KorAP: Find »[drukola/base=porni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...238 239 240 ...2406 >

60,135 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

ambiția, oricum n-avea ce pierde, va încerca să-l cucerească pe Dimitrie cu orice preț, chiar trecând peste felina mândră și surâzătoare ce i se așezase în drum cu aerul că ar dori s-o întrebe: Ei, unde-ai pornit, maman? Pe drum, de câteva ori, întoarse prevăzătoare capul. O nouă confruntare între ea și Fana ar fi fost cu siguranță și ultima. Fana era tânără, tânără, nu-și făcea probleme, avea tot viitorul în față, iar Dimitrie, cu cincisprezece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
cu fumatul. Sidonia urmărea din când în când poala rochiei împinsă de picioare, avea o mișcare amplă, grațioasă, o mulțumea. O vânzătoare stropea trotuarul măturat proaspăt, avea pulpe groase, pline de pilozități, o monstruozitate și era așa tânără! Iată-mă pornită din nou la un drum absolut neobișnuit pentru mine, se lansă Sidonia, am impresia că revederea noastră de sub stejar se poate chema întâlnire, acasă, când am realizat asta, m-a cuprins un sentiment de rușine și de culpabilitate. Ați văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
posibil ca totul să se petreacă extraordinar de natural, doar ea, Sidonia era o persoană înțeleaptă, știa deja din decantările vârstei, că o fuziune perfectă dintre un bărbat și o femeie nu se poate face ignorând pragul sexualității. Oftă amar. Pornise cu imaginația prea departe. Avea drum anevoios de parcurs până acolo! Înțeleg perfect, spuse el, se întâmplă din păcate și așa. O femeie este capabilă de multă înțelegere. Problema este că nu mi-am epuizat încă resursele sufletului, vă spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
observase, i-ar fi ieșit în cale și i-ar fi spus: uite sunt și eu aici, singură, tot singură, în zadar îmi reproșezi atâtea, Ovidiu, în zadar. Alteori i se părea că-l recunoaște pe stradă, grăbea pasul și pornea în urmărirea bărbatului ce semăna cu Ovidiu, la început observa piese vestimentare ce-i erau necunoscute, dar nu se putea ghida după acest amănunt, Ovidiu nu mai stătea împreună cu ea, desigur, între timp garderoba lui se diversificase, pe urmă un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara pornea către gară, o însoțea tatăl. Mereu numai el, după multe târguieli trebuia să accepte bagajul, borcane de dulceață, de zacuscă, compot, prăjituri de casă, se jura că ea nu le poate duce, încerca să mai scape de câteva borcane, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mănânci o să te sufle vântul și ea, pe jumătate încântată, pe jumătate speriată, se și vedea plutind prin aer înfrigurată, cu veșmintele fluturând și cum într-un târziu, vântul scăzând din intensitate o depunea pe un pământ străin de unde ea pornea imediat în goană să caute casa părintească, va alerga tot mai speriată, încolo și încoace și toate locurile din jurul ei îi vor fi necunoscute. Urma să ajungă acasă, să așeze în raft borcanele frumos legate. Revenea acasă ca să-și continue

