6,888 matches
-
atentă cercetare a personalității celui ce întruchipa „aspirația către o cultură românească originală”; ediția a doua, scoasă la București în 1926, se încheie cu un eseu în care autorul concentrează o mare parte din ideile pe care se va întemeia publicistica sa dintre cele două războaie mondiale. Spiritul critic apare „în slujba și în ipostasul tradiționalismului”, iar cultura românească își are sursele în ortodoxie. Tot în 1921, apare eseul Creatorul naționalismului. Scrisă în contextul omagierii lui N. Iorga, cartea afirma întâietatea
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
decembrie 1989, la Centrul Județean de Îndrumare a Creației Populare, se transferă la începutul anului 1990 la Studioul Teritorial de Televiziune Cluj, fiind, întâi redactor, apoi secretar general de redacție (1994-1997) și realizator. Colaborează cu cronici literare, eseuri, proză și publicistică la „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „ Familia”, „Viața românească”, „Apostrof”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Observator cultural” și la Radio Cluj. Călătorește în Marea Britanie și Elveția. Debutează editorial cu volumul În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște (1992; Premiul pentru debut al Uniunii
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
1986), iar mai târziu, în regim privat, revista „Coresi” (1990-1993) și Editura Arania (1991). Este ales președinte (1994) al Societății Patronilor de Edituri din România, între 1996 și 1999 îndeplinind funcția de președinte de onoare al aceleiași societăți. După începuturile publicistice de la Târgoviște, debutează cu versuri în revista „Tânărul scriitor” (1953). Colaborează la „Luceafărul de ziuă” (Brașov), „Viața românească”, „Contemporanul”, apoi, după 1960, la „Argeș”, „Cronica”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tomis”, „Ateneu” ș.a. Ca editor, după 1990
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
preocupă de publicarea postumelor lui Darie Magheru, precum și a altor opere importante ca, de exemplu, romanul lui Hans Bergel, Dans în lanțuri. În 1978, îi apare prima carte, romanul Doi ori doi. În intervalul de aproape trei decenii de la debutul publicistic, până la apariția romanului Doi ori doi, D. a publicat versuri, a practicat gazetăria și a scris două librete de operă: Trandafirii Doftanei (1961, muzica de Norbert Petri) și Idolul sfărâmat (1968). Tatonările în căutarea formulei scrisului și probabilele „accidente” de
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
avea și un program de acțiune culturală, definit de V. Braniște și C. Diaconovici în editorialul primului număr. Ei își propun să publice „scrieri originale și traducțiuni alese”, prin care să realizeze „educațiunea politică, literară și economică a poporului”. Totodată, publicistica gazetei trebuie să sprijine așezămintele culturale și școlare naționale din Banat. Între colaboratorii literari ai ziarului s-au numărat Viora Magdu, Elena din Ardeal, Victor Onișor, Silvestru Moldovan, Enea P. Bota, Aurelia Păcățian-Rubenescu, Emil Sabo, Aurel Ciato, Maria Baiulescu ș.a.
DREPTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286871_a_288200]
-
documentarea și într-o ediție cuprinzătoare a scrierilor lui Iosif Vulcan. După primul volum (1987) conținând poezii, proză și teatru, scrieri apărute mai înainte de sine stătător, cel de-al doilea volum (1989) oferea pentru prima dată o amplă selecție din publicistica scriitorului, rămasă în periodicele vremii. Același caracter inedit îl au și următoarele două volume (1994, 2002), conținând însemnări de călătorie și corespondență, ediția remarcându-se prin rigoarea științifică a stabilirii textului și prin bogăția notelor istorico-literare. D. a reconstituit prezența
DRIMBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
luase parte, se mută la Paris, de unde va trimite regulat corespondențe periodicelor din țară, la „Biblioteka Warszawska” îndeosebi. Poeziile proprii, multe preluând ecouri din operele tălmăcite, sunt lăsate în umbră de traducerile propriu-zise (Cântecul lui Roland, Cidul ș.a.) și de publicistică. Cu literatura română D. vine în contact încă din 1870, relatând entuziast, în numeroase cronici și articole, despre mișcarea culturală a epocii sau traducând nu o dată din V. Alecsandri și alți scriitori. Semnificative sunt informațiile bogate și temeinice din studiul
DUCHINSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286888_a_288217]
-
un an) și , la Bacău, Școala de Ofițeri în Rezervă (1940-1941). E mobilizat, dar nu și trimis pe front. Încă elev în clasa a III-a primară, editează revista „Lumea copiilor”, iar în 1937 înființează, tot la Brăila, revista „Flamura”. Publicistic, debutează în „Revista tineretului creștin” (1933), iar cu versuri, în „Valuri dunărene” (1936). Mai colaborează la „Universul literar”, „Luceafărul”, „Cadran”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. În 1936, îi apare culegerea de poezii și poeme în proză Gânduri prăfuite, semnată, ca și
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
