19,544 matches
-
mult mai tarziu; probabil că lipsa unui răspuns din partea celui pe care atunci îl privea că pe o autoritate l-a determinat pe ermetic să nu aprobe publicarea acesteia. Viitorul laureat Nobel, trebuie repetat, s-a distanțat treptat de această preferință adolescentina, ajungând să refuze aproape în totalitate modulațiile dannunziene: Noi ne-am opus lui [D'Annunzio] nu din inerție sau din lipsă de dragoste, ci prin însăși esență naturii noastre poetice (...). Poetica după care ne-am ghidat se orientează spre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
102 Inițiatorul Testamentului nu a fost nimeni altul decât directorul revistei, Vincenzo Cardarelli, emul și epigon consacrat. Admirația să împinsă până la extrem reiese atât din numeroasele articole și analize dedicate predecesorului, cât și din creațiile de sine stătătoare. Toate vădesc preferință pentru rafinamentul și armonia condeiului leopardian, pentru unele cuvinte vagi, pentru inserțiile de limbaj aulic în contexte de limbă comună și pentru folosirea termenilor rafinați, arhaizanți, eleganți; nu în ultimul rând pentru contemplarea lumilor primitive, intacte.103 Cardarelli a ales
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care, alături de Salvatore Pugliatti și de poetul însuși, vor fi numiți mai tarziu cei trei din Messina.204 Viitorului ecleziast Giorgio La Pira, Quasimodo i-a dedicat una din primele sale compoziții: Copilul cărunt. Aici se pot identifica ecouri ale preferinței de factură leopardiană, romantică pentru vârsta copilăriei (împrumutate probabil prin intermediul lui Pascoli); de exemplu în refrenul: unde trăiește copilăria, acolo e paradisul. De sorginte leopardiană pare și atmosfera nocturnă, delicată, tulburata de sunete îndepărtate, nedeslușite (Târziu, în orele somnului, sunet
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tradus-o și din care a preluat o serie de motive literare. În ceea ce îl privește pe Leopardi, după cum bine se știe, cunoștințele de literatură și istorie antică au avut rol hotărâtor în conturarea operei sale originale. Ținând seama de preferință ambilor pentru antichitatea greco-romană, paginile următoare vor studia preluările lui Quasimodo din opera leopardiană prilejuite de stăpânirea acestui bagaj literar. 4. Antichitatea, element structurant al operei leopardiene și quasimodiene 4.1 Rolul literaturii antice și al studiilor filologice în conturarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo își făurea mozaicul propriei tradiții literare.415 Întâlnirea cu literatura antichității nu a exclus recursul la versurile recanatezului, dimpotrivă, a marcat începutul unei perioade în care ermeticul a început să dialogheze cu cel din secolul precedent și pe fondul preferinței comune pentru poezia vechilor greci și latini. Ambii simțeau o admirație de netăgăduit pentru scrierile celor din vechime, la care, firește, se raportau în maniera diferită; deosebirile țin atât de tipologia cunoștințelor despre antichitate dobândite, cât și de profunzimea și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
traducere, iar pentru al doilea a dovedit o afinitate deosebită, dat fiind că a introdus la sfarsitul cantului Italiei un fragment ce îi aparține. Trecerea în revistă a operei leopardiene de traducător pune în lumina prevalența autorilor greci indicând limpede preferință lui pentru această limbă, ce devenise pentru el idiomul ideal, exemplar prin naturalețe, spontaneitate și flexibilitate. Potrivită filosofiei, bogată în resurse deoarece fiecare idee nouă își găsea de îndată cuvântul care să o exprime, această limbă era, pentru poetul romantic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Preluându-le și traducându-le, el a transferat în prezent încărcătură lor enigmatica. Oreste Macrì afirmă că există un principiu de continuitate între varianta quasimodiană din melicii greci (1940) și Antologia Palatina (1968), de data mult mai târzie, acesta fiind preferință traducătorului pentru stilul epigramatic ce se reflectă în creațiile sale originale; de exemplu, în Verdele fals și cel adevărat (1956). Caracterul epigrafico-epigramatic al bocetului funebru, argumentează Macrì în continuare, este o trăsătură fundamentală a poeziei quasimodiene.433 Din Antologia palatina
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a doua poziție în funcție de frecvență termenilor din aceeași categorie gramaticala, alături de bianco și lontano. În Canturi, el este folosit de 34 de ori, clasându-se, în cadrul categoriei sale morfologice, în ordine descrescătoare, pe locul cinci alături de adjectivul mortale. Dată fiind preferință ambilor poeți pentru antichitate și numărul mare de ocurente ale adjectivului antico în versurile amândurora, devine necesară o mai atentă analiză a fragmentelor în care acesta apare, studiu ce ar duce la identificarea de noi ascendente leopardiene ale versurilor sicilianului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
