14,398 matches
-
și minute acea durată. Liniștea fu spartă În cele din urmă tot de Grințu. — Totuși, nu Înțeleg de ce refuzi să-l mai vezi pe Meșteru. — Pe cine? - Întrebă ea. — Pe Gelu. Nu știai că așa i se spune? O scânteie pierdută a unei voioșii mai vechi traversă privirea ei și se stinse. Oftă. — Am să-ți spun și asta, dacă de asta ai venit. Dar mai bine mi-ai povesti mai departe de mănăstire. Ce legătură are cu mama ta? (Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dorea un rost, Cătându-și disperată întruparea... O regăseam adesea, hoinărind Prin labirintul vremilor trecute, Privind uimită-n juru-i și zâmbind Cum rătăceam pe drumuri abătute... Iar uneori, îți tremura-n priviri Și se-ascundea în ochii tăi ca marea Apoi, pierduta-n taina dragei firi Își aștepta sfios îmbrățișarea... O clipă cuget pragul ne-mplinit, O zbatere ce stăruie sub pleoapă; Cum poți cuprinde-atâta infinit, Cât marea și oceanele îngroapă?...
A FOST A?A... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83738_a_85063]
-
atracție pentru ea, ceea ce-l făcea să tremure și să nu-și mai afle astâmpăr. La fel de emoționați erau și ceilalți cavaleri, până la bătrânul duce de Namo cu părul alb ca zăpada și însuși Carol Magnul. Tăcere adâncă domni câteva clipe, pierduți fiind cu toții în încântarea de a o privi. Tânărul și arzătorul Ferrau abia de-și stăpânea pornirea de a o smulge pe Angelica din mijlocul uriașilor săi și a fugi cu ea. Rinaldo se făcu roșu ca focul în vreme ce Malagigi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
vă închipuiți, era fără de margini; dar ca un adevărat și viteaz cavaler ce era a, el nu s-a lăsat îndepărtat de la scopul pe care îl avea. A rupt o cracă mare de ulm pentru a înlocui cu ea sabia pierdută apoi, cum soarele se ridica pe cer, el s-a îndreptat spre poarta grădinii, poartă care era păzită de către un dragon. Pe acesta l-a ucis din câteva lovituri și a intrat în grădină, a cărei poartă s-a închis
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fost în realitate, un monstru de urâțenie. Toate farmacele ei erau artificiale și în lumina adevărului ele se vedeau a fi mai degrabă niște diformități. Aceasta pentru că Alcina era mai bătrână decât Hecuba sau Syble din Cumas; dar o vrajă, pierdută, vai, în zilrle noastre, îi îngăduia să se învestmânteze în toate atracțiile tinereții. Rogero vedea acum toate acestea, dar, ascultând sfaturile Melissei, el și-a ascuns uimirea și a luat, sub un pretext oarecare, armura multă vreme neglijată, și-a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
e ceasul târziu, amintire, Visez cum din ceruri sclipirea Se stinge, pierdută-n privire... Pe aripi nocturne mă duc Hipnotic, în hău, cu părerea, Trecutul încerc să-l seduc Păstrându-mi fecioară durerea... Păgânele șoapte mă ardă Cu focul iubirii pierdute, Privirea, tăișul de bardă, Să-mi toace durerile mute; Să crească în mine tăcerea Așa ca-nainte de-a fi, Că n-am găsit nicăierea Deplină...o sigură zi...
AZI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83749_a_85074]
-
glanda pituitară, facilitează amintirea vieților anterioare. HIALIT (opal): susține procesul de decorporalizare. HOWLIT: asistă călătoriile extracorporale și accesarea vieților anterioare. IOLIT: asistă călătoriile extracorporale. JASP: facilitează călătoriile extracorporale (util de pus sub pernă). KUNZIT INCOLOR: asistă recuperarea părților de suflet „pierdute” în urma unei traume. Facilitează călătoria până în perioada producerii traumelor. LABRADORIT GALBEN: facilitează procesul de astralizare. LAPISLAZULI: facilitează călătoria extracorporală. LEPIDOLIT: facilitează călătoria extracorporală, armonizează și echilibrează gândurile și emoțiile negative ce au generat blocaje și traume în viețile anterioare. MALACHIT
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
Că niciodată nu mai plec de-acum Cu nave de-așteptare, putrezite... Ori în a urmelor migrare de cocori, Spre care suduri lâncede de soare? Când vântule, din amintiri, cobori, Trecând târziu, prin calma mea paloare... Sau în acele nerostiri pierdute De-a lungul tinereții zburătoare, Ca un covor de amintiri țesute Ce te apasă, chinuie și doare... Poate târziu, în clipele sleite, Sub goana timpului mereu arzând, Ce-au mistuit făpturile iubite Și-au calcinat fuioarele de gând...
