7,950 matches
-
și socială. Sfântul Vasile îndeamnă pe păstoriții săi a nu opri circuitul iubirii dumnezeiești, a nu-și însuși doar pentru ei înșiși bunurile hărăzite de Dumnezeu, ducându-i cu mintea la animalele care se folosesc în comun de cele ce răsar în chip firesc din pământ: „Turme de oi pasc pe unul și același munte; nenumărați cai își culeg hrana pe una și aceeași câmpie; și toate celelalte animale lasă unele altora hrana de care au nevoie. Dar noi oamenii ne
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
izvorăsc ploaia și vremea frumoasă, umbra și lumina) ascunzând și dezvăluind peisaje de o frumusețe sublimă; și, câteodată, pe marginea potecii, am întâlnit o floare, căldărușa, cu care făcusem cunoștință într-o poezie a lui Apollinaire : Anemona, căldărușa În grădină răsăriră, Unde-n somn melancolia Dragoste, dispreț respiră... Ea există, deci, și crește și în alte părți, nu numai în poezii, iar ursul o întâlnește inevitabil în timpul ieșirilor lui nocturne. Eu nu am întâlnit ursul, ci numai oameni care au cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cele din urmă, renunță. La fel și iepurele despre care se spune că ar fi cam lipsit de creier știe să recurgă, pentru a-și proteja adăpostul de zi, la viclenii ce-ar face-o invidioasă și pe vulpe. Când răsare soarele, înainte de a se duce în vizuină, face câteva salturi mari în stânga și-n dreapta, se întoarce pe propriile-i urme, mai face un salt și se furișează în câte-un hățiș sau în câte-o pârloagă unde doarme liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de a salva sufletele voastre. Da, încă o dată, voi îmi sunteți mai scumpi decât lumina soarelui. La ce mi-ar folosi razele lui, dacă durerea asupra nefericirii voastre mi ar întuneca ochii ? Căci dacă lumina este plăcută, când ea ne răsare în bucurii, sufletului întristat ea îi este o povară. O, n-ar fi trebuit să aflu niciodată cât de adevărat este ceea ce vă spun ! Când vreunul dintre voi cade în păcat, atunci și în somn acesta îmi apare înaintea ochilor
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
Înainte de a fi închis în zalea lui de ghips, copilul e închis în izolarea lui morală și morbiditatea lui sufletească predestinată. Literatura confesională, de ultimă emisiune, a noii generații literare. Din neputința de a-și trăi viața în acte, epic, răsare forța de concentrare a trăirii în sine; lumea de afară nu vine decât din percepție. Mecanismul sufletesc al scriitorului se descompune în jocul a două resorturi: o mare capacitate de a percepe realitatea, de a o izola în contururi precise
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
caracter; în relațiile cu ei să se desfăteze sufletul tău și să nu întorci urechile tale de la convorbirile cu ei. Căci cuvintele lor sunt cuvintele vieții și sănătatea sufletească stăruie în aceia care tind spre ea cu plăcere. Precum soarele, răsărind, alunga întunericul, tot așa învățăturile sfinților înlătura întunericul din gândurile tale. Te rog să nu ocolești tovărășia unor asemenea bărbați, că astfel, prin sfaturile lor, mintea ta să fie ridicată la cer, iar slavă tumultuoasa a acestei lumi să nu
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
e Doamne, bătut / Drumul Bărăganului / de talpa ciobanului / Nu-i bătut de car și boi, / Ci picioare de oi / Si de câni tălăpăgoși / Si ciobani frumoși" sau fragmentul despre trecerile ciobanilor spre Dunăre: 37 „De la Craiova la vale / Busuioc rogu răsare : / Cine mi 1-a semănat / Ciobanii când au plecat / Si cine mi 1-a sădit ? / Ciobanii cînd au venit” sau, urme alo păstoritului pendulatoriu, de la munte la mare: „Vara le vara / în vârful munților / Iama le ierna/ În prundul mării
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
a avea o bună organizare și educație, aceleași norme de dezvoltare”. Strădania lui a căpătat un răspuns pozitiv, ministrul Lapedatu urând noului institut, într-o manieră metaforică: ,,Să se orienteze, totdeauna, cu fața spre soare, spre soarele culturii românești ce răsare și apune aici, în capitala țării, la București”42. Pentru activitatea sa din primul său ministeriat, contemporanii i-au evidențiat meritele: ,,Alexandru Lapedatu a dat un plus manifestărilor artistice de tot soiul, a organizat și supravegheat turneele teatrale în țară
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