știrbește integritatea și specificul idiomului inițial. Quasimodo, asemenea antecesorului sau, mai considera că numai un poet poate să traducă opera unui alt poet și că activitatea de traducător este un exercițiu propedeutic, fundamental în propria perfecționare că autor de versuri. Preferință pentru anumiți autori greci a constituit criteriul de selecție a textelor din volumul de traduceri. Așa cum era de așteptat, există unele afinități elective: ambii i-au ales pe Anacreon, pe Arhiloh, pe Simonide din Ceos și pe Safo. Ulterior, Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scindează cu precădere grupurile nominale formate dintr-un adjectiv antepus și un substantiv. Dintre adjectivele separate de substantivul regent în versuri diferite a ieșit în evidență antico, ce face parte și din seria lexicala a cuvintelor vagi. Această constatare, precum și preferință ambilor scriitori pentru antichitate au făcut necesară analiza paralelă a contextelor în care apare adjectivul antico. Am observat că epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi), prin intermediul cărora trecutul este readus în prezent, confirmă ascendentă leopardiană a sintagmei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
utilizată ca suport pentru evaluarea tehnicilor de producere a energiei electrice, și în final pentru orientarea strategiilor din sectorul energetic. 4.1. Analiza multicriterială - metodă de evaluare structurală a alternativelor Analiza multicriterială descrie orice abordare structurată utilizată pentru a determina preferințele generale dintre mai multe opțiuni alternative, care conduc la îndeplinirea unui număr de obiective.<footnote M. Roman (2012), Analiza Multi-Criterială, manual realizat în cadrul contractului „Dezvoltarea capacității pentru analiza cost-beneficiu”, proiect cofinanțat din FEDR prin POAT, ianuarie 2012, www.fonduriue.ro
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
o situație fără precedent. Reacțiile și întreg comportamentul lor, ca și al autorităților, nu fac decît să agraveze incertitudinile și amenințările, antrenînd mișcări de prețuri și capitaluri cu totul neașteptate, în absența unui control prudențial efectiv, crize de lichidități datorate preferinței pentru active-refugiu ș.a.m.d. Toate acestea clatină piețele și conduc la reconsiderarea sistemului. Astfel, riscul sistemic latent se transformă în eveniment sistemic, adică într-o criză de proporții pe care mecanismele pieței nu o mai pot depăși prin ajustări
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
paradigmei economice islamice este promovarea justiției economico-sociale. Islamul nu este individualist, ci comunitarian, iar valorile morale sunt predominante, cea mai puternică părînd a fi solidaritatea. Deci demersul economic are un filtru moral. Piața și mecanismul prețurilor nu sunt neglijate, dar preferințele sociale sunt superioare celor individuale și asta în mod tradițional. Islamul este compatibil cu valorile și structurile specifice capitalismului, etica sa seamănă cu cea protestantă, iar accentul este pus pe eficiența distributivă și reducerea consumului risipitor, ostentativ. De aici, sporirea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
secretul bancar fiind considerat un drept al persoanei, garant al sferei private. Și acum, ministrul federal de Finanțe, Kaspar Villinger, declară ferm că "secretul bancar nu este negociabil" (L'Hebdo, 29 iunie 2000), deși opinia publică și-a mai nuanțat preferințele, după multele scandaluri de corupție date în vileag și după crizele de pe piețele financiare. În plus, s-a mai aflat că 75 % din aurul nazist, furat din țările ocupate și de la deținuții din lagăre, a fost reciclat în băncile elvețiene
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a făcut carieră până la "majoratul" noțiunii. Momentul de cotitură este determinat de introducerea în arhitext a lui Gérard Genette. Categoriile transtextualității au fost consolidate, nuanțate, diversificate și redenumite după ce semioticianul francez a deschis Cutia Pandorei. Dincolo de evantaiul taxinomic al intertextualului, preferința pentru structuri tripartite aduce un plus de organizare conceptuală, iar demontarea mecanismului evidențiază dihotomii ce pun în mișcare motorul intertextual: repetare/diferire, hipotext/hipertext, explicit/implicit, intertextualitate în texte/în jurul textelor, structură de suprafață/structură de adâncime, intertextualitate globală/parțială
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