M? VOI CUNOA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83825_a_85150]
-
garderoba aia a ta și elimini toate taioarele cu fustă - și tot ce aduce a taior cu fustă - totul va fi perfect. 6 Kelly Însăși mă aștepta În holul clădirii și m-a Îmbrățișat ca pe o prietenă de mult pierdută când am ajuns În prima zi de lucru așa cum fusesem instruită, la ora nouă a.m. fix. —Bette, scumpo, suntem așa de bucuroși să te avem printre noi! spuse ea dintr-o suflare, măsurându-mi dintr-o privire vestimentația. O expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pus în gând să distrugă orice urmă de legionarism prin condamnări la moarte, întemnițări, trimiterea tineretului în batalioane speciale pe front pentru a fi ucis la ordin. Dictatura lui Ion Antonescu s-a convertit într-o calamitate națională, un război pierdut și înrobirea României sub dominația Moscovei. A urmat apoi rugul de pătimire îndurat de poporul român, pauperizarea, temnița și moartea, sub guvernarea Anei Pauker (omul Moscovei), a lui Gheorghiu Dej și Nicolae Ceaușescu... Astfel, legionarii au fost din nou măcelariți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
altora, păcat împotriva căruia ei pretind că luptă. Comuniștii nu pot trăi din adevăr. El nu-i accesibil minții lor flecare căci ei trăiesc la nivelul pântecelui, mai sus nu pot urca. Adevărul urcă și duce spre piscul ceresc, paradisul pierdut, a fi legionar e un dar, o simțire adâncă, dumnezeiască, izvorâtă de dincolo de om. Legionarul este omul faptelor, un erou. El nu-și neagă părinții, nu-și dezminte istoria, ci o îmbogățește și o împodobește cu noi fapte. El luptă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
2013. Familia unui decedat, buni creștini și smeriți, la înmormântarea defunctului, invită mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
a ațipit. Când s-a trezit, noaptea devenise biruitoare. Întunericul înghițise peisajul, lăsând doar umbre care treceau ca o părere prin fața ochilor, grăbindu-se parcă să rămână în urma trenului. Todiriță, cu brațele încrucișate și, bărbia în piept, ședea cu privirea pierdută. Fără țintă. Se vedea de-a binelea că gândurile lui zburau ca liliecii noaptea și peste toate își întinsese unul aripile, întunecându-i limpezimea judecății... „Păi, dacă atunci când tu lipseai de acasă doar câteva ceasuri sau o zi două ea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cap. Fără alegere!... Când al lui Cocostârc nu mai era în stare să geamă măcar, s-a întors către nevastă sa, care părea groaza întruchipată! A ridicat ciomagul, să lovească. Femeia s-a ghemuit, ridicând mâinile deasupra capului și așteptând pierdută lovitura... Ciomagul, însă, s-a oprit la jumătatea drumului... ― Îmbracă-te, grijania... și acum să-mi aduci copchiii acasă! Ai înțeles? - a tunat Todiriță. Cu mare greu, a reușit să pună ceva pe ea și a ieșit pe ușă, ca și cum
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cadavrul pe burtă și rămase cu gura căscată. Tăieturi adânci, de bisturiu ascuțit, cu zecile, zigzagau spatele și umerii din toate unghiurile posibile, așchii mici de lemn se vedeau împănate în dungile subțiri de sânge închegat. Danny rămase cu privirea pierdută, juxtapunând mutilările frontale cu cel dorsale, încercând să vadă legătura dintre el. Simțea o sudoare rece la încheieturile mâinilor, pulsând-i. Apoi o voce supărată. „Carter, cine-i tipul ăsta? Ce caută aici?” Danny se întoarse, afișând un zâmbet pacificator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Observă câteva instantanee promoționale cu „Juicy Lucy”, Lucy cea zemoasă, într-un costum de baie în dungi. Dedesubt era ștampilată adresa unei agenții pentru promovarea tinerelor talente. Mijindu-și ochii, Buzz remarcă privirea încețoșată a fetei, care afișa un zâmbet pierdut - probabil băgase în ea niscaiva substanțe interzise. Buzz decise să răscolească apartamentul timp de cinci minute. Se uită la ceas și porni la treabă. Sertarele scoaseră la iveală articole de lenjerie masculină și feminină amestecate fără rețineri și o rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care se bosumflaseră fiindcă cei de la Departamentul Șerifului îi oferiseră adăpost lui Mickey Cohen. Dar îi rămase în minte ideea - și disprețul. Un asasin, un gangster care visa să fie comic într-un club de noapte și lăcrima din cauza câinilor pierduți și a copilașilor invalizi, reușise să îngenuncheze un întreg departament de poliție cu o înregistrare audio: polițaii de la Moravuri luau mită și plimbau prostituatele, iar tura de noapte de la secția Hollywood regula curvele lui Brenda Allen pe saltelele arestului. Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șefului soției mele nu-i pasă, iar ea e profesoară universitară la California State. Nu ne poți face nici un rău. Vocea unui bebeluș nevinovat. Mal se uită cum Lenny Rolff își reia munca de la pagina 399 din Pe urmele dublonilor pierduți. Țăcănitul mașinii de scris răsună în aer. Mal examină modesta casă de piatră a scriitorului și se gândi că măcar ăsta pusese deoparte mai mulți bani și fusese destul de deștept ca să nu se însoare cu o japoneză. Țac-țac-țac: pagina 399
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adăugat umorul. Iar 95 eu am fost răsfățată în această privință. Am avut prietene al căror farmec te îmbăta ca șampania. Erau de vârsta ta? — Nu, erau cu zece-unsprezece ani mai mari decât mine. Cred că în subconștient mă simțeam pierdută în lume ca Tom Degețel în pădure. Eram fără părinți, fără sora mea, singură în fața pericolului. Într-adevăr, cât au trăit, prietenele mele m-au ocrotit și m-au apărat extra ordinar, de aceea, când au murit, am rămas orfană
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
atât cât mai rămăsese disponibil, s-a repezit să salute pri beaga revenită în locurile de odinioară. Am fost încon jurată de o căldură umană și de o bucurie extraordinare, care străluceau pe fețele tuturor, de parcă își revedeau copi lul pierdut și regăsit ca prin minune. Fiecare îmi adusese câte ceva drag, rupt din suflet. O doamnă, într-un căru cior, ajunsă cu greu până acolo, mi-a dat un plic cu câteva timbre înfățișându-l pe Regele Ferdinand. Nu știu cine era, desigur
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque, elita culturală a vremii se amuza
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și stai liniștit cu brațele-n sus și cu capul pe spate! Apoi, în timp ce ieșeam: ― Bietul băiat... e hemofil! Hemofilului, însă, îi înceta hemoragia, ca prin farmec, îndată ce pășea pe coridor și avea grijă să-și pună la loc sângele pierdut, la bufet, înapoindu-se în clasă cu o ipocrită tristeță, numai cu cinci minute înainte de a suna! Alt truc, cel mai folosit, era acela cu "durerea de măsele". Îmi băgam în gură un ghemotoc de hârtie, în stânga, sau în dreapta, după
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ne-a venit inspirația, scriem îndată, însă fără prea mare grabă, "Cuvine-se cu adevărat să te fericim pre Tine"..." și așa mai departe! Dar bine, domnule Moscu, confunzi Chimia cu Religia, domnule, pentru Dumnezeu?! Moscu, văzând că partida e pierdută, se ridică demn în picioare și spuse răspicat: ― Nu, don' profesor, dar... să vedeți... știți... eu... Să vedeți... ― Da, da' să vedem și ce părere vor avea ceilalți domni profesori despre teza asta! ― Eu cred, spuse Moscu netulburat și pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe Bălțățeanu...; dar cel mai bine îi imit pe Brezeanu și pe Manu! ― Interesant! S-auzim! ― Dacă țineți neapărat... în ce piese doriți? ― În ce știi? ― În toate..., dar pentru că sîntem la Română, am să-i imit în "O scrisoare pierdută" și în "O noapte furtunoasă" de Caragiale. ― Mă rog, mă rog, făcu Todor reverențios, cum dorești dumneata; dar începe, că mai avem puțin, și sună! L-am imitat pe Brezeanu în Cetățeanul turmentat și pe Manu în Agamiță Dandanache; apoi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se auzi o voce obosită. - Bătălia nu e pierdută! Ne retragem ÎN SUS ! Vom fi pregătiți pentru contraatac! - Așa să ne ajute Dumnezeu! spuseră mai mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe dealul Tutovei. Era alb la față. Dar primejdia cea mare trecuse. Ceața Începea să se ridice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]