6,499 matches
-
anumite perioade călugării au înființat schituri care au ars sau au fost acoperite de avalanșe. Mănăstirea Durău este situată la o distanță de 5 km de Cascada Duruitoarea, de la care și-a luat numele. Existența unui schit de maici la poalele Ceahlăului datează încă de la anul 1600, el fiind condus într-o vreme de maica Mariana, fiică de voievod moldovean și nepoata domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară a Mănăstirii Durău are loc într-un act din anul 1779, stareță fiind
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
cei care au trecut pe la Durău se află și scriitorul Alexandru Vlahuță (1858-1919). El și-a descris acea călătorie în capitolul „În munții Neamțului” din volumul "România pitorească" (1901). După ce trece Bistrița, el urcă Ceahlăul pornind din "„larga fâneață de pe poalele Ceahlăului”" de la schitul Durău. Liniștea este străpunsă de sunetul toacei. Grupul din care făcea parte scriitorul urcă pe munte de pe cărarea ce ducea din poiana schitului. De pe Curmătura Arșiții scriitorul vede schitul Durău "„cuibărit ca în fundul unei prăpăstii”". Drumeții coboară
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
folosit și astăzi pentru astfel de cuptoare în anumite zone locuite de maghiari, de exemplu la secui). Numele Pest a mai apărut și în malte contexte geografice, de pildă vechiul nume al Muntelui Gellért a fost Muntele Pest, iar la poalele muntelui, un vad s-a numit Pest-rév (=vadul Pesta). Ulterior a primit acest nume și orașul din partea estică a Dunării. Numele german al Budei "Ofen", are origini similare, însemnând tot „cuptor”, sau grotă în dialecte sud-germane. Interesant este faptul, că
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
în sânge. Apar diferite romburi și piramide în trepte, des întâlnite în țesăturile populare. Figurarea pe tâmplă a lui Iisus Arhiereu și a Apostolilor desculți, aplecați, stând în picioare este un model iconografic foarte vechi venit din Orient. În registrul poalelor bolții naosului apare o friză a sfinților mucenici militari sau făcând parte din cei 40 de Mucenici din Sevastia. În fruntea lor Arhanghelul Mihail ține crucea în mâna stângă și sabia ridicată amenințător în mâna dreaptă. Friza se continuă pe
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
Aici s-a turnat scena în care Mihai Viteazul intră în castel, învingător după lupta de la Șelimbăr, pentru a revendica tronul Transilvaniei. Scena turnirului în care au luptat Mihai Viteazul și Sigismund Báthory a fost realizată într-o poiană de la poalele Castelului Bran. Majoritatea cadrelor în care apare marea au fost filmate la 2 Mai (jud. Constanța). Este vorba de scena în care trupele române ajung să se oprească la mare (Marea Neagră) sau cea în care Selim Pașa pune doi copii
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
Comuna Racovița, este așezată la poalele Vârfului Suru (2281m), pe zona de contact dintre dealurile submontane ale Munților Făgăraș și terasa joasă, aluvionară, de pe malul stâng al Oltului, la o altitudine de 385 metri. Localitatea se mărginește spre nord și nord-est cu hotarul orașului Avrig, hotar
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
întai o zonă de munți scunzi, puternic fragmentați, legată organic de versanții nordici ai Munților Făgăraș. În cadrul ei se evidențiază: „Dealul Bârnelor”(972m), „Cetatea”(846m), „Vârful Scaonelor”(799m) precum și „Chiscul Pleșii”(779m), înălțimi acoperite cu păduri întinse de fag. La poalele acestora se întind dealurile joase, de podiș, aparținând extremității vestice a Depresiunii Făgărașului. Unele dintre acestea ca „Cetațuica”, „Răpa Bii”(606m), „Tărcauăle” și „Arinii”(503m), sunt acoperite cu tufișuri sau formează terenuri de pășunat. Altele ca, „Dealul Morii”(442m), „Dealul
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
de o întinsă rețea hidrografică. Trecerea de la dealurile de podiș spre lunca aluvionară a Oltului, se face pe o curbă de nivel care urmărește aproape fidel drumul județean Tălmaciu-Racovița-Avrig. De aici, spre vest și nord-vest se întinde lunca Oltului până la poalele „Ciorului”, punct terminus al prelungirii sud-vestice a Podișului Hârtibaciului. Ca întreaga zonă, subsolul este lipsit de zăcaminte minerale, în schimb se găsesc din abundentă materiale de construcții: Nota: Informații luate de la: Prin poziționarea sa geografică la poalele Munților Făgăraș în
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
