6,675 matches
-
ori 13, cumpără fructe... Te urmăresc după programul dat. Ce bine mi-au făcut scrisorile tale cinci. Nu, nu am primit nimic de la Curtici. Și aici e o lacună. Scrie-mi toată călătoria. Nu mă chinuì. A ajuns o stupidă obsesie: știu că ai ajuns, dar drumul acesta, popasul silit la Viena, mă obsedează. Brodez, bănui, mă agit. Te văd cu bagajele la 12½ noaptea, pe peronul gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ai ajuns, dar drumul acesta, popasul silit la Viena, mă obsedează. Brodez, bănui, mă agit. Te văd cu bagajele la 12½ noaptea, pe peronul gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că mă învârtesc în jurul obsesiei și obsesia în jurul meu, ca un inextricabil ghem de îndoeli și tresăriri. Ca să mă luminez și să nu urlu, te văd, urcându-te triumfătoare, în trenul spre Paris. Cum n’ai înțeles că tăcând această parte, voi inventa, mă voi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar drumul acesta, popasul silit la Viena, mă obsedează. Brodez, bănui, mă agit. Te văd cu bagajele la 12½ noaptea, pe peronul gării, fără bani, neștiind nemțește. Nu, nu vreau să mă gândesc: simt că mă învârtesc în jurul obsesiei și obsesia în jurul meu, ca un inextricabil ghem de îndoeli și tresăriri. Ca să mă luminez și să nu urlu, te văd, urcându-te triumfătoare, în trenul spre Paris. Cum n’ai înțeles că tăcând această parte, voi inventa, mă voi tortura, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Monica dragă, ce bine-i că tu ești acolo; când va trece și iarna friguroasă cu bine peste tine - cine știe ce va fi trecut și peste mine - voi fi mai liniștită. Sunt mulțumită că ți-ai putut împlini gândul; devenise o obsesie la tine și dacă nu ai fi putut pleca poate te-ai fi îmbolnăvit, atât erai de întinsă, ca o coardă, la maximum de intensitate a unei dorințe. Eu - sunt încovoiată sub povara despărțirii și a singurătății. Ceasurile libere le
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
împart în tumultul ocupațiilor care mă împie dică să am lecții după masă. Și fără ele, cu lipsa de cuvânt a adev[ăratului] Curti, sunt extrem de hărțuită. Dar cu toate astea, predominând, dorul de tine, lancinant, ame țitor ca o obsesie de hașiș: Tu nu ești aici! Mi-e dor de tine. Marți, 3 octombrie 1947 [...] Iată-mă în pragul somnului, ca în pragul unui liman, dar vreau în astă seară să-ți scriu mai mult. În casă e plăcut; de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un roman. Draga mea, ce bună ești că spui asta. Dar eu îmi dau seama că sunt de un egocentrism nebun, clinic: durerea mea, tristețea mea, izolarea mea, disperarea mea, situația mea, spaima mea, singurătatea mea, părăsirea mea, frica mea, obsesia mea. Și asta fără rușine, de la un capăt la altul. Joi de dimineață, 20 februarie [1949] Ieri am alergat iarăși prin oraș, ca să-i vizitez pe părinții elevelor mele. M-am întors la ora 8. Tocmai îmi terminam mărul de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu cartea ta reluată despre țara aceea de legendă? Nu mai răzbate nimic în c[ărțile] p[oștale]. Ți-am urmărit cu emoție transele creatoare, cu sufletul la gură și zicându mi: „Doamne, fă să fie mulțumită, să-și împlinească obsesia ereditară, să-și realizeze visul intelectual“. Ce rău îmi pare că nu-i pot face prima lectură: divanul așteaptă, fotoliul și el; am închide ușile ca pe vremuri, ca să nu ne deranjeze nimeni în timpul lecturii. Dar să ne mulțumim cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de la cabina mea de probă. Mi-a zis să-mi fac o listă cu tot ce am vrut să spun vreodată despre femeia asta - și dup-aia s-o ard. Mi-a zis că asta o să mă elibereze definitiv de obsesia asta. A, da? spun interesată. Și ce s-a întâmplat? — Am făcut lista, spune Laurel. Și pe urmă i-am trimis-o prin poștă. — Vai, Laurel! spun, sforțându-mă să nu izbucnesc în râs. — Știu, știu. Hans n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
83, pp. 93-94)"/>. Spațiul german pare să fi fost epicentrul acestei credințe, preluată și popularizată cu mult succes și În epoca nazistă. Unii cercetători au Încercat să psihanalizeze - anume din această perspectivă - vocabularul folosit de propaganda nazistă <endnote id="(83)"/>. Obsesia germanilor că evreii sunt murdari la propriu și la figurat („murdăria lor fizică și morală”, cum scria Hitler În Mein Kampf, În 1924), că degajă mirosuri pestilențiale („adesea mi se făcea greață de la putoarea degajată de acești purtători de caftane