în afara reproducerii unui text de Ion Pillat (Ilie Baciu), nu se pot înregistra alți autori însemnați. Dacă proza este, de asemenea, slab reprezentată prin tipărirea (sau reluarea) unor schițe și povestiri ale lui Al. Cazaban, Ion Micuț și G.D. Grigorescu, publicistica este în schimb mai abundentă și mai diversă. Apar mici portrete ale unor scriitori apropiați de tradițiile populare (Ion Creangă, O. Goga, Al. Vlahuță), articole despre anumite obiceiuri și datini (la rubrica „Din viața satelor”) și articole cu subiect religios
GRAIUL SATULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287334_a_288663]
-
inițiat câteva proiecte de legi, printre care și legea privind organizarea și administrarea teatrelor, votată în 1877. Pentru merite mai mult culturale și politice decât literare, a fost ales membru onorific al Academiei Române (1883) și președinte al Ligii Culturale. În publicistică s-a făcut cunoscut odată cu apariția „Revistei contimporane” (1873), din al cărei comitet de conducere făcea parte, dar preocupările sale literare sunt anterioare. Încă în 1857 publicase O noapte pe ruinele Târgoviștei sau Umbra lui Mihai Viteazul, „tablou” într-un
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
a secolului al XIX-lea. Pentru teatru, de care s-a simțit foarte atras, a realizat, în colaborare cu M. Zamphirescu, Ciru Oeconomu, N. Țincu ș.a., spectacolul de revistă Cer cuvântul (1874), primul de acest gen în dramaturgia românească. În publicistica literară G. s-a făcut cunoscut prin polemica purtată cu Titu Maiorescu și cu societatea Junimea. La Beția de cuvinte (1873), articol în care Maiorescu ridiculiza stilul bombastic al colaboratorilor „Revistei contimporane”, va răspunde cu o lungă pledoarie, în care
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
de o culegere de nuvele, Cocorii de atunci (1943). În calitate de căpitan, a făcut războiul pe frontul din est, ca și pe cel din Vest, alături de armata germană. Imediat după terminarea războiului, rămâne în Occident. În exil desfășoară o susținută activitate publicistică și literară. În 1949 fondează la Paris revista „Chemarea”. În 1952 se stabilește la Madrid și este, din 1954, alături de Traian Popescu, redactor la revista „Carpații” a lui Aron Cotruș. Colaborează cu versuri și proză la mai multe reviste ale
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
Mănăstirea Dealu, dar solicită plecarea pe front, unde va cădea eroic la numai 31 de ani. Atras de timpuriu de literatură, G. debutează în 1904 cu proză la „Junimea literară” din Cernăuți, semnând cu pseudonimul Nicu Nalbă. Își continuă activitatea publicistică în perioada studenției, lucrând ca redactor la revistele cernăuțene „Deșteptarea” și „Viața nouă”, precum și la „Românul” din Arad. Mai colaborează în paralel și la alte periodice („Tribuna”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, „Glasul Bucovinei”, „Neamul românesc”) cu articole, versuri și proză
GRAMADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
și-a semnat versurile cu pseudonimul I.A. Castor. La sfârșitul anului 1888 înființase împreună cu Ulpiu și Nerva Hodoș, frații săi, dar și cu alții, revista „Fântâna Blanduziei”, ca un omagiu adus lui Mihai Eminescu. Prezența tânărului ardelean în viața publicistică a capitalei devine mai intensă din 1894, când câștigă, prin votul cititorilor, concursul pentru postul de secretar de redacție la revista „Vieața” și este din ce în ce mai solicitat în calitate de secretar de redacție la „Vieața nouă”, iar în 1899-1900 - ca redactor, împreună cu Artur
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
la Centrul de Îndrumare a Creației Populare, documentarist, redactor la Editura Dacia până în 1992, când se transferă la Biblioteca Județeană „Octavian Goga”. A debutat cu o proză (Distinsule Domn X) în revista „Tribuna” (1969). A mai colaborat, cu proză și publicistică la „Echinox”, „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „Apostrof”, „Discobolul” ș.a. Prima lui carte este romanul O dragoste ca oricare alta (1988), premiat la concursul pentru debut al Editurii Dacia. O dragoste ca oricare alta are modelul mărturisit în Ultima
GRANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287342_a_288671]
-
Municipiului București, consilier al primului ministru, subprefect de București, după 1990 devenind consilier guvernamental. Este fondator, împreună cu regizorul Tudor Mărăscu, al Societății culturale și al publicației „Scorpionul”, director al primului teatru privat postdecembrist cu același nume. Desfășoară o susținută activitate publicistică la „Informația Bucureștiului”, „Contemporanul”, „Teatru”, „Ateneu”. I se acordă Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru dramaturgie (1994) și Ordinul „Francisco Miranda”, conferit de președintele Republicii Venezuela, pentru merite culturale și relații de colaborare cu țările Americii Latine. Piesele i-au
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
