6,617 matches
-
fi fost vorba despre un control cu interes exclusiv medical. Sentimentul de a fi dus la abator era mai puternic decât orice preocupare de a-și confirma starea de sănătate și aptitudinea de a putea planta în pântece viitorul țării. Prezumția de vinovăție, de preacurvie prezida aceste controale, transformând relația medic-pacient într-una de victimă-călău. Numărul fetelor „deflorate“ - cuvânt suav, care, în gura lui taică-meu, un afemeiat cronic, suna îngrozitor de libidinos - oferea partidului un rezultat estimativ al intensității activității sexuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
tribunal unde opera sa Despre natură, devenită suspectă, a fost întoarsă pe toate fețele pentru a se stabili ce-a vrut să spună filosoful acesta care nu se referea niciodată în carte la Zeus, ceea ce, în ochii juraților, reprezenta o prezumție de vinovăție. Numai fuga l-a ferit să cunoască soarta lui Socrate. Împotriva lui Aristotel s-a formulat aceeași acuzație: impietate. Iar metoda folosită de tribunal a fost, de asemenea, aceeași (utilizată la noi de cenzură fără să i se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că ar fi din partea ei niște minciuni ridicole și că eram netot că le mai iau în considerație. Ideile îi erau așa de vagi, lipsa de logică așa de complectă, gândul faptului ascuns și urât o tulburase în același timp, prezumția în superioritatea ei intelectuală, cu care o deprinsesem, îi sugera ideea că e o "sacrificată", încît era în stare de fapte pozitive, dar într-o atmosferă de tendințe neprecise. Scrisoarea mai arată că, măcar în parte, și lipsa banilor o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
putea să vadă un bărbat cu alți ochi. Își imagina că într-o zi, tot aținându-i calea, va fi în stare să o îmbrățișeze și chiar să o sărute. Ar fi peste poate, dar... Aici i se opreau toate prezumțiile, nefiind În stare să chibzuiască cum ar putea reacționa într-o asemenea situație. Mai avea în portofoliul ei un argument forte, un fel de platoșă de circumstanță, în măsură să o apere de orice eventualitate: nici un bărbat nu face pași
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
multe lucruri care rămâneau nespuse, suspendate undeva în eter. Uneori ea își învăluia ideile într-o haină enigmatică; le lansa asemenea unei rachete, urmărind din spatele privirilor dacă și-au atins țința. El se prefăcea a nu înțelege. Alerga la acele prezumții și, de fiecare dată, o dădea pe glumă. Totul se spărgea ca un balon de săpun. În același timp, nota într-o agendă a lui nescrisă că în relația cu Olga trebuie să fie cât se poate de prudent. Și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
înaintat în vârstă, să ne ocupăm de caz; după câteva zile de sondaje am ajuns la concluzia că nu putem întreprinde o asemenea acțiune întrucât nu există nici cel mai mic document în favoarea noastră. Juridic, în lipsa dovezilor, făptașul beneficiază de prezumție de nevinovăție și te poate acționa în judecată, comuniștii, cum spuneam, au făcut dispărută orice urmă probantă. Așa se explică de ce și familia lui Iacovlov n-a putut traduce pe nimeni în justiție. Seniorul legionar a mai subliniat un adevăr
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ieși, Îi ceru lui Morineau să-i pregătească informații și despre angajații de la șantierul naval. De data asta, Stéphane chiar făcu mutre. - Credeam că vinovatul a fost arestat, bombăni el cu o mișcare din bărbie spre celula lui Pérec. - Despre prezumția de nevinovăție ai auzit? Atîta timp cît n-am rezultatul analizei de sînge, continuăm ancheta. De Îndată ce Lucas Închise ușa, jandarmul Își dădu drumul, bodogănind cu voce tare: - Ce ți-e și cu tipul ăsta, cum Îi mai place s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-ați fost oare prea dură cu Vultur-în-Zbor? Oamenii se mai zăpăcesc. Oamenii buni pot face prostii atunci când sunt stresați. Madame Iocasta a spus: — Nici măcar nu-l cunoști. Media a întors capul: — Eu nu fac altceva decât să-i acord prezumția de nevinovăție. Virgil îi încurajează tot timpul pe oameni să se-ndoiască. Iocasta a spus: — Vultur-în-Zbor nu este binevenit aici. Și amintește-ți, Media, că specializarea pe care o ai îl exclude din patul tău. — Da, madame, a zis Media
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și cea mai scurtă confruntare cu poliția la trecerea frontierei avea asupra mea același efect, dezorientarea. Mi l-am imaginat pe Frank stînd chiar În acel moment În camerele de interogatoriu din Marbella, confruntat cu aceiași ochi acuzatori și aceeași prezumție de vinovăție. Eram realmente un călător nevinovat, nu făceam niciun fel de contrabandă, exceptînd visul cu ochii deschiși de a-mi trece pe șest fratele peste granița spaniolă, și totuși mă simțeam la fel de neliniștit ca un deținut care Își Încalcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
