6,773 matches
-
se clatină pentru că i s-au tulburat reperele. Ne cruțăm prea mult dușmanii. Parcă mai tare îi sâcâie muștele. Economia românească merge, e drept, dar mai mult cu "ia-mă nene"! Economia ascultă de principiul bicicletei. Dacă nu înaintezi, te răstorni. Boala te execută fără să-ți citească drepturile. Oamenii sunt cenzurați de destin. Și de imbecili. Viața e făcută din canioane. Unele, ce-i drept, superbe. Celibatarii sunt niște bărbați ori prea timizi, ori prea inteligenți. Între artiști, consensul este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de toate. Spre exemplu, vara, la apusul soarelui, când se întorceau flăcăii de la coasă la casele lor cu carele încărcate cu fân, trecătorii neavizați se minunau, își făceau cruce și nu le veneau a crede ochilor: "Cum de nu se răstoarnă!". Știți cât fân încărcau într-un car?... Cât?... Se părea că fiecare car transporta câte o piramidă a vreunui faraon egiptean! Nu era mândrie mai mare pentru un bărbat, decât să-și vadă consoarta sus în vârful carului, între cer
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei furtuni. Când a rămas și fără tată, băiatul avea deja patru anișori. Era frumușel, isteț și avea același nume cu bătrânul. După înfiere s-a vorbit încă mult timp despre Arcașu Emil Bătrânu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
țăran, bou, pământ... trinitatea noastră sfîntă. Mâna boii, care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea domol și rar, cu toată liniștea și măsura
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Îți dă atâta putere, că.., aș trânti un pumn în pământ, să iasă pe ceilantă parte, și se pregăti omul încordat, să lovească pământul cu pumnul. Unul speriat, sări apucându-l de mână: - Măi Gheorghe, șăz mai ghinișor... dacă ne răsturnăm? La altă masă, câțiva au cântat până la răgușeală... „Patru boi, cu lanțu‟n coarni“, ori „Radu mami‟ Radule“... S-au răcorit, au tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umerii aceia, cu siguranță, nu erau alții decât ai zeiței, concretizați în diferite ipostaze. Sau erau și nu erau ai zeiței. Ardeam de nerăbdarea, parcă puerilă, de a lipi numaidecât și celelalte două fragmente: gâtul și capul care încă zăceau răsturnate pe marginea mesei unde mi se părea că se înfiripa a enșpea oară, Creația. Masa mea din bucătărie devenise locul unde Creația putea fi deci din nou posibilă, unde femeia putea revigora gesturile zeiței sau zeița putea seconda fiecare femeie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Și se ștergea des la ei, cu dosul palmei. De regulă, în acele momente se așeza pe ceva, se așeza pe câte un scaun, pe câte o buturugă sau pe câte un șanț, cum se nimerea, de la marginea drumului. Se răsturna mai bine-zis, mașinal și, încet, încet părea că-și revenea. 11. Epa regreta de multe ori că nu reușise în ultimul timp, oricât s-ar fi străduit, să mai recitească Odiseea lui Homer, așa cum își pusese cu ani în urmă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
amaru’! Soțul o privi dur. Ca și cum ar fi desființat-o și ca sau cum era sigur că nu mai era nimic de făcut, i se adresă pe un ton foarte jos, aproape cavernos: Ne vedem acasă, iubi. Iozefina care tocmai răsturnă încă un păhărel pe gât, îl încondeie din nou cu privirile mult mai decât lipicioase, arătându-i desuurile frumos împachetate pe căpătâiul de lângă perete al dormezei: Cum o să plec așa, goală pe dedesubt, acasă, scumpul meu soț? Nu te gândești
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plecare. Comenzile în rusă erau din ce în ce mai precipitate și mai forțate. Parcă aveau senzația că unul din noi ar avea de gând să evadeze. Unde să evadeze? Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Să orbesc de te mint, pretine - rostește Titi cuvintele tranșant, apăsat, convingător-Ce să vezi? Pe la începutul lui noiemvrie, mă duc să strâng bostanii, că începuse a da bine brumele tot mai reci, ca să nu îngheță acolo pe delniță. Când să răstorn on bostan cu brumă ca zăpada pe el, ce să vezi? Bostanu’ găurit, iar din el cine iesă? Ei bine, iesă domnul... purceeel. Șoldănel nu purcel. Ce mai! Porc ca lumea. Și ce credeți? Din opt bostani mari cât roțile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fost în toți acești ani? — în deșert... Nimeni n-a venit să-mi spună ce s-a întâmplat. — Nu treceau călători prin așezarea ta? — Puțini... Și aveam de vorbit lucruri mai importante. Ce s-a întâmplat cu Abdul-el-Kebir? — L-a răsturnat actualul președinte... L-a dat jos de la putere, dar, fiindcă îl respectă, n-a îndrăznit să-l omoare. Au luptat împreună și au stat mulți ani împreună în închisorile franceze - dădu din cap, tăgăduind. Nu. Nu putea să-l omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
istorisirile onirice ale fiecăreia dintre ele, saga viselor lor nocturne depășea cu mult bugetul de timp alocat de Cronos unei nopți obișnuite... Se făcea, zicea o ninetistă, că fiica mea se afla într-o barcă și, deodată, aceasta s-a răsturnat peste ea. Fusese dezechilibrată de o ancoră enormă agățată intenționat de cineva. În dreapta fetei aruncată în valuri era faleza, în stânga zărea chipul lui taică-su, decedatul... Vai, săraca de tine, prin ce-ai trecut, se auzea prima cugetătoare specialistă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
