6,787 matches
-
a furat archebuza și muniția din primul război mondial. La următorul brâu de sârmă ghimpată, Regele a scos din rucsac un clește cu fălcile de crocodil și, din câteva clănțănituri, a transformat colacul într-o duzină de sârmulițe inofensive. Au ocolit apoi șiragul de gropi, acoperite cu țărână și placaj putrezit. Și au zvâcnit în întuneric. După vreun ceas de mers întortocheat și grăbit, băteau pas de defilare printre pârleazurile și ulucile satului Zgîndăreni, moșie unde, pe vremuri, tăiaseră și spânzuraseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căzut împreună pe formularea corectă, de uluire fiindcă grăiește din nou, Sinistratul l-a și avut, scăpîndu-se pe el cu însuflețire. S-au prins matahalele din personalul medical că se hotărâse și ciopârțitul să funcționeze. I-au acordat considerare, îl ocoleau, nu-i mai călcau în picioare așternutul, mormântul. La două zile după ce l-au luat în vizor, s-au lăsat și asupra lui, cu vizitele, poterele medicale, ce până atunci, cu seninătate, îl ignoraseră. Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un soi de prelungă cămașă de noapte. Cu șuvițele părului abundent căzîndu-i dezordonate peste umeri. - A, domnule Sinistrat! spuse, c-o familiaritate politicoasă și stranie, fata. Bună seara! Mama chiar se întreba cât veți mai avea cruzimea să ne ocoliți. Iată că nu mai aveți cruzimea. Iată că nu mai ne ocoliți... - Sărut mâinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul. Fata uriașă îi dezbrăcă de pe umeri hanoracul, adăpostindu-i-l într-un dulăpior. - "E-o noapte udă, grea, te
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
căzîndu-i dezordonate peste umeri. - A, domnule Sinistrat! spuse, c-o familiaritate politicoasă și stranie, fata. Bună seara! Mama chiar se întreba cât veți mai avea cruzimea să ne ocoliți. Iată că nu mai aveți cruzimea. Iată că nu mai ne ocoliți... - Sărut mâinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul. Fata uriașă îi dezbrăcă de pe umeri hanoracul, adăpostindu-i-l într-un dulăpior. - "E-o noapte udă, grea, te-neci afară", pronunță neatentă, pe un ton de conversație neutră, fata. Probabil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înnegrit de fumul platformelor industriale din vecinătate îi necăjea plămânii, dîndu-i senzația că i-ar îngreuna urcușul. - Fîl-fîl! glăsui el hotărât, cu venele tâmplelor și ale gâtului crăpîndu-i de atâta concentrare, reușind din nou, să țâșnească încă vreo trei-patru metri. Ocolind in extremis cablurile electrice și de telefon de pe strada Perone, căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să mă întorc la doamna Gribb, ca să-i spun că o să fim alungați din oraș prin înfometare. — Sigur, i-a zis Peckenpaw. Nici c-aș visa să-ți stau în cale. Nu s-a clintit. Vultur-în-Zbor a încercat să-l ocolească și să ajungă la măgarul care îl aștepta, dar Peckenpaw a întins o mână lungă și mare, și l-a înșfăcat pe Vultur-în-Zbor de gât. N-avea nici un sens să se lupte, așa că Vultur-în-Zbor s-a lăsat moale. Peckepaw l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se părea cunoscută, dar nu știa unde,când o mai auzise. Era ca un labirint întunecat prin care bâjbâia neîncetat căutând ieșirea, dar se lovea doar de noi pereți, mult prea rezistenți pentru a putea fi dărâmați. Trebuia să-i ocolească, să caute noi deschizături. Așteptase până se întorsese din pădure pentru a se convinge că ajunge acasă, apoi revenise a doua zi asigurându-se că e vie și nevătămată. Asta însemna că-i păsa de ea. Dar de ce nu voia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de rezolvat câte ceva, urmând să se întâlnească acolo la o oră stabilită. Era o zi călduță de toamnă. Plouase de dimineață, iar picăturile încă străluceau în lumina razelor. Parfumul ploii se împrăștia în jur, în aerul umed și curat. Karina ocolea bălțile în încercarea nereușită de a nu se stropi pe pantalonii deschiși la culoare. Nu fusese deloc inspirată când îi alesese, de parcă nu urmărise stropii care cădeau din belșug, de la fereastră în dimineața aceea și nu știa că riscă să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Însorită