6,167 matches
-
noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit”, publicată în 1936), cât și operele publicate după 1964, când N. Steinhardt a fost eliberat din închisoare. În 2009 apare la editura Humanitas o monografie dedicată lui -"N.Steinhardt și paradoxurile libertății"- scrisă de George Ardeleanu de la Facultatea de Litere din București. Lucrarea, la origine teză de doctorat, apreciată intens în mediul intelectual românesc, cuprinde, între altele, o serie de studii privind urmăririle lui Steinhardt de către Securitate sau felul cum a
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
privită ca fiind generată de jocul liber al discursului, o idee cu rădăcini în teoria jocurilor de limbaj ale lui Wittgenstein. Această subliniere a permisivității jocului liber în contextul mai larg al conversației și discursului duce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni, filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului și a acelei unități cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
jocul liber al discursului, o idee cu rădăcini în teoria jocurilor de limbaj ale unui filosof al limbajului ca Ludwig Wittgenstein. Această subliniere a permisivității jocului liber în contextul mai larg al conversației Și discursului conduce postmodernismul spre adoptarea ironiei, paradoxului, a manipulării textuale, referințelor sau tropilor. Înarmați cu acest proces al chestionării bazelor sociale ale acestei aserțiuni filosofii postmoderni au început să atace unitatea modernismului Și a acelei unități, cu rădăcini în Iluminism. Deoarece Modernismul a făcut din Iluminism o
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
ESDI, în special o identificarea unui număr de opțiuni de comandă europeană; o prezumția de disponibilitate a activelor și capacităților identificate în prealabil; o accesul asigurat la capacitățile NATO de planificare a operațiunilor; o adaptarea planului de apărare al Alianței Paradoxul NATO - NATO nu a fost facuta pentru a castiga razboaie, ci ca sa previna/preintampine razboaiele - Desi garantiile de securitate sunt extreme de slabe dpdv juridic in conditiile in care exista un pericol sovietic, URSS nu a ajuns niciodata la un
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]
-
sugerat că antisemitismul românesc era conjunctural, defensiv, și mai degrabă segregaționist decât destructiv, și în mai multe rânduri, că xenofobia nu făcea parte din identitatea națională românească, idee apreciată de Oldson ca fiind un „antisemitism uman”. Oldson estimează ca un paradox, atitudinea lui Iorga (și a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu) da a „avea stimă pentru o mică elită evreiască, disprețuind restul evreilor.” Examinând impactul acestor idei, criticul literar William Totok consideră "Neamul Românesc" ca fiind „cea mai importantă platformă de agitație
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a mai multor curbe. Fermat este unul dintre precursorii calculului probabilităților și a contribuit la deschiderea unei noi etape în teoria combinărilor. L-au preocupat și pătratele magice. A creat o serie de probleme recreative cu caracter paradoxal, cum este "paradoxul vârstei". Este autorul unor probleme de mecanică. A inventat un aerometru și un hidroscop. Colecția lucrărilor lui Fermat a fost editată de către Tannery și Henry în perioada 1891 - 1896, în patru volume sub îndrumarea Academiei de Științe, iar Brassine a
Pierre de Fermat () [Corola-website/Science/296852_a_298181]
-
sensul propriei existențe civice ("Castelul", "Marele zid chinezesc", "Un medic de țară", "În fața legii") sau asistă neputincioase la dezintegrarea relațiilor interumane ("Metamorfoza", "Verdictul"). Impresia de coșmar și tensiune dramatică este sugerată de invazia absurdului în lumea logicului, abundența fantasticului, a paradoxurilor și a răsturnărilor de situație, precum și de perspectiva naratorului impersonal unită indisolubil de cea a eroului-victimă. Forma predilectă este parabola, o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent ironia și satira pentru a înfiera
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
agenți ai redempțiunii și îi distrag pe protagoniști în complexe labirinturi sentimentale. Alți critici le consideră, dimpotrivă, căi de acces spre transcendent (Deleuze/Guattari, Politzer) sau alter ego-uri ale scriitorului (Erich Heller). Această dualitate, capcană și sprijin, nu este singurul paradox feminin. Femei precum domnișoara Brüstner din "Procesul" se lasă seduse cu un amestec de neîmpotrivire și ostilitate, în timp ce Frieda din "Castelul" este manipulată de K., dar manipulează la rându-i. Brunelda și Gardena sunt două femei care reușesc să subjuge
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