lac de origine vulcanică, format prin prăbușirea vârfului vulcanului Mazama cu circa 7 000 de ani în urmă; este situat în statul Oregon din vestul SUA. Suprafața lacustră este înconjurată de o creastă zimțată de aproape 700 m. Din lac răsar 2 insule: Wizard Island ĂInsula Vrăjitorului) - un con vulcanic perfect, și Phantom Ship ĂVasul Fantomă). Lacul Crater cel mai adânc din SUA Ă589 m), localizat în Munții Cascadelor, este alimentat din ploi și ninsori. În lac nu se varsă nici un
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
de musculițe se înalță turnuri de piatră și insula Paoha ce s-a format acum 200 milioane de ani. Lacul Mono se întinde pe 155 Km2 și s-a format cu circa 700 000 de ani în urmă. Coloanele ce răsar din apă sunt formate din tuf calcaros, rezultate din urma combinării calciului din apă cu carbonații din apa alcalină. Coloanele își încetează creșterea la scăderea nivelului apei. Din 1941 acesta a scăzut cu 12 m datorită alimentării cu apă a
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
recunoaște adversarului vocația ereditară de Paleolog, poruncește călăilor să-i deschidă venele de la genunchi. Jean Ange, muribund, se roagă lui Dumnezeu să-i îngăduie întoarcerea în chip de corp astral pe ruinele zidurilor, pentru a culege floarea întunecată ce va răsări din trupul iubitei sale Anna Notaras. Romanul amanților din Bizanț este perfect acreditat de fundalul istoric, de detaliile vieții de zi cu zi în veacul al XV-lea, de fresca zecilor de portrete, tablouri, figuranți din cele două tabere și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a avea o bună organizare și educație, aceleași norme de dezvoltare”. Strădania lui a căpătat un răspuns pozitiv, ministrul Lapedatu urând noului institut, într-o manieră metaforică: ,,Să se orienteze, totdeauna, cu fața spre soare, spre soarele culturii românești ce răsare și apune aici, în capitala țării, la București”42. Pentru activitatea sa din primul său ministeriat, contemporanii i-au evidențiat meritele: ,,Alexandru Lapedatu a dat un plus manifestărilor artistice de tot soiul, a organizat și supravegheat turneele teatrale în țară
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
urmează după vaporizare. Aici este ideea. Din adîncul necunoscut din care creste mîndru un tînăr. O splendidă transformare. O conștiință. Nașterea din cercuri care se rotesc, această creștere este o imagine poetică des Întîlnită. „privea În zare cum pe mări, răsare și străluce. Îl vede azi, Îl vede mîni, astfel dorința-i gata” În ebraică cuvîntul Ayin-ochi Înseamnă și cursă. Fata de Împărat Îi Întinde o cursă, o capcană zeului. Ea este cea care așează capcane asemănătoare ca ale zeiței sumeriene
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
privească soarele;/ dacă nu am fi avut În noi propria forță a lui Dumnezeu,/ cum ar putea să ne extazieze dumnezeirea /” Celebrele versuri goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
dincolo de fereastră va fi luminos, strălucitor, incandescent ... de sus locul pămîntean va fi receptat de către astru dimpotrivă ca Întunecat, cenușiu ... fata se află „În umbra falnicilor bolți” luceafărul va fi dimpotrivă În partea luminoasă „privea În zare cum pe mări răsare și străluce”. De sus castelul pare Întunecat: “ și cît de viu s-aprinde el/ În orișicare seara/ spre umbra negrului castel/”... Luceafărul se revarsă din oglindă, din partea luminoasă, fata Îl cheamă să-i lumineze viața, ea care se află În
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
străin lui Russell. Chiar și mediul intelectual rafinat de la Cambridge, unde Russell se simțea bine, a început în curând să fie perceput de Wittgenstein drept un loc al deșertăciunii și al pierzaniei. Tot mai convins că gânduri importante nu pot răsări decât în mintea unor oameni ale căror relații cu sine și cu alții sunt libere de orice ambiguitate și compromis, Wittgenstein a decis în toamna anului 1913 să părăsească Cambridge pentru a trăi și a lucra într-un loc izolat
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lanternă pun limba/ pe lame și mă gâdilă curentul slab// prind între degete o șuviță murdară// din părul încâlcit o pârlesc cu țigara// la rădăcină și apoi o arunc sub pat// când tușesc zvârcolindu-mă o pereche de/ ochi aprinși răsar o clipă din întuneric)". Doar în cutremurătorul text al lui Ion Mureșan Grup de bătrâni lângă casa poetului (unde apare imaginea unui "ochi mic, negru, răutăcios", aruncat într-o găleată ruginită, printre bulgări galbeni și pietricele) se mai întâlnește același
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