realului. Nimic mai simplu decât această pictură a mea. Ți-aș putea-o posta pe net, ca pe toate epistolele mele, dar aș ucide tot farmecul interpretării. Sau poate că așa îi ucid farmecul, rezumându-ți ideea... Un glob pământesc răsturnat aiurea, care are un pisc. Este piscul lui real: Chomolungma. De peste tot, de la poalele globului, urcă spre Chomolungma o puzderie de sisifi. Alții coboară. Fiecare dintre ei are propria sa stâncă. Unele stânci au speranța că vor ajunge în vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai mult decât un om cu stare; mi-a dat de înțeles că aș putea fi chiar om. Cânta Milică, la două sute de metri după ce dădeai colțul școlii, de ți se rupea inima. Era așezat pe un scăunel, avea pălăria răsturnată lângă el și ținea vioara la gât într-un fel ciudat; parcă o legăna în brațe. Eu mă așezam de partea cealaltă a trotuarului, rezemat de un copac, și-l urmăream hipnotizat. Fugeam și de la ore uneori, ca să-l aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
modul În care ea Își accepta duplicitatea. Tânăra Își lipi de geam o față puțin albăstruie din cauza frigului. Ar fi putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile, resorturile ce-ți răsturnau farfuria, bombele care răspândesc mirosuri, brioșele care chițcăie. Dar tot ce i se oferea era Întunericul și propriile lor trăsături. — Crezi că se va mai Încălzi pe măsură ce Înaintăm spre sud? Întrebă ea de parcă ar fi fost În drum spre tropice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier de interior. Înjură cu jumătate de glas și din dormitor se auzi vocea Annei: — Ce se Întâmplă, Anton? Ce faci acolo? Nimic, spuse el, nimic. Vin la tine Într-o clipă. Stăpânul tău a lăsat una din lumini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă vei căuta, nu voi mai fi!" $8 1. Bildad din Șuah a luat cuvîntul și a zis: 2. "Pînă cînd vrei să vorbești astfel și pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic? 3. Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? 4. Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mîna păcatului. 5. Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic, 6. dacă ești curat și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mai fi!" $8 1. Bildad din Șuah a luat cuvîntul și a zis: 2. "Pînă cînd vrei să vorbești astfel și pînă cînd vor fi cuvintele gurii tale ca un vînt puternic? 3. Oare va răsturna Dumnezeu dreptul? Sau va răsturna Cel Atotputernic dreptatea? 4. Dacă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, i-a dat pe mîna păcatului. 5. Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic, 6. dacă ești curat și fără prihană, atunci negreșit, El va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur. 4. A Lui este înțelepciunea, și atotputernicia: cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? 5. El mută deodată munții, și-i răstoarnă în mînia Să. 6. Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii. 7. Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare și ține stelele sub pecetea Lui. 8. Numai El întinde cerurile și umblă pe înălțimile mării. 9. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
El stăpînește pe cel ce se rătăcește sau rătăcește pe alții. 17. El ia robi pe sfetnici și tulbură mintea judecătorilor. 18. El dezleagă legătura împăraților și le pune o frînghie în jurul coapselor. 19. El ia robi pe preoți, El răstoarnă pe cei puternici. 20. El taie vorba celor meșteri la vorbă. El ia mintea celor bătrîni; 21. El varsă disprețul asupra celor mari. El dezleagă brîul celor tari. 22. El descoperă ce este ascuns în întuneric, El aduce la lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de pradă nu-i cunoaște cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, 8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea și leul n-a trecut niciodată pe ea. 9. Omul își pune mîna pe stînca de cremene și răstoarnă munții din rădăcină. 10. Sapă șanțuri în stînci, și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele. 11. Oprește curgerea apelor, și scoate la lumină ce este ascuns. 12. Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
11. Am așteptat sfîrșitul cuvîntărilor voastre, v-am urmărit dovezile, cercetarea pe care ați făcut-o cuvintelor lui Iov. 12. V-am dat toată luarea aminte; și iată că nici unul din voi nu l-a încredințat, nici unul nu i-a răsturnat cuvintele. 13. Să nu ziceți însă: În el noi am găsit înțelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!" 14. Mie nu mi-a vorbit de-a dreptul, de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
23. Dumnezeu n-are nevoie să privească multă vreme ca să tragă pe un om la judecată înaintea Lui. 24. El zdrobește pe cei mari fără cercetare și pune pe alții în locul lor. 25. Căci El cunoaște faptele lor: noaptea îi răstoarnă, sunt zdrobiți. 26. Îi lovește ca pe niște nelegiuiți, în fața tuturor. 27. Abătîndu-se de la El și părăsind toate căile Lui, 28. ei au făcut să se înalțe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ajungă pe cei aflați cel mai aproape. Era o luptă disperată pentru supraviețuire, deși era evident că nu mai aveau nici o speranță de scăpare. Până la urmă, uriașul rechin se întoarse și, cănd făcu acest lucru, catamaranul, scufundat pe jumătate, se răsturna și îi aruncă în apă pe ultimii săi ocupanți. În acel moment, Octar întinse mâna către prințesa și strigă în semn de despărțire: —Anuanúa!!... Anuanúa!!... Un rechin cenușiu îl trase în adâncuri, cu mâna încă ridicată. Câteva clipe mai tarziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]