12,874 matches
-
portret, o micromonografie, este conținut de volumul Dr. Alexandru Bogdan (1926), consacrat unui strălucit intelectual transilvănean. În Disprețuiții „ciobani valahi” (1944), este evocat curajosul țăran Nicolae Oprea, care, în timpul a trei călătorii întreprinse la Viena, a apărat, cum s-a priceput, ortodoxia în fața oficialilor habsburgici. În descendența demersului lui Titu Maiorescu din Limba română în jurnalele din Austria, B., în Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alte -isme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii
BANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285601_a_286930]
-
nu de Curtea Veche, ci de Casa Poporului: „În câteva zile fărâma patruj’dă apartamente, dormea unde poftea mușchii lui, în două luni Miliția îl căuta nu ca să-l lege, ci ca să-i dea de lucru pe la ambasade. «Tălică nu pricepi - se mironoseau lent-coloneii - dar dacă nu aduci teancul ăla de date, ca mâine începe războiul și poimâine se desființează și școala de partid». Tălică pricepea. IF-ul era băiat parfum. Oprea câte un amărât pe stradă și îi umplea teșchereaua
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
căuta nu ca să-l lege, ci ca să-i dea de lucru pe la ambasade. «Tălică nu pricepi - se mironoseau lent-coloneii - dar dacă nu aduci teancul ăla de date, ca mâine începe războiul și poimâine se desființează și școala de partid». Tălică pricepea. IF-ul era băiat parfum. Oprea câte un amărât pe stradă și îi umplea teșchereaua de sute: Tataie - îi șoptea apucatul - acum tu te duci și-ți cumperi un lucru cum dorește plăcerea ta. O vară și o toamnă luase
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și se pricepe să deprindă cu jugul pe telegarul cu coama frumoasă și pe taurul sălbatec din munți. Știe arta vorbei și cunoaște gândurile sublime, a dat legi cetăților și a găsit mijlocul să-și apere locuința de frig și de inundațiile supărătoare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
optat el. Deși își dă pe față alegerea și își revelează codul, el nu montează o campanie de explicitare. Totul se păstrează în registrul fertil al echivocului. Autorul prizează el însuși tehnica duplicitară a bizantinizării, scrie, pentru cine vrea să priceapă sau, cu o vorbă a lui Marosin, „caută oul de sub cuvânt, întinzându-l altuia să scoată pui din el.” Există într-una dintre Scrisorile din provincia de Sud-Est o reflecție care rezumă apodictic fascinația constantă și rodnică pentru puterile cuvântului
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
în stare de „repaus”) Radu: ML, cineva a pornit Robotul. ML: Așa este, pentru că el singur nu se putea programa și mai ales nu se poate manifesta atât de dezordonat. Concluzia: că l-a programat cineva care nu se pricepe. Radu: Sau a vrut să-l strice. ML: Să-l strice?! Gigel: (care apare din asunzătoare spășit) Eu, eu am vrut să...Dar nu să... Radu: Gigel?! Ce cauți tu aici?ML, este Gigel, fratele meu. ML: Ascultă piciule, dacă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de gravitație ține stelele pe cer ca să nu cadă pe Pământ. Dar despre ea o să mai vorbim. Revenim deci: Gigele, este vorba de Sistemul Solar din care facem și noi parte, deci de Împărăția Soarelui. Gigel: Aha, acum incep să pricep. Radu (râde): Uite că academicianul Gigel începe să priceapă! ML: Radule, să continuăm. (programează robotul) Robotul: Din Împărăția Soarelui... Gigel: Sistemul Solar... Robotul: ....face parte, Venus, numită și Luceafăr, căutată de toți poeții Terrei. Gigel: Terra?! A! Da! Pământul! Zii
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
pe Pământ. Dar despre ea o să mai vorbim. Revenim deci: Gigele, este vorba de Sistemul Solar din care facem și noi parte, deci de Împărăția Soarelui. Gigel: Aha, acum incep să pricep. Radu (râde): Uite că academicianul Gigel începe să priceapă! ML: Radule, să continuăm. (programează robotul) Robotul: Din Împărăția Soarelui... Gigel: Sistemul Solar... Robotul: ....face parte, Venus, numită și Luceafăr, căutată de toți poeții Terrei. Gigel: Terra?! A! Da! Pământul! Zii, Roboțele!... Robotul: (continuă) ...Marte, un disc roșiatic, strălucitor. Saturn
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