lunca Oltului până la poalele „Ciorului”, punct terminus al prelungirii sud-vestice a Podișului Hârtibaciului. Ca întreaga zonă, subsolul este lipsit de zăcaminte minerale, în schimb se găsesc din abundentă materiale de construcții: Nota: Informații luate de la: Prin poziționarea sa geografică la poalele Munților Făgăraș în zona limitrofă a Depresiunii Făgărașului, în apropiere de Depresiunea Sibiului și la punctul de intrare în Valea Oltului prin Pasul Turnu Roșu, Racovița se bucura de o climă continental-moderată, fiind influențată atât de fragmentarea reliefului și zonalitatea
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
XVIII-lea sunt acelea de „"Territorio inferiori"” și „"Territorio superiori"” . Cu prudența de rigoare se poate considera că „hotarul de jos” se întindea între actualul drum județean Tălmaciu-Racovița-Avrig și râul Olt, iar „hotarul de sus” între drumul amintit și până la poalele pădurilor. Spre sfârșitul secolului al XVIII, s-a trecut la practicarea unei agriculturi sedentare trienale, după modelul săsesc, numit „Dreifelderwirtschaft” . Potrivit acestuia suprafața arabilă a satului era împărțită în trei „trupuri” (părți), pe fiecare dintre ele semănându-se prin rotație
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
mai fost teatru de operațiuni militare, iar majoritatea oamenilor recrutați dintre localnici nu au fost trimiși pe front, ci au fost „"mobilizați pe loc"” în cadrul „Uzinelor Mîrșa”. În aceste condiții, în luptele purtate de armata română de la trecerea Prutului până la poalele munților Caucaz și în cele de la Iași din primăvara anului 1944, au căzut doar 10 racoviceni: Iosif Maxim, Iosif Olaru, Dionisie Păcuraru, Emilian Stoichița, Aurel Stoichița, Ilie Sîrbu, Dionisie Breteșan, David Drăgoiu, Irimie Drăgoiu și aviatorul Gavrilă Măierean. Celor zece
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
1330 ființă Munteniei și implicit libertatea Loviștei. În această "țara" străbătuta cândva de faimoșii lotri, care au dat nume munților și râului Lotru, trăiesc oameni străvechi, strămilenari, care respectă portul străbun al dacilor, legendele, folclorul strămoșilor, azi, celebre. Aici, la poalele IEZERULUI, oamenii au nume cu rezonanță de cronică, atestate de sute de ani.
Țara Loviștei () [Corola-website/Science/309614_a_310943]
-
câștigase Cupa Orașelor Târguri în 1965, iar Dinamo Zagreb în 1967). Slovan și predecesoarele sale, NV Bratislava și ŠK Bratislava, au câștigat de opt ori titlul în Cehoslovacia, și tot de opt ori în Slovacia. Arena clubului este stadionul Tehelné pole. Rivalul din Bratislava al lui Slovan este echipa Inter Bratislava. Inițial cele două formau o singură echipă, dar s-au despărțit la scurt timp după 1965. Împreună cu Spartak Trnava, Slovan Bratislava a fost singura echipă slovacă care a participat în
ŠK Slovan Bratislava () [Corola-website/Science/310010_a_311339]
-
în timp în Țară Românească, numită popular și "Muntenia". Cealaltă, denumită oarecum impropriu "Valahia Mare" în ciuda dimensiunilor ei reduse, ocupă un colț al Tesaliei bizantine care corespunde cu actualul golf al Volosului, pe malurile Mării Egee din Grecia de azi respectiv poalele muntelui Oiti. În afara acestora, au mai existat încă cel puțin două Valahii în Grecia, una în Aetolia-Acarnania numită "Mică Valahie", și una în Epir, numită 'Valahia de Sus' sau Ano Vlahia. La nord de Dunăre, provincia Oltenia, demarcata de râurile
Heraldică medievală timpurie valahă nord și sud dunăreană () [Corola-website/Science/310054_a_311383]
-
Bârzava (în , alternativ "Berzova") este o comună în județul Arad, Crișana, România, formată din satele Bătuța, Bârzava (reședința), Căpruța, Dumbrăvița, Groșii Noi, Lalașinț, Monoroștia și Slatina de Mureș. Bârzava este situată la poalele Munților Zărand, la contactul acestora cu Munții Metaliferi, pe malul drept al Mureșului, pe râul Bârzava - afluent de dreapta al acestuia, între comunele Conop (la vest) și Vărădia de Mureș (la est). Prima atestare documentară a localității Bârzava datează din
Comuna Bârzava, Arad () [Corola-website/Science/310103_a_311432]
-
Covăsânț este o comună în județul Arad, Crișana, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna Covăsânț este situată în Podgoria Aradului, la poalele Munților Zarand, pe canalul Matca, la 28 km de municipiul Arad. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Covăsânț se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Comuna Covăsânț, Arad () [Corola-website/Science/310105_a_311434]
-
descoperit un important tezaur, cu 300 monede romane, brățări, inele și alte obiecte din bronz. Este atestat documentar în anul 1278, iar mărturii istorice despre acestă așezare se regăsesc în Monografia lui Alexandru Märky 1332, conform căreia „Covăsânțul este la poalele muntelui Macra”. La 1333 este menționată Parohia și Biserica Ortodoxă a cărei ruină de turn s-a păstrat până astăzi. Localitatea Covăsânț poartă urmele unei comunități care a trăit pe teritoriul său încă din epoca de piatră. Este de remarcat