E. I.). În acord cu această uvertură, textul propriu-zis se articulează în jurul simbolicii florii Nebuniei, emblemă identificatoare a celor aleși. Ea le-ar facilita accesul spre înțelepciunea supremă, unificând cele două mari solitudini: " Din pieptul plin de înalt al cerului,/ răsare timid în fiecare primăvară a omenirii,/ sfânta floare a Nebuniei.// Singurătatea divină și singurătatea umană,/ două ecuații descriind aceeași căutare". Mai sunt încă urme ale mai vechiului "Legământ scris la masa apocalipsei și a depresiei" și în Pe țărmul nebuniei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fixă, sonetele). La poetica tradițională trimite apoi tehnica decupajului de imagini compunând mici tablouri predominant rurale ori pasteluri ale întomnării, ca și opțiunea pentru vocabule rare sau arhaice: "Zăpada-n cuib de vultur odrăslind/ Aura florii o cuprinde-n sine./ Răsară-n zori sub rouă a comând/ S-aștearnă umbra fără s-o înlumine.// Tăcuta rază-n giulgiu și-n potir/ Luminii-nalță-n taină patrafir" (Aura florii-nchise...). Dar în special tematica, imagistica și simbolurile pe care le cultivă Emilian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sfârșitul devine, în grabă, început"). În fine, bărbatul se jertfește, fără preget, pe altarul animei, văzute în termeni aproape mistici: Pe trupul tău de tânără femeie / Emoții tari precum parfumuri rare/ Se-aprind ușor cum taina în moscheie,/ Ca jertfa răsărind blând pe altare. // Tăcerea rănii clipa ți-o supune, / Te-nchidă-n rouă și-n blestem curat./ Bruma se-aprinde-n iederă și-apune/ Când lacrimile reci te-au fulgerat. // Pe trupul tău înzăpezit de teamă/ Damnat mă las jertfit de-atâtea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oricărui model cultural. Din balansul nu tocmai lejer între cele două ia naștere nota specifică, cea de emoție gravă, fasonată cu o ironie totuși benignă. Poetul ascultă muzica "ploii de apă dulce", fixează femeii întâlnire "la nord sau sigur pe după răsărit", ascultă resemnat "zgomotul după-amiezelor casnice" (doar după ce, dimineața, nu uită să își facă... "gimnastica sentimentală") ori se preface, mucalit, a căuta lângă personajul feminin cu o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iar Luna, ca un fruct de grele compromisuri,/ o-nchipuiam drept capul răpus al lui Marat.// Părea că sunt cu Luna, pluteam cu ea și eu/ ne îndreptam spre Țara ce nu știm a cui e;/ părea că-n depărtări răsare-o cetățuie;/ în turnul vechi, acolo, ne-așteaptă tristul Zeu,/ să descifrăm în zodii uitatele zidiri/ cu odalisce tandre, iubite de satiri" (Nocturnă). La fel ca și maestrul căruia îi și dedică poemul de mai sus, Dumitru Spătaru cultivă apoi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se observă cum aceasta este aproape o oglindă a succesiunii tripartite din Viața solitara de Giacomo Leopardi, din care Quasimodo pare să preia coordonatele spațiale principale, redate de verbele care transmit impresia de verticalitate a mișcării: a urca și a răsari. Conform lui Francesco Floră poezia recanatezului se structurează pornind de la un prim timp introductiv: zorii zilei într-un peisaj campestru, fundal pe care se profilează motivul vieții nefericite. Urmează miezul zilei, căruia îi este asociată meditația despre iubire. Ultimul timp
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
firave / se lasă păsări și lumina-ncinge / speranțe noi și doruri de iubire (Primăverii, vv. 2-7). Și la Quasimodo vântul, aerul, redau naturii primăvăratice o energie fecunda: Vântul tremura exaltat și-aduce / frunze în arborii din Parc / iarba-mprejur a răsărit (Poezie de dragoste). În Uitând de moarte apă, esența rodnica, este atinsă de mișcarea aerului care, în cheie religioasă, ar putea trimite la suflul Creatorului (Geneză, 2,7): Din plante pietre ape / se nasc ființele / la adierea slavei (Uitând de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
conaționalul nostru Basarab Nicolescu, director al Centrului Internațional de Studii și Cercetări Transdisciplinare cu sediul la Paris și cu filiale în douăzeci și ceva de țări. Iată cîteva pasaje din Cartă: "Transdisciplinaritatea este complementară cu abordarea disciplinară; ea face să răsară, din confruntarea disciplinelor, noi date pe care le articulează între ele și ne oferă o nouă viziune a naturii și realității. Transdisciplinaritatea nu caută stăpînirea mai multor discipline, ci deschiderea tuturor disciplinelor către ceea ce le traversează și le depășește. Cheia
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]