doar o legendă. Rudolf Steiner, la rându-i, cochetează cu ipoteza că pe Golgota n-a fost crucificat Isus, ci un frate geamăn al Său. Și așa mai departe. Codul lui Da Vinci merge pe prima variantă, probabil și pentru că prezumția descinderii regilor merovingieni din sângele Mântuitorului poate căpăta oricând conotații politice imediate. În Întâia jumătate a secolului al XX-lea au făcut vâlvă Mișcarea Sinarhică și Ordinul Frăției Polare, care Își propuneau Întemeierea unui imperiu universal, condus, firește, de Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
consecințelor... Nu e posibil!- mi-a venit să strig, uitând că eu Însumi cochetasem cu ideea și ignorând unde mă aflam. Uite că avea dreptate Roger Howard: ne place și credem În ceva atâta vreme cât cevaul respectiv rămâne la stadiul de prezumție, de aspirație sau de teorie. Practica ne omoară, just au grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această Eveline, sau Eva, sau cum o fi chemând-o În realitate, care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
n-are conștiința propriei prefigurări, existența lui Începe de la desfășurarea sulului, din clipa În care dobândește o formă lizibilă. Nimeni nu poate citi textul unui pergament nedesfășurat și, tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o premisă pentru prezumții logice. Textul este necunoscut și va rămâne pururi astfel. Rolul lui Dumnezeu nu este decât al unui banal truditor la manivela roții care asigură eterna desfășurare a pergamentului, a Marelui Text. Biblia o spune limpede: La Început a fost Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu aceste cuvinte celor de la care vrea să obțină informații despre crimă. - Sau celor pe care-i suspectează de crimă... - Sper că nu e cazul meu, am Încercat să glumesc din nou. Am de partea mea, dacă nu altceva, măcar prezumția de nevinovăție; funcționează În toate justițiile de tip democratic din lume... - În schimb, toate polițiile, indiferent de tipul lor, operează, până la proba contrarie, cu prezumția de vinovăție. De-aia sunt polițiștii atât de iubiți pretutindeni. M-am uitat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
meu, am Încercat să glumesc din nou. Am de partea mea, dacă nu altceva, măcar prezumția de nevinovăție; funcționează În toate justițiile de tip democratic din lume... - În schimb, toate polițiile, indiferent de tipul lor, operează, până la proba contrarie, cu prezumția de vinovăție. De-aia sunt polițiștii atât de iubiți pretutindeni. M-am uitat la ea vexat. - Stai puțin, tu vorbești serios? Vrei să spui că... - Deocamdată, eu nu vreau să spun absolut nimic, vreau doar să te Întreb câteva lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi: cine crezi că ar fi putut să comită crima? - Oricine În afară de mine. - Și de mine. Persoanele de față se exclud, sper... - Pentru că Îmi cer să fac pe polițistul, Îți răspund ca un polițist: până la proba contrarie, asupra oricui planează prezumția de vinovăție. Prin urmare... - Bine, unu la zero. Acum răspunde, te rog, la Întrebare. - Nu cred că sunt foarte obiectiv, dar... De fapt, nici nu e vorba despre obiectivitate aici. Un raționament elementar Îl indică drept posibil autor pe Zoran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și Bergman nu erau singurele persoane care aveau acces la camera manuscriselor: mai era și doctorul Wagner. Oricât ar fi fost de improbabil (ca să nu spun imposibil), teoretic, și Magistrul putea face tot ce le puneam În seamă celor doi. Prezumția de vinovăție... Mai greu era de răspuns la Întrebarea de ce ar fi făcut-o, Însă, onest vorbind, nici de ce ar fi făcut-o Zoran și Bergman nu rezulta de nicăieri. În al doilea rând, subzista foarte practica problemă cum intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și se justifică prin neîncredere instituționalizată. Prestigiul devine rating de fiecare zi, competența trebuie justi ficată cotidian. Nimeni nu e mai presus de audit - ceea ce înseamnă însă și că fiecare trebuie să poată combate, permanent și în termeni de audit, prezumția nerostită de impostură. Sînt auditat, ergo cogito. Nenea Anghelache, săracu’... Despre limite Curtea de Casație italiană a decis că o mamă de etnie romă care cerșește pe stradă cu propriul copil nu poate fi condamnată pentru exploatare de minori, pentru că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