ca de pildă „macara”, pe care literatura le dăruiește cu un „sens mai pur”, există, sugerează Bataille, alte cuvinte Înmormîntate definitiv În metaforă - iar vorbitorii ar trebui să Încerce dislocarea cutumelor lingvistice și-ntr-un sens, și-n celălalt. Proiectului publicistic al lui Catherine Millet, Însoțit de cel al soțului ei, Jacques Henric, autorii de text & imagine Întru etalarea carierei sexuale a doamnei, i se pot administra două interpretări livrești: prima este cea sugerată deja. Ea ar descrie cartea În termenii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
când spre romanul-reportaj „militant” (Viața șantierelor. Constructorii). Vocația, câtă a fost inițial, cedează constrângerilor și noua încercare lirică din anii 1945-1947 eșuează în cântece despre partizanii greci și o „baladă despre Gheorghe Dimitrov și mama sa Parascheva”. Superioară se arată publicistica pe teme culturale a lui C., slujită de inteligență nativă, de aplomb și de lecturi întinse. Lipsa de perseverență, poate și împrejurările nefavorabile au împiedicat accederea în primele rânduri, dar contribuția muzicologului, în a doua parte a vieții, mai ales
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
până în 1940 funcționează la o școală din Turnu Măgurele, fiind acolo și director. Revizor școlar pentru județul Teleorman, membru în Consiliul general al Instrucțiunii Publice, C. a intrat și în viața politică, fiind ales deputat și senator. Primele sale manifestări publicistice, îndeosebi cu povestiri pentru copii, se produc, în intervalul 1904-1906, la „Revista Asociației generale a învățătorilor și învățătoarelor din România”, „Revista noastră” și „Viața literară”. Cu proză, versuri, articole, C. - care semnează Florian Cristescu de prin 1904 - va mai colabora
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
Ambasada Română din Sofia, unde a publicat câteva lucrări destinate cunoașterii culturii române în Bulgaria. Suspendat în 1945, C. revine în presă abia în 1957, ca redactor la săptămânalul „Glasul patriei”, apoi cu colaborări sporadice la câteva reviste literare. În publicistica sa, apărută cu precădere în periodicele la care a lucrat și mai rar în altele, C., teribilist, cu gură și moravuri slobode, dar cu talent verbal, atacă în special subiecte politice, de pe poziții tot mai accentuat naționaliste, aliniindu-se cu
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
la rubrica „Vă propunem un nou poet” a „României literare”, Geo Dumitrescu îi publica un grupaj de poeme semnate George Buzinovski. A continuat să colaboreze susținut cu poezie la cele două reviste care l-au lansat și cu critică și publicistică literară la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Magazin”, „Contrapunct”, „Longitudini”, adoptând și diferite pseudonime (Polyphem, Lector etc). În volum, un predebut l-a constituit placheta de poeme Copacul îngândurat, semnată George Buzinovski și apărută în suplimentul „Biblioteca
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
cultură și literatura apărută lunar, la Bălti, de la 24 ianuarie 1932 până în decembrie 1937, apoi la Iași, din ianuarie 1938 până în decembrie 1943. Director a fost Marc Vlăhuță, iar prim-redactor, Petre Stați. Fără pretenția de a aduce în peisajul publicisticii naționale o notă nouă, redacția anunță în articolul-program că „însuși titlul [...] e un program. Cugetul din Moldova își cere dreptul la viață.” Gândul de a fi „o răsfrângere a conștiinței neamului românesc obijduit altădată”, dar căruia îi este deschisă calea
CUGET MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286553_a_287882]
-
în limba rusă Poezii de pe front. Revine la limba română cu Brazde proaspete (1948). De aici încolo C. publică enorm, fără discernământ valoric, peste 50 de alte volume. Defavorabil s-au răsfrânt asupra scrierilor lui supunerea față de dogma ideologică, notația publicistică, exaltarea patetică, limbajul simplist și folosirea mecanică a antitezei. O anumită înnoire a liricii sale se înregistrează în anii ’60. Dorind să se elibereze de prolixitate, C. apelează la forma fixă a decastihului și la alte forme lirice de mici
CRUCENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286539_a_287868]
-
Și-i cânt bucuria și-amarul” - Poetul). El a creat o operă de orientare fundamental clasică și de sensibilitate românească, sinteză de autentică substanță poetică și viguroasă expresie artistică, care îi conferă o incontestabilă originalitate. Într-o mare parte a publicisticii sale, C. se ocupă de folclor - depozitul spiritualității poporului (prin popor înțelegând țărănimea). Fără să ajungă la mitizarea viziunii, precum mai târziu alt ardelean, Lucian Blaga, a încercat să-i definească specificul pornind de la mit, cea mai veche și cea
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
din traduceri (poezie, proză, teatru) și din portrete ale unor scriitori și artiști din lumea întreagă. O serie dintre aceste articole sunt reproduse din alte publicații sau din volume. În cei nouă ani de apariție, nu se pot consemna evenimente publicistice deosebite în cuprinsul revistei. Totuși, se detașează unele traduceri din A. Cehov, Tristan Bernard, Blasco Ibañez ș.a. Sunt reproduse portrete ale lui Marcu Beza dedicate scriitorilor englezi Joseph Conrad și John Galsworthy. Din domeniul artelor ar fi de semnalat comentariile
CUGET CLAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286551_a_287880]