zi de primăvară. Șoferul (un domn cu mișcări repezi) Împreună cu Teofil m-au ridicat din spatele mașinii, de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-au cărat cu mare greutate până la mormântul Otiliei, fiind nevoiți să ocolească bălțile de apă formate pe alee după ploaia recent căzută. Mormântul era acoperit cu lalele roșii, neasemuite. M-au așezat chiar la căpătâiul ei, lângă criptă, cu capul aplecat spre crucea de piatră albă. Prietenul meu a cules În grabă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și-i face semn să tacă și să treacă În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca o pisicuță ce calcă ferit, ocolind băltoacele. Urcă În pat și, cu umerii ușor ghemuiți, se strecură sub mâna mamei ca sub o aripă. Asta-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu sau tata
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nou că era umbra Câinelui Negru. Consideră că se făcuse târziu și că drumul fiind lung până acolo, la Grădină, nu ar trebui să mai zăbovească aiurea. Copacii Începură să curgă prin dreptul umerilor săi. Alerga Într-o goană sălbatică. Ocoli un hambar dărăpănat, În umbra căruia văzu o cățelușă cu pui fătați, care sugeau printre scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la tot pasul. Încetini când descoperi lângă un pietroi ceva strălucitor. Era un ciob de sticlă colorată, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din când În când câte un chiuit prin care salută pianistul pentru un sunet mai măiestrit. În această dimineață, lipsa de griji și plăcerea șoferului meu mi se par o insultă, o dojană. Vreau să Înceteze. Crezi că am putea ocoli semafoarele de la New North, Winston, și s-o tăiem prin spate? Nu sunt sigură că ăsta e drumul cel mai scurt. Nu răspunde la Început, așteptând să se termine piesa. Apoi, când ultima coardă Încă mai vibrează În aer, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al dracu’. Traversez În zbor holul gării, intru derapând la Knickerbox și Înșfac prima pereche de ciorapi negri pe care o văd. Îi spun fetei speriate să păstreze restul. La barieră, gardianul zâmbește larg și-mi spune: „Prea târziu, drăguțo“. Ocolesc bariera, mă urc În trenul care accelerează, urmărită de gardian. Prin fereastră, văd cum lăsăm Londra În urmă cu o viteză uimitoare, ansamblul ei de circuite gri se topește În curând În peisajul cu câmpuri. Nu pot privi primăvara atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
palmă numai prin simplul fapt că s-a Îndopat cu cantități industriale de pâine cu unt. Îmi amintesc cât de mare părea În casa noastră - mobila se transformase brusc În mobilier pentru păpuși - și cât de plin de tact a ocolit toate zonele interzise din trecutul familiei mele. Tata plecase deja, dar absența lui era aproape la fel de impunătoare cum Îi fusese și prezența.) Panicată de ideea Întâlnirii cu prietenul elegant al lui Kate, mama, care Întotdeauna se deranjează prea mult, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sunt trunchiuri groase, A ei bolți streșini de frunze arcuite-ntunecat. Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, pe de frunze-uscate urme, Vin rupând verzile crenge cu talangele de gât; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare Pîn-din el o-mpărăteasă iese albă, zâmbitoare, Pe-umăr gol doniță albă - stemă-n părul aurit. Din copaci ies zâne mândre, de-mpărat frumoase fete, Ținând donițe pe umeri, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cal și călăreț opriră la fântână cu gând să bea apă. „Calul” constată bucuros că nu mai avea cui da explicații deoarece jocheul cu broboane de transpirație În jurul năsucului și În marginea bretonului În dezordine, adormise. Dorița luă hotărârea să ocolească un pic și să intre cu Va prin spatele casei lor, prin Hotar, cu un dublu scop, să mănânce câteva prune brumate și să-i arate copilului oarece gâze, flori, fluturi, spre a-i abate mai lesne atenția În cazul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un dublu scop, să mănânce câteva prune brumate și să-i arate copilului oarece gâze, flori, fluturi, spre a-i abate mai lesne atenția În cazul În care acesta s-ar trezi, eventualitate care o speria cumplit. Norocul nu a ocolit-o și Va a rămas sechestrat În imperiul lui Moș Ene până În târziul nopții. Va, această prescurtare fortuită de posibilitățile copilului, ce nici nu Împlinise doi anișori, venea de la ...Varlaam, nume care prin părțile locului suna foarte ciudat, ca o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