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al deputatului Mayer Ebner, ținut la 15 decembrie 1926, a fost mereu Întrerupt zgomotos de parlamentarii antisemiți A.C. Cuza, C. Șumuleanu ș.a. <endnote id="(603, p. 105)"/>. Exproprierea evreilor de loturile de pământ deținute În spațiul rural a devenit o obsesie politică a ultranaționaliștilor interbelici. În 1937, de exemplu, Nichifor Crainic sublinia În mod expres faptul că, pentru „statul etnocratic” pe care Îl preconiza, „cea mai mare grijă e aceea de a apăra pământul de pofta străinilor”. „Democrația - scria el În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
erau evrei. Ceilalți erau români (60%) și de alte naționalități (18%). În plus, majoritatea cârciumarilor evrei se găseau În târgurile și orașele În care evreii trăiau În mase compacte (611, p. 67 ; 619, p. 121). 619. I. Ludo, În jurul unei obsesii, Adam, București, 1936. 620. Dr. M. Roth, „Memoriu asupra cauzei mortalităților”, În Anuar pentru israeliți, IV, 1881. 621. Ronald Modras, The Catholic Church and Antisemitism : Poland, 1933-1939, Harwood Academic Publishers, 1994. 622. Corneliu Zelea Codreanu, Scrisori studențești din Închisoare, 9
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
avea să credă că a fost o promisiune, în sensul că ceea ce s-a decis la Viena nu este ultima pagină a istoriei” și care, în opinia sa „conta mai mult ca orice act scris. Această convingere a devenit o obsesie pentru Antonescu, care, după intrarea României în cel de-al doilea război mondial, avea să păstreze convingerea că, fidelitatea față de Germania și supralicitarea în colaborarea militară, aveau să-l determine pe Hitler săși îndeplinească promisiunea exprimată în noiembrie 1940. Prezența
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
zis evaziv: Nu... Revenirea d-tale m-a pus din nou pe gînduri. și înainte de orice, țin să-ți mulțumesc. în liniștea monumentală de aci, în decorul larg, dominant, al imperiului unei cuceritoare spiritualități, m-am gîndit din nou la obsesiile d-tale și mi-am zis: Da, da, dacă iese de aici o carte... Dragă Călin, dacă-mi mai poți oferi un scurt răgaz (în așa fel încît să-mi văd unitatea în varietate a celor 4-5 pagini lunare cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
opere” ale lui Lenin sau Stalin. Cum „vrednicului” partid comunist Îi veneau idei prin reprezentanții lui de frunte, bine struniți de instructorii și activiștii ruși care Începuseră să roiască prin țara românească precum muștele hoitare, apelaseră iarăși la vechea lor obsesie a strângerii tineretului Într-o organizație unică, aservită total ideologiei bolșevice, Înființând În toamna anului 1946 Frontul Național al Tineretului Democrat din România (FNTDR) care Îngloba juniori din Partidul comunist și Frontul plugarilor și cu o oarecare rezervă și pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
etc., despre turla auto-ridicătoare. Materialul a fost eliminat, neprimind aprobarea de difuzare”. Iacătă că Îl reintroducem noi acum, după trecerea a 38 de ani. b.c. Oficial, ne merge bine, bă! Creșterea nivelului de trai a fost tot timpul o obsesie a regimului comunist cu toate că toată lumea știa, dela opincă până la vlădica Ceaușescu că degeaba aveau oamenii bani dacă nu aveau ce cumpăra cu ei contribuindu-se În acest fel, la Înflorirea speculei și a vinderii anumitor produse de strictă necesitate sau
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
consuma Securitatea timpul propriu și banii contribuabililor dacă urmăritul lor nu spunea aproape nimic serios la adresa politicii acelor ani și nici nu avea de gând să Înșface un par din gardul bisericii satului Burghelești cu care să-și altoiască urmăritorii?! Obsesia legionară revenise și În acest document cu toate că se știa FOARTE PRECIS și la cea mai Înaltă treaptă a conducerii comuniste că ideile vechii „Gărzi de Fier” rămăseseră doar la nivelul nostalgiilor exprimate pe ici, pe acolo, Însoțite și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
alt spectator singur (aproape niciodată o spectatoare), așezat undeva în față, singur pe tot rîndul, nici un alt cap între el și ecran. Din cînd în cînd ies puțin din film ca să examinez de la distanță capul acela ; aproape că-i văd obsesia, boala, sau cum s-o fi numind problema lui, ca pe-o aură. Deci, da, mă uit cîș la maniaci, la semenii mei. Sigur, eu am o scuză e normal să fiu singur acolo, cu capul împresurat de aura obsesiei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
