avionul și vaporul, „promisiuni amăgitoare”, - deloc. Ca orice sedentar avea totuși, din cînd în cînd, nostalgia călătoriilor. Fapt surprinzător, privea cu admirație avioanele: „E toamnă... senin, aeroplane vuiesc în aer; în tremurul lor ușor pare că rîd și absorb aer pur”. (Ibidem). Mă îndoiesc însă că a fost tentat vreodată să urce în vreunul din ele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un singur element geografic: „Și glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral, a cărui notă dominantă o constituie buna conviețuire: „Bacovia,/Țară de încîntări/ Și viață liniștită./ Nu se discută/ De-al meu/Și de-al tău”. Nostalgia îl face pe poet idilic, colectivist. însă, aci el nu vorbește de un loc, ci de un timp: timpul cînd era tînăr, economic liber și n-avea de împărțit nimic cu nimeni. Indirect, „Stanța” sa confirmă adevărul uneia din observațiile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
excelsiorul lui Bacovia, comparabil cu „Excelsiorul” lui Macedonski, versul cel mai semnificativ e „Mă ridică din erori”. Importanța lui devine clară cînd îl raportăm la versurile despre suflet din opera sa. Din toate, doar unul, cel din „Hibernal noptat”, evocă nostalgia după înalt: „O, vis, o, suflet ideal”, degajat de o reverie erotică. Restul vorbesc despre un „suflet singuratic”, „taciturn”, neliniștit, „delicat”, deprins cu tristețea, derutat („orb”), „ruinat”, apoi o dată de un „suflet mai viteaz” și o dată de „suflete moarte”. Moment
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Nicicînd durere mai adevărată nu m-a înduioșat și nu mi-a adus lacrimi în ochi fără de voie”. Romanța pe versurile lui Alecsandri sau „Cuibul părăsit” de Eug. Ceaicovschi copleșea „sufletele sentimentale”, la fel ca „Santiago” pe ale celor cu nostalgia altor orizonturi geografice. Bacovia cînta, apoi, valsuri, probabil „Rêve d’amour” de Th. Bonheur, „Dichterliebe” și „Les fruits du mariage” de A. Cirillo etc., la modă în primii ani ai secolului XX, sau Chopin („lugubrul marș al lui Chopin”). Nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și Polonia au semnat acordul bilateral privind desfășurarea rachetelor de interceptare, care, împreună radarul din Cehia, ar fi să alcătuiască sistemul de apărare antirachetă american în Europa de Est. Autoritățile de la Washington considerau că este necesar ca Rusia să se vindece de nostalgia după URSS și să învețe să trăiască după legile secolului 21, întrucât acțiunile sale, manifestare anacronică a puterii militare a Rusiei, nu vor putea da istoria înapoi (Condolezza Rice). Replicile dure ale secretarului de stat american Condolezza Rice din discursul
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
-lea este mereu suferinda, în sensul moral și fizic, instabilă din punct de vedere psihologic. Angelismul și erotismul sunt două extreme între care se plasează eroina lui Zola. Nu există nici un personaj, oricât de decăzut, care nu ar încerca o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi permite autorului să urmărească o mitologie, al cărei suport este femeia. În opera lui Zola femeia este rând pe rând țap ispășitor, divinitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cănd Franța și Parisul devin capitale ale lumii, iar o lume întreagă visează la Pariziene: "Le monde entier rêve aux Parisiennes!" [Juin, p.6]. Hubert Juin, care aduce imaginea Parizienei între 1880 și 1914, scrie că Republica a Treia are nostalgia secretă a unui monarh, pe care îl găsește în persoana Parizienei, femeia care este o mitologie 38. Ea se construiește că mit deoarece este recunoscută ca atare de către un public care proiectează în femeia pariziana visele, fanteziile și fantasmele tabuizate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
să chambre surtout l'enthousiasma, une chambre qu'un tapissier d'Orléans avait tendue de cretonne Louis XVI" [ibidem, p.175]. Similitudinea s e x e l o r este un indiciu al timpurilor moderne. Oraș cu energii descompuse și nostalgii, Parisul de la sfârșitul secolului este un fel de androgin, femeie-bărbat cu sexualitatea inversata 351, populat de femei vampiri și de barbati afeminați la Maupassant și Flaubert (care anunța o temă a decadentei prin personaje cu sexualitate inversata). Într-o nuvelă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