dar și băietul lor, cât era de voinic, a luat raua satului, pe Tananica, de râde o lume. - Mare păcat, drăguliță maică !... - Apoi la păr cu creți și cu bucle, la unghii făcute și la buză dată cu văpsă se pricepe ea, Tananica, interveni în cunoștință de cauză Vică, vecin cu cei puși la cale. Da’ noi i-am mai cere să știe a face ș-un borș de fasole. Când nu era românul ei acasă l-am dus eu cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îi întinse tabacherea. Celălalt clătină din cap. - Ce mai zice stăpânul, dom’ Vasile ? Aud că vra să cumpere pădurea. - Am auzit. - Da’ cum, netă nu știai nimic ? - D- apoi nu vorbesc eu cu dânsul. Uitându-se dintr-o parte, ghebosul pricepu. - Aha ! Morarul oftă. - Așa-i. Ești bun cât ești tânăr și în putere. După asta... încruntându-și sprâncenele și sugând din fălci, lingurarul aprinse la lampă o țigară groasă. Din mijlocul fumului se auzi o tuse răgușită. - Mai ai ceva
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tablouri și a rugat o femeie, o vecină din sat, să aibă grijă de ele. - Bine maică, du-te liniștită acasă, am eu grijă de ele, și așa nu prea trece nimeni prin fața lor să le admire, deși cât mă pricep eu, sunt tare frumoase. Fata plecă acasă să mai facă și alte treburi că picturile salepăreau inutile. Dar ea, săraca, nu știa că exact în ziua aceea s-a oprit o caleașcă lângă căruța ei, din care a coborât regina
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
directă la starea în care se găsea armata franceză în acel moment. Dar și un semnal de alarmă venit dinspre armata austriacă, mult mai bine înzestrată și instruită. Dar, abilul comandant s-a dovedit și un bun psiholog. Și tot atât de priceput în manevrarea sufletelor și mândriei ostașilor. Atunci, în acele condiții precare, el a dat o celebră Proclamație către armata din Italia, care avea să-i sporească nu numai prestigiul de comandant, ci și simpatia, poate chiar dragostea, în rândurile luptătorilor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de tun, de această dată pașnice și festive, suita imperială, în cap cu cele două personaje principale - Napoleon I și Josephina - a pornit din palatul Tuileries spre catedrala Notre-Dame. Parisul fierbea ca o oală sub presiune. Mulțimea, care nu prea pricepea mare lucru din toată vânzoleala, se înghesuia într-o admirabilă dezordine. Lanțuri de militari gătiți în uniforme de sărbătoare marcau drumul strălucitorului cortegiu oficial. Erau ceasurile amiezii când a început ceremonia ungerii. Cum Napoleon nu avea nici un chef să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
din nou să vă omor. - Ori e bolnav, ori e nebun! a răcnit Napoleon. - Sunt perfect sănătos. Și mai ales lucid. Dumneavoastră sunteți un despot - a protestat tânărul. Fără să înțeleagă mobilul real al tentativei de asasinat, pentru că Napoleon nu pricepea că nu era deloc iubit de popoarele pe care le voia la picioarele sale, el a acceptat împușcarea unui tânăr care, în altfel de condiții, ar fi fost poate chiar un admirator al împăratului. Vara nu-i ca iarna, dar
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
copt lubenițele, mergeam la câmp singuri, pe jos, deoarece bunicul nu ne lua, spunând că mai trebuie sa așteptăm până vor fi bine coapte. Cum pofta și Aghiuță ne îmboldea să nu îl credem, mergeam acolo în lipsa lui. Nu ne pricepeam să recunoaștem care sunt cele coapte, iar Costică și mai puțin, așa că i-am cerut un cuțit și am început să facem țăncușe, direct din vrej, în lubenițele care apreciam noi, după mărime, că s-au copt. Am găurit cam
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
plângea. A venit și ziua când Bradu s-a întors la familia lui și în scurt timp, fiind un mecanic priceput și având o situație familială grea, a găsit un loc de muncă. Mai câștiga un ban în plus, deoarece, pricepându-se bine la motoare, era căutat de mulți posesori de motociclete pentru oarece reparații. În scurt timp, din piesele aruncate de alții și retușate de el, reuși să-și facă pentru el o motocicletă cu ataș. Într-o zi, Bradu
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