la stat, și de-aceia vacile noastre merg pe islaz ca să dănțuiască, nu ca să pască și să dea lapte! Din câte se spuneau, Va Înțelegea, că sunt oameni foarte răi, care nu vorbesc cu vecinii, că vecinii trebuie să-i ocolească deoarece sunt periculoși și te pot preface În câine ori broască și că fură lapte de la Dumănița noastră. Pentru toate acestea, ca un voinic ce era, copilul Îi amenința cu pumnișorul său, dar numai când se afla În casă, și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
soartă a avut și căruța sărăcăcioasă din satul cu bunic la trecerea celor trei-patru mașini zgomotoase, trei Molotov-uri și una Steagul-Roșu -astfel că hăinuțele roșii ale copilului se coloraseră În gri-cenușiu. Oricât s-ar fi străduit conducătorul ciudatului atelaj să ocolească mulțimea pietrelor mari, cu care șoseua era bine Înzestrată, tot nu ar fi putut să le ocolească pe toate, dar cum acesta nici nu se străduia, la fiecare trecere peste pietrele de râu, căruța și, implicit, copilul suportau câte o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Molotov-uri și una Steagul-Roșu -astfel că hăinuțele roșii ale copilului se coloraseră În gri-cenușiu. Oricât s-ar fi străduit conducătorul ciudatului atelaj să ocolească mulțimea pietrelor mari, cu care șoseua era bine Înzestrată, tot nu ar fi putut să le ocolească pe toate, dar cum acesta nici nu se străduia, la fiecare trecere peste pietrele de râu, căruța și, implicit, copilul suportau câte o hurducătură zgomotoasă și total neprietenoasă. O asemenea situație neplăcută, Îl trezi pe copilul Va, care după ce se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poate chiar azi. Au, au! Copilul se bucură cu vechile sale strigăte de fericire. Părăsind șoseaua, urmară -pe mâna stângăun drum prost amenajat, plin de praf și prin mijlocul căruia ploile verii săpaseră un șanț adânc pe care căruțele Îl ocoleau cu grijă sporită. Au trecut apoi printr-un sat răsfirat la poalele unor dealuri Înalte, cu case modeste din care doar patrucinci erau acoperite cu tablă, restul cu țiglă veche și paie. Cum urcușurile și coborâșurile dese obosiseră caii și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care o deschidea În fața lui SinanPașa. Acesta, mereu Înfometat ca și Vizanti, prindea cu boticul său delicat bucățele de cărniță pe care Va o sustrăsese de la masă, cu oase mici ori numai cu mămăliguță! Subiectul Victor, Cățălești, Ochenoaia, Viorița, era ocolit cu toată puterea de abținere, iar atunci când Va Întreba de ei, răspunsul primit era unul laconic: Ei, unde-i mai Întrebi și tu acu’! La muncă, un’ să fie și ia și te culcă mai repede, copchil! Dar Într-o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și pacifist al olarilor a Învins și pe seară bunica Ileana i-a chemat la o masă „olărească” În care vinul bunicului Ghiorghi a fost vioara-Întâi, a dezlegat limbile și sufletele, sa vorbit frumos și numai de bine, au fost ocolite subiectele considerate „tabu”, iar cei doi iepuri prinși În lațurile bunicului Ghiorghi, un dar al Celui de Sus pentru o asemenea Întâmplare frumoasă, au propulsat-o pe bunica Ileana la gradul de cel mai bun bucătar din lume, În conformitate cu unanimitatea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de om, noaptea era fără lună, Întunericul și liniștea nefirească dar mai ales o umbră, imaginară sau aievea, care semănă la contur cu „ganu’” din tren o făcu pe viteaza Ochenoaie să intre În panică, să sufle din ce În ce mai greu, să ocolească pe după clădirile micuței halte de cale ferată, cu gândul de a reuși să nu fie văzută de „măsliniul” ei dușman. S-au oprit, Mamaia a privit nepotul cu bucurie și răspundere, s-a liniștit, iar recunoscutul ei simț de orientare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]