obsesia, boala, sau cum s-o fi numind problema lui, ca pe-o aură. Deci, da, mă uit cîș la maniaci, la semenii mei. Sigur, eu am o scuză e normal să fiu singur acolo, cu capul împresurat de aura obsesiei, cu un umăr bîțîind suspect, cu o agendă ce se umple treptat de mîzgăleli pe care nimeni altcineva n-ar putea să le decodeze. E normal. Din asta trăiesc din privitul atent al filmelor. Pe de altă parte, după cum mă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fără a uita să sancționeze predispoziția exagerată către confesiune caracteristică celor proveniți din clasele privilegiate. Chiar dacă scrie în jurnalul ei lucruri ca : Ea e cea pe care am așteptat-o, persoana obsedată nu are niciodată prea multă simpatie pentru obiectul obsesiei ei : în Jurnalul unui scandal, Barbara stă ca o vulturoaică bătrînă, semijumulită și așteaptă ca victima ei să cadă. Ceea ce se și întîmplă : Barbara o prinde pe Sheba cu un băiat de 15 ani și, din momentul acela, filmul lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
suflet ce se clatină ușor decât chiar lovi- tura”. Ea ne atrage atenția asupra faptului că ne aflăm în regimul unui imaginar bântuit, și deopotrivă într-un regim spectral al imaginii, fie cea redată prin intermediul visului, fie cea pe care obsesia o creează. De asemenea, intrăm cu nevroza lui Leiba Zibal într-o dimensiune sinestezică, într- un regim al dereglării sistematice a simțurilor dilatate până la teroare care își are atât o explicație clinic-patologică, cât și una mitologic- culturală. Acest imperiu al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pune în discuție deformarea percepțiilor în cazurile maladiilor nervoase, neurastenia fiind invocată în termeni eufemizanți. Procesul unui maladii nervoase pe care-l descrie Leonida presupune un parcurs lent, în etape, prin care „o idee” se înscrie într-un circuit al obsesiei pe fondul unei labilități constituite. În ce constă însă „Ideea” despre care vorbește Leonida ? Probabil că sensul celor spuse de Leonida este mai ușor de recuperat în contextul expresiei „a intra la idei” ca expresie a instalării unei stări de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cuțit pe care o practică autorul”. Criticul ajunge la întrebarea esențială, și anume dacă modelul Caragiale posedă „o dimensiune de adâncime”, fapt pentru care Augustin-Doinaș invocă din nou anii formației sale în contextul cerchist unde Caragiale era citit prin prisma obsesiei asupra tragicului captat „de dimen- siunea tragică a istoriei și a vieții”. „Noi, cerchiștii, am deplâns întotdeauna lipsa de sentiment tragic a sufletului românesc, și în numele acestei carențe naționale i-am reproșat, cu amărăciune, maestrului nostru Lucian Blaga atât absența
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o încearcă față de „monstruozi- tatea” limbajului, și anume, față de acel principiu de exorbitare care este și motorul tuturor deformărilor în contextul unei retorici scăpate de sub control. Și aici întâlnim un Caragiale colecționar de fapte de stil, și un lucid până la obsesie a manevrării resorturilor limbajului, al utilizării ludico-parodice a registrelor acestuia. Despre stil se pronunță Caragiale însuși, înregistrat de memoria lui Ioan D. Gherea la 17 ani : „Meseria mea e să caut expresia justă ; dau de o primă formulare, o primă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
războinic neîmplinit. Ea este Sancho Panza și de aceea ea este întruchiparea nevinovăției. E greu de definit. Lucrez greu și chiar până nu demult m-am aflat sub semnul neîncrederii. În mine. N-am mers cu plăcere la repetiții din cauza obsesiei din ultimii ani, care m-a îndepărtat foarte mult de teatru. Gestul teatral mi se părea un gest inutil. Toate visurile nerostite mi-au fost spulberate. Lumea scenei, o lume murdară, falsă, brutală și crudă. Iar eu, incapabilă să mă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vizitatorii sunt dezorientați - dar am zăbovit în sala cu Meuinele, unde deși mă uitam la pânza mare cât peretele sau la lucrările mai mici, reluând aceeași temă, gândurile-mi zburau spre Prada și Velasquez și nu puteam să accept această obsesie a lui Picasso, încrâncenarea cu care a vrut sa „dezmembreze” tema predecesorului său. Joi 28 august 1997 - Sant Pere de V. Nu m-am mai putut concentra pentru a continua să scriu despre ultima zi petrecută la Barcelona. Căci nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]