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
fără să miște sau să clipească. Desigur, îi era greu să înțeleagă ce se petrecea în apartamentul de deasupra ei. Era ceva care depășea firescul. Îi urmări cum se apropie amândoi de mașină, cum se instalează tăcuți pe banchetă. Bărbatul porni motorul. Privea cu încăpățânare înainte. La stop bătea nervos darabana cu degetele pe volan. Era grav, solemn, părea nedormit. Lângă el Carmina zăcea împietrită în scaun. Nu prea știa la ce să se aștepte. El nu era dispus s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
de comunicare. Inima îi bătea cu putere, năvălea peste ea bucuria de a trăi, de a avea toate acele sentimente. I se păreau atât de trainice, de indestructibile, fier beton! Pe urmă Ovidiu, fără o altă vorbă, întoarse mașina și porni înapoi. Era aceeași șosea și același asfalt și totuși cât de diferit circulau. Bărbatul arăta complet metamorfozat, colțurile buzelor zvâcneau de nerăbdare, era același om foarte sigur pe el, ce se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
frământările ei, viața ei. Atunci când Ovidiu începuse să-și rărească vizitele, Carmina constată că el este la curent cu multe din aspectele zilelor ei era foarte clar că cineva îl informa, întrebările lui deveniseră mult mai precise, știa de unde să pornească, unde anume să încerce să descopere hibele, zâmbea nervos când ea îl întreba stereotip: De unde știi? O deranja gândul că este urmărită, avea impresia că atitudinea ei căpătase ceva artificios, că nu se mișcă normal, se simțea hărțuită, căuta în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
nou seria interogatoriilor fără sfârșit și ar fi început să trăiască plină de temeri, că într-o zi, într-o oră, într-o secundă se va petrece cu ea ceva grav care-l va nemulțumi pe Ovidiu și el va porni într-o bună seară ancheta, plină de neliniști, de tensiuni și se vor trezi într-un miez de noapte total epuizați sub cearceafuri, după ce vor fi gustat cu lăcomie din pacea unor înțelegeri de scurtă durată, sau se vor trezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
ducă la duș și, cu apa șiroind zgomotos, să-și spună: o altă zi trecută... Am îmbrăcat rochia carmin, cu fluturele brodat pe umărul stâng. Când am coborât scările arătam ca o flacără. Mă simțeam ușoară, vie, puțin emoționată. Parcă porneam către o lume necunoscută. El mă aștepta rezemat de chioșcul de ziare. A rămas puțin șocat văzându-mă. Ca să-i risipesc stinghereala l-am apucat de braț. O clipă mi s-a părut caraghios gestul meu. Pe urmă am dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
uns cu lapte vitaminizat, a patrulat goală prin cameră, ca porii să absoarbă în voie soluția calmantă. S-a prezentat la întâlnire punctuală. Ceva din verva de dimineață se consumase. Bărbatul nu prea avea umor. Au luat minicarul și au pornit să colinde stațiunile. Se țineau de mână. Din când în când el o prindea de mijloc. I-a spus că e tehnician dentar, că o duce bine. N-avea salariul prea mare, i-a spus, dar nu era zi lăsată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
matrițe. Să nu-ți pară rău de ce s-a întâmplat, i-a spus, să nu-ți pară rău, i-a spus Trofin privind-o în ochi. Când un om ca tine găsește o potecă, un fir de drum, trebuie să pornească pe el fără să se mai uite în dreapta, în stânga, în urmă și va alege direcția binecuvântată. I-a zâmbit încrezător, foarte sigur pe ceea ce-i spusese. Care drum, s-a întrebat în urma lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

pierdeți. O ținea Pinochio pe Prințesă de mână în timp ce ea, după ce îi luaseră ăia toți banii pe o porție de hamsii, ea a 2-a zi își va da seama, tot dădea cu poșeta dreapta-stânga în mașinile parcate și alarmele porneau, boule, zicea ea cuiva și Pinochio: eu nu mă băgam, dacă o bătea cineva, avea de ce, de ce? De unde știai tu că ăla era un idiot? era un idiot, și i-a dat drumul de la mână, în semicerc a căzut, buf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