umilinței, violenței sau stigmatizării. Destinele lor tragice se termină inevitabil prin moarte (suicid în cazul lui Bendemann sau omor în cazurile lui Samsa și Josef K.). Ca trăsături ale absurdului lui Kafka, se pot aminti mai ales incomprehensibilulul, derizoriul și paradoxul. Tzvetan Todorov afirmă în "Introducere în lumea fantastică" că la Kafka « fantasticul reprezintă [...] regula nu excepția ». Sartre consideră în eseul "« Aminadab » sau fantasticul considerat ca limbaj" ("« Aminadab » ou du fantastique considéré comme un langage") că în centrul mitologiei autorilor Blanchot
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens mai larg, caracterul alegoric al parabolei se extinde asupra întregii opere a lui Kafka, astfel încât "Procesul" sau "Castelul", de exemplu, pot fi considerate parabole mai elaborate. Parabolele lui Kafka au fost inspirate simbolistic și stilistic
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un volum din 1961, editat de Schocken Books, "Parabole și paradoxuri" ("Parabeln und Paradoxe"). În sens mai larg, caracterul alegoric al parabolei se extinde asupra întregii opere a lui Kafka, astfel încât "Procesul" sau "Castelul", de exemplu, pot fi considerate parabole mai elaborate. Parabolele lui Kafka au fost inspirate simbolistic și stilistic de literatura religioasă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în operațiune, lucru negat de către acesta, afirmând, constant, schimbarea poziției sale cu puțin timp înainte de lovitura de stat. Chiar dacă, ocazional, circulă acuzații la adresa sa cu privire la aranjamente secrete cu țări străine, Kissinger a fost, aproape întotdeauna, o personalitate populară, reprezentând un paradox în cadrul administrației Nixon, a cărei popularitate scădea continuu pe masura avansării mandatului acesteia. Din fericire pentru el, Kissinger nu a avut o implicare serioasă în afacerea Watergate, ce a dus la prăbușirea în flăcări a întregii administrații Nixon, acest lucru
Henry Kissinger () [Corola-website/Science/298249_a_299578]
-
vorbească între ei despre „lovitura de stat” din octombrie ("perevorot"). În autobiografia sa, Troțki folosea alternativ termenii „insurecție”, „cucerirea puterii” și „lovitură de stat”. Comunista germană Rosa Luxemburg vorbea și ea despre „lovitura de stat din octombrie”. Referindu-se la „paradoxurile și neînțelegerile” lui Octombrie, Nicolas Werth rezuma și dezbaterile și punctele de vedere opuse, de multe ori nu lipsite în întregime de motive ascunse și prejudecată ideologică: Din acest motiv, conform acestui istoric, departe de „simplismele” liberale sau marxiste, Potrivit
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
drept un număr de elemente oarecare puse laolaltă. Numărul de elemente al unei mulțimi e denumit și cardinalitate. Pentru mulțimile infinite se folosește termenul cardinalitate, și nu numărul de membri, care ar fi neclar. În cazul mulțimilor finite pot apărea paradoxuri, pentru a căror evitare au fost construite teorii axiomatice ale mulțimilor. În mod neriguros o mulțime este un ansamblu bine definit de obiecte, considerată ca un întreg. Obiectele dintr-o mulțime sunt numite elemente. Elementele unei mulțimi pot fi de
Mulțime () [Corola-website/Science/298332_a_299661]
-
de gramaticianul francez Pierre Fontanier și reluat după circa 2 secole de autointitulatul "autor, matematician și scriitor" Florentin Smarandache în anii 1980 că un protest antitotalitar. El se bazează pe folosirea excesivă de antiteze, antinomii, oximoroni, contradicții, devieri de sensuri, paradoxuri în creație. Este încă o dată reprezentativ pentru megalomania lui Smarandache, care obișnuiește să-și traducă propriile creații triviale în toate domeniile, în mai multe limbi, infiltrând o mulțime de termeni ce nu numai că nu-și au rostul, dar și
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
de promovare a valorilor adevărate în mediul online și internațional. Există există pe Internet la adresa: http://groups.yahoo.com/group/paradoxism Florentin Smarandache dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”. « = paradox + ism, inseamna teoria și școala de folosire excesivă a paradoxurilor în creație.» (F. Smarandache) «“Paradoxismul a pornit că un protest antitotalitar împotriva unei societăți închise, România anilor 1980, unde întreaga cultură era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
Există există pe Internet la adresa: http://groups.yahoo.com/group/paradoxism Florentin Smarandache dorea “lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii; în special creație în contra-timp, contra-sens”. « = paradox + ism, inseamna teoria și școala de folosire excesivă a paradoxurilor în creație.» (F. Smarandache) «“Paradoxismul a pornit că un protest antitotalitar împotriva unei societăți închise, România anilor 1980, unde întreaga cultură era manipulata de un singur grup. Numai ideile lor contau. Noi, ceilalți, nu puteam publică aproape nimic. Și-atunci