hârtie, despre ochii lui roșii sau despre mirosul dulceag de mosc de pe hainele lui? Desdemona avea o bănuială că fratele ei visător devenise fumător de hașiș. Unde cânta muzica rebetika era Întotdeauna și hașiș. Lefty depășea moartea părinților așa cum se pricepea, dispărând Într-un nor de fum de hașiș În timp ce asculta muzica cea mai tristă de pe lume. Desdemona Înțelegea toate acestea, așa că nu spusese nimic. Dar acum Își dădea seama că fratele ei Încerca să-și alunge mâhnirea Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de lumină reflectate pe pereții barăcii sale erau focurile de artificii ale raiului. La ora două, locțiitorul comandantului intră tiptil În baraca generalului și spuse În șoaptă: ― Să trăiți, aștept ordinele dumneavoastă de contraatac, să trăiți! ― Auzi cum scârțâie? ― Nu pricep, să trăiți! ― Picioarele mele. Picioarele mele subțiri și sticloase. ― Da, să trăiți, Îmi dau seama că generalul are probleme cu picioarele, dar Îmi permit să susțin, cu tot respectul, să trăiți - acum vocea Îi era doar un pic mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clubului; erau refugiați ca și el. Fiecare dintre ei intrase prin ușile deschise În speranța de a câștiga bani, cu care să-și cumpere plecarea din Smirna. Lefty se apropie de masă. Unul dintre jucători Îl Întrebă: ― Joci? ― Joc. Nu pricepea regulile. Nu mai jucase pocher, doar table, și În prima jumătate de oră pierdu Încontinuu. Până la urmă Lefty Începu totuși să Înțeleagă diferența dintre jocul cu cinci cărți și cel cu șapte și, treptat, balanța plăților de la masa de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sigur de asta, sir? ― Ce vrei să spui? ― Am fi putut să sprijinim trupele grecești. La urma urmei, noi i-am băgat În povestea asta. ― Lasă, că de-abia așteptau să se bage! Venizelos și acoliții lui. Nu cred că pricepi complexitatea situației. Avem interese aici, În Turcia. Trebuie să acționăm cu foarte mare grijă. N-avem voie să ne lăsăm prinși În luptele astea bizantine. ― Înțeleg, sir. Mai doriți coniac, sir? ― Da, te rog. ― Totuși e un oraș superb, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ghemuit pe fundul bărcii de salvare, atunci poate că ar fi detectat o aromă nouă adiind În aerul aspru al mării: izul reavăn de noroi și scoarță udă. Pământul. New York-ul. America. ― Ce-o să-i spunem Sourmelinei despre noi? ― O să priceapă. ― O să-și țină gura? ― Sunt câteva lucruri despre ea pe care ar prefera să nu le știe bărbatu-său. ― Te referi la Helen? ― Eu n-am spus nimic, răspunse Lefty. Apoi adormiră, trezindu-se de la lumina soarelui, cu un chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tăiată. Până să găsească o curea nouă În sertarul cu piese, s-a auzit o sonerie. Linia se oprise. ― Ce naiba e cu tine? țipă maistrul la el. De câte ori oprim linia, pierdem bani. Dacă se mai Întâmplă o dată, ai zburat. Ai priceput? ― Da, domnule. ― Bine! Dați-i drumul! Și Linia porni din nou. După ce maistrul plecă, O’Malley se uită În stânga și-n dreapta și se aplecă spre Lefty, șoptind: ― Nu Încerca să faci pe regele vitezei. Ai Înțeles? Altfel toți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cum putem rezolva, continuă sora Wanda. Pastorul Fard, care a venit la noi din orașul sfânt Mecca, mereu vrea să inoculeze la noi importanța Încrederii În sine. Nu te mai poți baza pe albi. Trebuie să facem noi pentru noi, pricepi? Își coborî vocea. ― Problema e că n-a venit nici unul de ispravă pentru anunț. A venit lume aici, a spus că știe mătasea, dar n-au știut de nimic. Au vrut doar să se angajeze și să fie dați afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jos, ascultând. Dar următoarea voce pe care o auzi era a surorii Wanda, pe culoar. ― Iu-huu! Des! Te așteptăm. Așa că se desprinse. Bunica mea a fost singura persoană albă care l-a auzit vreodată pe W.D. Fard predicând și pricepea mai puțin de jumătate din ce zicea. Era rezultatul acusticii proaste a canalului de Încălzire, a propriei ei engleze deficitare și a faptului că Își ridica mereu capul ca să audă dacă nu venea cineva. Desdemona știa că Îi este interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
imaginez refuzând să mănânce. Mi-e imposibil, de asemenea, să mi-l imaginez sunând iar și iar la pensiune, până când, În cele din urmă, doamna O’Toole i-a spus: ― Auzi, scumpete? Nu vrea să stea de vorbă cu tine. Pricepi? ― Îhâm, spuse Milton, Înghițind În sec. Am priceput. ― Balta e plină și cu alți pești. Mi-e imposibil să-mi imaginez vreunul dintre aceste lucruri, dar de fapt asta e ceea ce s-a Întâmplat. Poate că metafora maritimă a doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]