care femeile se exprima. 37 Cum observa Pierre Fauchery [1972, p.550], idealismul romantic exalta femeia, dar o distruge că ființă în carne și oase. 38 "Cette République, la III (...) soupire après un monarque: c'est son vœux secret, să nostalgie et son ambition dissimulée mais ce monarque, elle l'a: c'est la Parisienne. Un monarque en chair et en os, en costume et en masque, en odeur et en saveur: une femme qui est une mythologie" [Juin, p.5
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
rădăcini medievale actualei construcții europene, Jacques Le Goff se disociază de istoricii, dar mai ales de oamenii politici care văd în imperiul lui Carol cel Mare o prefigurare a Europei actuale. Aceștia din urmă au instituit cu un soi de nostalgie postmodernă cunoscutul premiu "Charlemagne", decernat anual la Aachen pentru servicii excepționale aduse cauzei unității europene" (Lung, 2005). Le Goff consideră însă că "din perspectiva duratei lungi și mai ales dintr-o perspectivă europeană, Imperiul Carolingian a însemnat deci un eșec
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în mai postmoderna "streaming din plin în hub"! 6 septembrie 2013 Recenta premieră a filmului lui Stere Gulea, făcut pe baza unui scenariu scris de Lucian Dan Teodorovici (et alii..) după romanul lui Dan Lungu, mi-a trezit, inevitabil, niște nostalgii. Nu, nu sunt deloc "o babă comunistă" și nu cred că era câtuși de puțin mai bine pe vremea dictaturii, dar mecanismul nostalgiilor e întotdeauna mai întortocheat și mai puțin previzibil (și controlabil!) decât am fi noi dispuși să acceptăm
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
scris de Lucian Dan Teodorovici (et alii..) după romanul lui Dan Lungu, mi-a trezit, inevitabil, niște nostalgii. Nu, nu sunt deloc "o babă comunistă" și nu cred că era câtuși de puțin mai bine pe vremea dictaturii, dar mecanismul nostalgiilor e întotdeauna mai întortocheat și mai puțin previzibil (și controlabil!) decât am fi noi dispuși să acceptăm. Așa că poate nu ar fi nelalocul lui să îl disecăm, fugar, aici, într-un colț de pagină. Bineînțeles că ne pare inevitabil rău
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bloc inestetic, dizgrațios și insalubru. Un loc al lui într-o lume dominată de frică și turnătorie, condusă de un sistem represiv, insidios, care ne otrăvea mințile și conștiințele. Acest om obișnuit, care cară după sine complexele lumii vechi și nostalgiile organice ale unor vremuri aurorale în care munca decerebrată îi aducea cel puțin satisfacția unei vieți terne, dar lipsită de griji fundamentale, e din ce în ce mai rar. Bătrânețea lui e astăzi tristă și, într-un fel poate nemeritat, devastatoare. Cu pensia ridicolă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ani NICI NU EXISTĂ" și, nu în ultimul rând, poate, imaginea cea mai vie dintre toate: grănicerii care stăteau cu arma îndreptată împotriva propriilor cetățeni, să nu cumva să părăsească lagărul. Așa se și chema oficial: lagărul țărilor socialiste! Dar nostalgia mea nu se regăsește pe aceste coordonate. Singurul meu exercițiu de visător profesionist, singura mea porție de utopie legată de societăți perfecte pe care le-aș croi vizează doar o regulă simplă: ca fiecare să trăiască în sistemul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bunăstării, Ostalgia face ravagii și în țara readusă la viață și la civilizație de sora din Vest cu cheltuieli fabuloase, țară devenită simbol al capitalismului biruitor, țară în care, totuși, utopia socialistă umple programele intelectualilor și artiștilor. De unde rezultă că nostalgia după comunism e un vector care ar putea fi utilizat și în agendele provocărilor artistice ale prezentului. Pentru că, se pare, nostalgia după vechiul regim, după tinerețe și după timpurile revoluționare nu poate fi extirpată din lumea democratică, dar incomodă, a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
devenită simbol al capitalismului biruitor, țară în care, totuși, utopia socialistă umple programele intelectualilor și artiștilor. De unde rezultă că nostalgia după comunism e un vector care ar putea fi utilizat și în agendele provocărilor artistice ale prezentului. Pentru că, se pare, nostalgia după vechiul regim, după tinerețe și după timpurile revoluționare nu poate fi extirpată din lumea democratică, dar incomodă, a capitalismului, fiind suficient de vitală pentru a genera noi utopii. (Nostalghia e un film de Tarkovski, un regizor ale cărui filme
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]