Dă-i cu tifla. — N-ai mai vorbi așa dacă ai fi citit tot interviul. — Hai să aruncăm o privire, spuse Adrian. Lua ziarul de la Șam, găsi pagina cu pricina și se afunda tăcut în lectură. După câteva clipe se porni să râdă pe înfundate. — E isteața, nu ți se pare? — Serios? îl întreba Șam glacial. — Cum e țipă? se interesa Adrian, continuându-și lectură. — E atrăgătoare, dar frigida. Are picioare că lumea. Țațele n-am putut să i le văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dacă-l folosesc? îl întreba ea pe Adrian, arătându-i aparatul. — Câtuși de puțin. Atâta timp cât nu va deranjează dacă-l folosesc și eu pe al meu. Dar vă rog, îl pofti Fanny. Apoi verifica dacă are casetă în aparat, îl porni și-l așeza pe măsuța de cafea dintre ei. — Doriți să porniți și casetofonul dumneavoastră? îl întreba. — E deja pornit, răspunse Adrian, arătând spre combină. — Aha, înțeleg! Dar e așezat cam departe. Are un microfon foarte sensibil. Se activeaza automat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de puțin. Atâta timp cât nu va deranjează dacă-l folosesc și eu pe al meu. Dar vă rog, îl pofti Fanny. Apoi verifica dacă are casetă în aparat, îl porni și-l așeza pe măsuța de cafea dintre ei. — Doriți să porniți și casetofonul dumneavoastră? îl întreba. — E deja pornit, răspunse Adrian, arătând spre combină. — Aha, înțeleg! Dar e așezat cam departe. Are un microfon foarte sensibil. Se activeaza automat la sunete. Sper că și al dumneavoastră să fie la fel de bun. — E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
folosesc și eu pe al meu. Dar vă rog, îl pofti Fanny. Apoi verifica dacă are casetă în aparat, îl porni și-l așeza pe măsuța de cafea dintre ei. — Doriți să porniți și casetofonul dumneavoastră? îl întreba. — E deja pornit, răspunse Adrian, arătând spre combină. — Aha, înțeleg! Dar e așezat cam departe. Are un microfon foarte sensibil. Se activeaza automat la sunete. Sper că și al dumneavoastră să fie la fel de bun. — E ultimul răcnet în domeniu, îl anunță ea. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cafea. Adrian îi tinu ușa de la bucătărie deschisă. — Pe-aici, o invită el. Fanny părea să fi luat o hotărâre. Se îndrepta de mijloc, traversa încăperea și se duse glonț spre ușa, fără să se mai uite la Adrian. Bărbatul porni după ea, trăgând ușa în urma lui. 3 Peste vreo patruzeci de minute Fanny se întoarse în camera de zi și se tolăni în șezlong, înfășurata într-un halat alb, flaușat. Avea părul umed, picioarele goale și ochii închiși. În văzduh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
scrieți române? — Exact. Se cheamă „să renunți la o slujbă dificilă de dragul unei vieți mai frumoase“. Am citit un articol pe tema asta. — Renunțarea la slujba e un fenomen de data recentă, zise Fanny. — Suntem pionieri în domeniu. — Și a pornit din America, urma imperturbabila Fanny. — Ba nu, a pornit de-aici, o contrazise Adrian pe un ton ferm. Unde locuiești? — Într-o mansarda din Clerkenwell. — Pe care o împărți cu Creighton? — Da. — Cu ce se ocupă? — E avocat. — Aha! Vasăzică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
slujbă dificilă de dragul unei vieți mai frumoase“. Am citit un articol pe tema asta. — Renunțarea la slujba e un fenomen de data recentă, zise Fanny. — Suntem pionieri în domeniu. — Și a pornit din America, urma imperturbabila Fanny. — Ba nu, a pornit de-aici, o contrazise Adrian pe un ton ferm. Unde locuiești? — Într-o mansarda din Clerkenwell. — Pe care o împărți cu Creighton? — Da. — Cu ce se ocupă? — E avocat. — Aha! Vasăzică ți-ar fi de folos la o adică, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
bucurie, mi-a făcut semn și a încercat să alerge spre mine. Era însă atât de beat, încât creierul lui a făcut-o de oaie în încercarea de a transmite mesajul către picioare. În loc să-l poarte spre mine, acestea au pornit în marșarier și numai ce l-am vazut alergând de-a-ndăratelea. Se vedea pe fața lui că-i uluit și înspăimântat de ce i se-ntâmplă, de parcă ar fi fost târât de o forță invizibilă, dar cu cât se străduia mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
duc să mă-mbrac. Făcu câțiva pași spre bucătărie, dar apoi păru să se răzgândească. Ieși în hol și urcă la etaj. Eleanor rămase o clipă locului, ținându-se de marginea mesei și simțind cum o apucă mânia. Pe urma porni să se învârtă încet prin cameră, de parcă ar fi căutat niște indicii. Zări reportofonul lui Fanny pe măsuța de cafea, îl lua și îl suci pe toate părțile, ca și cum s-ar fi întrebat ce-o fi conținând. Aparatul miniatural nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un minut. Pe urma Adrian apăru în ușă dinspre hol, îmbrăcat altfel decât mai devreme. Avea pantalonii băgați în ciorapi. — Iau o canistra cu benzină și mă duc cu bicicleta să văd dacă pot porni mașină, spuse el. Eleanor rămase tăcută, cu spatele la el. — Spune-mi exact unde-ai lăsat-o? La ieșirea din sat? Văzând că Eleanor continuă să tacă, intră în cameră. — Ellie? zise el, ușor nervos. — Cum ai putut? îl întreba ea. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-n ea? Da, răspunse Adrian. Am. Fanny își făcu apariția pe ușă dinspre bucătărie, îmbrăcată și pieptănata că la sosire. Ah, iată-te! îi zise Adrian. Eleanor îi întoarse spatele lui Fanny și se strădui să-și recapete calmul. Adrian porni spre vestibul. — Mă duc să bag niște benzină în mașină. La ieșirea din sat, da, Ellie? Da, răspunse ea, rămânând cu spatele la el. — Dacă pornește motorul, pot să te duc la gară, îi spuse Adrian lui Fanny. — Mulțumesc, dar nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]