omului modern și ne ajută să înțelegem resorturile intime ale funcționării lor, luminând rațiunile anumitor moduri de operare ale spiritului uman3. Considerăm că aceeași funcție este îndeplinită și de către intertext: el relevă literatura din care provine, în măsura în care fiecare epocă manifestă preferința pentru anumite hipotexte la care se întoarce. Intertextualitatea favorizează atât lectura tabulară a unei cărți, cât și înțelegerea jurnalului ei de creație. Paginile din primii zece-doispre zece ani ai intertextului teoretic sunt prea puțin denotative. Explicația trebuie căutată mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încifrarea, apăsarea hieroglifelor, dar și încercarea dezlegării lor. Întorcându-ne la poezie, este vorba despre ceva mult mai adânc, o altă față a spiritului poetic, cu rădăcini foarte vechi, de tip arhaic, prediscursiv. Această dominantă arhaică a spiritului constituie o preferință a tuturor romanticilor (Melancu: 1999, 98) și ea ține de expresia mitului unde, ca și în actul poetic, "ideea e sufletul și acest suflet poartă în sine ca înnăscută deja cugetarea corpului său". Despre mit vorbesc și paginile de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
The Journal of Julius Rodman/Jurnalul lui Julius Rodman. Ambele opere duc înclinația autorului american către misterul morbid (transformat, în buna tradiție romantică europeană, în sursă de creație estetică exemplară) la un apogeu artistic, constituindu-se în repere fundamentale (în ciuda preferinței criticii mai degrabă pentru epicul poesc scurt!) ale literaturii de peste Ocean. Pym, romanul exotic și prin excelență simbolic al lui E.A. Poe, este o parabolă despre relația complicată existentă între realitate și ficțiune sau, altfel spus, între istoria trăită și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu", exasperîndu-și colegii de birou, dar și incitîndu-l simultan pe sagacele analist care, obstinat, refuză cu masochism concedierea inadaptatului. Invitat să vorbească despre sine, despre problemele lui, să deschidă un minim canal de comunicare, Bartleby rămîne impenetrabil și imuabil în "preferința" lui. Refuză orice dialog, solicitare profesională sau personală, aflîndu-se, vizibil, în plină cădere în prostrație. Privește în gol, dar "vidul" rămîne aici un referent destul de abstract, fiindcă personajul este înconjurat de ziduri și are o perspectivă volens-nolens limitată. Gradual, naratorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
copistului se reduce la simpla funcție anamnetică. El are o importanță decorativă, exemplificatoare pentru cel transformat în mod real naratorul melvillian. Întreaga semnificație a nuvelei se încheagă din acest contrast, între un "om al presupunerilor" avocatul și un "om al preferințelor" copistul (cum observa undeva Marjorie Lew, o fină comentatoare a textului). Prin intermediul celui de-al doilea, primul înțelege ceva în plus legat de propria sa condiție. Epifania lui reprezintă și mesajul ultim al construcției parabolice, legîndu-se nemijlocit de ideea responsabilității
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
interbelic, fără sincronizare și fără pierderea propriilor deziderate estetice. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic (Ana Blandiana), limbajul cu tonalități de imn (Ioan Alexandru). Constituind un fragment destul de controversat și puțin studiat de către istoricii și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dezgust, dar nu există cercetare literară propriu-zisă, care să vizeze textele acelei perioade. Se cunoaște, firește, aversiunea pe care mesajul acelor scrieri o exprima față de regimul comunist, dar, oare în ce termeni era îmbrăcat acest mesaj? Lipsa de interes sau preferința de a lăsa în penumbră acest subiect ar avea ca unică justificare încredințarea cum că, în afară de culoarea politică pe care o aducea conținutul acelor scrieri, lipsește o retorică specifică, demnă de a face obiectul unui studiu de cercetare textuală. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic (Ana Blandiana), limbajul cu tonalități de imn (Ioan Alexandru). De asemenea, la nivelul prozei, modernismul îi predă neomodernismului câteva principii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nu vă îndoiți, o să vină/ Ziua aceea/ Orbitoare ca o sabie,/ Vibrând în lumină" (Dies ille, dies irae)62. Prea puține consemnări critice se apleacă, în mod consistent și oficial, spre studiul poeziei interzise a poetei. Lipsa de interes, sau preferința de a lăsa în penumbră acest subiect ar avea ca unică justificare încredințarea cum că, în afară de culoarea politică ce o aducea conținutul acelor scrieri, lipsește o retorică specifică, demnă de a face obiectul unui studiu de cercetare textuală. Desigur că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe o formă de dialog inteligent cu scriitorii admirați, într-o manieră sui generis amintind de rafinamentul doamnelor ce au făcut faima saloanelor de odinioară. De aceea, exigenta selecție operată în volumul de față subliniază polemic, prin rapel la trecut, preferințele "subiective" de lectură ale autoarei în materie de literatură. Departe de a-și asuma rolul cronicarului nevoit să dea seamă de tot ce se întâmplă în arena actualității, Elvira Sorohan alege să scrie doar despre cărțile care-i plac. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]