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
tarziu, m-am bazat pe contradicții. De ce? Pentru că trăiam în acea societate o viață dublă: una oficială - propagata de sistemul politic, și alta reală. În mass-media se promulga că ‘viața noastră era minunată’, dar în realitate ‘viața noastră era mizerabilă’. Paradoxul în floare! Și atunci am luat creația în deriziune, în sens invers, sincretic. Astfel s-a născut paradoxismul. Bancurile populare, la mare vogă în ‘Epoca’ Ceaușescu, ca o respirație intelectuală, au fost surse de inspirație superbe.<br> “Non”-ul și
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
Bancurile populare, la mare vogă în ‘Epoca’ Ceaușescu, ca o respirație intelectuală, au fost surse de inspirație superbe.<br> “Non”-ul și “Anti”-ul din manifestele-mi paradoxiste au avut un caracter creativ, nicidecum nihilist (C. M. Popa). Trecerea de la paradoxuri la paradoxism a descris-o foarte documentat Titu Popescu într-o carte clasică asupra mișcării: “Estetică paradoxismului” (1994). Pe când I. Soare, I. Rotaru, M. Barbu, G. Niculescu au studiat paradoxismul în opera mea literară. N. Manolescu se exprimă despre un
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
sens;<br> “Totul este posibil, chiar si imposibilul !”; o spirală - iluzie optică sau un cerc vicios; a) Paradoxismul are o semnificație, în timp ce dadaismul, letrismul nu o au;<br> b) Paradoxismul face cunoscute în mod special contradicțiile, antinomiile, antifrazele, antagonismul, nonconformismul, paradoxurile în orice domeniu (literatura, arta, știința), în timp ce futurismul, cubismul, suprarealismul, abstracționismul și toate celelalte mișcări de avangardă nu se bazează pe ele;<br> a) utilizarea de metode științifice (în mod special algoritmi) pentru generarea și studierea contradicțiilor lucrărilor literare și
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
se află ca profesor cooperant. Titlul acestui manifest era “Pentru o nouă mișcare literară: Paradoxismul” (tradus de autor în engleză ) și avea următorul text:<br> “Eu nu sunt poet. Am pornit de la matematici. La drept vorbind, fusesem mirat: de ce există paradoxuri în matematică? Cea mai exactă știință, «Regina științelor» - cum a denumit-o Gauss, admite lucruri false și adevărate în același timp? Atunci, de ce nu și literatura? De ce nu există paradoxuri în literatura, care pare destul de deschisă, destul de maleabila? Și, am
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
pornit de la matematici. La drept vorbind, fusesem mirat: de ce există paradoxuri în matematică? Cea mai exactă știință, «Regina științelor» - cum a denumit-o Gauss, admite lucruri false și adevărate în același timp? Atunci, de ce nu și literatura? De ce nu există paradoxuri în literatura, care pare destul de deschisă, destul de maleabila? Și, am încercat să le găsesc. Totul este posibil. Deci, acest volum, de asemenea!<br> Citiți, prieteni ai mei, nonparadoxuri de toate zilele! Exprimate în propoziții naive, zilnice:<br> - contradicții dure;<br
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
expresii figurate, interpretate la propriu;<br> - jocuri de cuvinte;<br> - comparații contrariate;<br> - cuvinte puse în mai multe sensuri în același timp;<br> - repetiții absurde;<br> - parodii ale proverbelor.<br> Non-versuri, non-opera.<br> Non-literatura... nu-da!<br> Scrieți, prieteni ai mei, paradoxurile noastre de toate zilele! Paradoxurile vieții: a iubi și a detesta, a fi iubit și a fi detestat în același timp. Programați calculatoarele electronice să scrie în locul vostru! Nici un cuvant gratuit în poezie sau mai bine poezii fără cuvinte... Acestea
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
br> - jocuri de cuvinte;<br> - comparații contrariate;<br> - cuvinte puse în mai multe sensuri în același timp;<br> - repetiții absurde;<br> - parodii ale proverbelor.<br> Non-versuri, non-opera.<br> Non-literatura... nu-da!<br> Scrieți, prieteni ai mei, paradoxurile noastre de toate zilele! Paradoxurile vieții: a iubi și a detesta, a fi iubit și a fi detestat în același timp. Programați calculatoarele electronice să scrie în locul vostru! Nici un cuvant gratuit în poezie sau mai bine poezii fără cuvinte... Acestea din urmă vor fi în
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
br> M. Barbu, G. Băjenaru, Radu Enescu, O. Ghidirmic, D. Ichim, M. Marinescu, I. Rotaru, F. Vasiliu, Geo Vasile, Hermeneutica paradoxismului, Ed. Abaddaba, Oradea, 2000,<br> http://fs.gallup.unm.edu//Hermeneutica.pdf <br> Janet Nica, Făt-frumox din lacrima de paradox, Ed. Abaddaba, Oradea, 2000, <br> http://fs.gallup.unm.edu//Fat-Frumox.pdf <br> G. Niculescu, Rebus, umor, paradoxism, Ed. Alfa Press, Cluj-Napoca, 2000, <br> http://fs.gallup.unm.edu//RUP.pdf <br> F. Smarandache, MetaIstorie (trilogie dramatică), ed. Doris, București
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]