el ține tot de o „manipulare” morală, inversă de data aceasta, a unui instrument cognitiv : folosirea contextului pentru a demonstra ceva, și nu pentru a înțelege ceva. Este neplăcută astfel, dacă nu chiar de-a dreptul îngrijorătoare, această neacordare a prezumției de nevinovăție unei perspective epistemologice și metodologice cu state vechi de funcții și cu merite greu de contestat în formarea viziunii noastre actuale despre lume și oamenii care o populează. Este neplăcut spre ridicol, de pildă, să suspectezi a priori
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am ajuns să credem cu toții că omul, oricare ar fi el, este mînat să acționeze „profi tabil”, și nu „onorabil”, tinzînd totodată să-și maximizeze rațional acest „profit” (nu neapărat și nu doar material !), asta presupune și că o anumită prezumție principială de vinovăție se strecoară în locul prezumției onorabile de nevinovăție : societatea trebuie să aibă grijă ca acțiunile profitabile ale indivizilor să se exercite echitabil. Iar pentru aceasta, toate acțiunile indivizilor trebuie să fie „transparente” pentru a putea fi controlate. Una
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
oricare ar fi el, este mînat să acționeze „profi tabil”, și nu „onorabil”, tinzînd totodată să-și maximizeze rațional acest „profit” (nu neapărat și nu doar material !), asta presupune și că o anumită prezumție principială de vinovăție se strecoară în locul prezumției onorabile de nevinovăție : societatea trebuie să aibă grijă ca acțiunile profitabile ale indivizilor să se exercite echitabil. Iar pentru aceasta, toate acțiunile indivizilor trebuie să fie „transparente” pentru a putea fi controlate. Una dintre cele mai eufemistice expresii ale acestei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
eficiența unor „comi sii” de funcționari ai calității. Ca și în Camera Lorzilor, nu cred să fi fost însă mai mult de una-două persoane care să fi murmurat că „noua proce dură ar fi umilitoare” pentru dascăli, negîndu-le din principiu prezumția de onorabilitate și competență. în plus, un asemenea control trebuie să se exercite și preventiv. În lipsa încrederii, organismele calității trebuie să se asigure și de profitabilitatea actelor tale viitoare, trebuie să fie convinse că ceea ce vei preda sau cerceta în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei firească, la fel de firească precum firul existențial al celorlalți ce se derulează în paralel. Verbele definitorii stărilor sufletești ale eroinei sunt cele de prezumție: poate, crede, e posibil, ar vrea, spera etc. ICOANA FECIOAREI În capitolul “Icoana fecioarei”, scriitoarea deschide acest fragment cu o frază scurtă, plată, ca o sentință: ”Icoana Fecioarei, a Mariei, Manuela simțea că nu o iubește...” Chipul prea blând cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
putut face? Noi nu suntem chemați decît pentru a aplica legile așa cum sunt. Atîta tot. La facultate ni s-a spus că Întotdeauna legile În vigoare sunt presupuse a fi cele mai bune. - Superioritatea legilor În vigoare e doar o prezumție a doctrinei și nu te poți refugia În prezumții, vorbi sprijinindu-se pe brațul stîng al fotoliului. - Da, dar judecătorul n-o poate tăgădui. Fără acest concept, legile nu s-ar aplica niciodată. Și nu e singura prezumție nereală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aplica legile așa cum sunt. Atîta tot. La facultate ni s-a spus că Întotdeauna legile În vigoare sunt presupuse a fi cele mai bune. - Superioritatea legilor În vigoare e doar o prezumție a doctrinei și nu te poți refugia În prezumții, vorbi sprijinindu-se pe brațul stîng al fotoliului. - Da, dar judecătorul n-o poate tăgădui. Fără acest concept, legile nu s-ar aplica niciodată. Și nu e singura prezumție nereală a doctrinei; de pildă cea care instituie prezumția cunoașterii legii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
doar o prezumție a doctrinei și nu te poți refugia În prezumții, vorbi sprijinindu-se pe brațul stîng al fotoliului. - Da, dar judecătorul n-o poate tăgădui. Fără acest concept, legile nu s-ar aplica niciodată. Și nu e singura prezumție nereală a doctrinei; de pildă cea care instituie prezumția cunoașterii legii de către toți cetățenii, dictînd chiar prin intermediul ei că nimeni nu se poate apăra invocînd necunoașterea legii; și asta e o regulă universală, În timp ce noi Înșine, judecătorii, nu cunoaștem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]