Comuna Covăsânț, Arad () [Corola-website/Science/310105_a_311434]
-
clenge lungi si cu plăselele de os ghintuite. Pălăriile sunt rotunde peste care sunt învârtite niște fire de aur foarte îngust împletite". Bineînțeles că din aceasta perioadă și pană acum portul s-a schimbat foarte mult. Femeile se îmbrăcau în poale si cămașa din pânză țesută de ele, peste care puneau o bluza si o fusta largă, numita "rochie", se încălțau cu ciorapi din lână, ghete sau cizme. Peste bluză îmbrăcau un cojoc din piele de miel, vopsit maro, cu flori
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
în 1819 din satul Roșia Nouă și castelul (sec. al XVIII-lea - XIX-lea) construit în stil neoclasic din satul Ilteu. Comuna Petriș are relieful caracteristic Văii Mureșului, cunoscând alternanța zonelor de câmpie din Lunca Mureșului cu cele deluroase de pe poalele Munților Zărandului. Altitudinea comunei este de 461 m, iar cele mai înalte cote existente pe teritoriul său sunt: 800 m - Vârful Codrului; 767 m - Vârful Pietrosul; 740 - Vârful Omeag. Prezența unor dealuri - Pietroasa, Piatra Mâții, Fântâna Ursului și Hănuleasca - situate
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni”, noua vatra cât și răzășia moștenita fiind dăruite drept semn de prețuire pentru actele de vitejie. Acestea au fost vădite în lupta dată și câștigată de moldoveni la poalele codrului lui Făurel, cănd năvălitorii au fost învinși de locuitorii satelor din zona puși sub comanda lui Făurel Boghină - staroste al plaiului. Satul Mândrișca a fost întemeiat relativ recent pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, de un grup de refugiați proveniți
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
aparține regiunii istorice Țara Bârsei și se află la 10 km de DN 13 și la 6 km de DN 1. Comuna Crizbav se învecinează: Altitudinea comunei este de 572 m, culmile: Vârful Horezu-1055 m și Vârful Cetății-1104 m de la poalele Munților Perșani, fiind cele mai înalte din zonă. Primele atestări documentare ale comunei datează din anul 1335. Denumirea germană a comunei Crizbav, "Krebs Bach", înseamnă "Valea Racilor". Cetatea Crizbav a fost folosită ca turn militar de observație, conform diplomelor lui
Comuna Crizbav, Brașov () [Corola-website/Science/310255_a_311584]
-
Bisoca este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Băltăgari, Bisoca (reședința), Lacurile, Lopătăreasa, Pleși, Recea, Sările și Șindrila. Comuna se află în nordul extrem al județului, în zona cursului superior al râului Râmnicul Sărat, la poalele muntelui Bisoca. Comuna este legată de restul județului prin șoseaua județeană DJ204C care o leagă de , în valea Slănicului. Același drum județean duce spre nord către , . Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bisoca se ridică la de locuitori, în
Comuna Bisoca, Buzău () [Corola-website/Science/310270_a_311599]
-
data de 11 noiembrie 2010. Procedura de executare silită a imobilului a pornit în data de 7 iunie 2011, prin învestirea cu formulă executorie a deciziei de predare a imobilului. Așezare străveche, întemeiată înainte de 1361, satul Budești se află la poalele Munților Gutâi, pe valea râului Cosău, aproape de izvoare, la circa 30 km sud de Sighet. În anul 1361 făcea parte din cnezatul românesc de pe valea Cosăului, actualul sat Budești formându-se prin contopirea a două vechi așezări. Este amintită pentru
Biserica de lemn din Budești Josani () [Corola-website/Science/310267_a_311596]
-
iar la sfârșitul aceluiași secol au fost realizate ferestrele dreptunghiulare dintre naos și pronaos. Biserica are plan dreptunghiular cu pridvor pe vest și absida altarului rectangulară, în retragere. Este luminată de ferestre pe două niveluri și are acoperiș cu dublă poală și turn-clopotniță pe pronaos, cu camera clopotelor în consolă, deschisă, cu arcade pe stâlpi și acoperiș înalt, piramidal. De remarcat că în vârf, imediat sub cruce, se află o semilună din metal, despre care se spune că a fost amplasată
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
timp a tipului de biserică de lemn maramureșeană. Planul cu absida altarului rectangulară aparține secolului al XVII-lea, fiind una din puținele biserici de lemn care mai păstrează acest tip de absidă, iar pereții supraînălțați ca și acoperișul cu dublă poală, sunt frecvente în secolul al XVIII-lea. Prezența hramului „Sf. Cuvioasă Paraschiva” la biserica din Poienile Izei se explică prin aceea că între Maramureș și Moldova a existat o strânsă legătură istorică, națională, culturală și spirituală, iar în urma aducerii moaștelor
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]