8,278 matches
-
sinteză între heraclitism și parmenidism, o conjuncție organică între permanenta curgere, transformare și stabilitate a ființei, așa încît totul să se supună unei dialectici sui-generis, unei stabilități relative și, prin urmare, deschise marii treceri. Eminescu proiecta asupra lumii o viziune realistă, în care răzbătea mecanismul insolit al unei gîndiri matematice formalizatoare, posibilă influență a filosofiei lui Pitagora. Confluența cu gîndirea fondatoare Celălalt Eminescu, cel pe care-l invocăm aici, este creatorul cu adevărat original, cu o amprentă a operei ce impune
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mecanismele cotidiene pot anula directivele "de sus"). Adolescenții aveau opțiuni proprii și ar fi vrut să învețe engleza, așa că rusa a rămas "o chestie care ni s-a băgat pe gât". Senzația de nedreptățire nu s-a șters prin explicații realiste, de genul "există profesor de rusă în școală, care trebuie să facă și el [ore]". Totuși, nu erau rebeli. Trăiau împreună cu adulții și în acord cu valorile lor: "de câte ori aveam bani la dispoziție, cumpăram cărți"; "mergeam la spectacole de teatru
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
rezultată nu poate apărea legea distributivității din logica clasică. Am spus mai sus că logicianul cuantic trebuie să ofere motive puternice pentru adoptarea revizuirii propuse de el. Putnam oferă astfel de motive. Dacă acceptăm aceasta revizuire, putem oferi o interpretare realistă pentru mecanica cuantică și scăpăm de toate anomaliile pe care ni le puneau în brațe celelalte interpretări. Putem distinge următoarele trăsături ale interpretării logic-cuantice a mecanicii cuantice (în viziunea lui Putnam 1976): 1. măsurătoarea nu produce observabilul măsurat și nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Acum, greșeala lui Resnik, consideră Peressini, este că identifică cele două câmpuri. O altă problemă cu poziția lui Resnik iese în evidentă dacă privim argumentul său în contextul în care apare. Ce-și propune el este să apere o doctrină realistă în filosofia matematicii de argumentul epistemologic al lui Benacerraf. După cum am indicat și mai sus, acest argument apare în contextul distingerii între entitățile abstracte și cele concrete cu ajutorul căii negației. Strategia lui este de a arăta că există și obiecte
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Steiner poate fi privit și ca o provocare la adresa platonistului. Dacă vrea să-și susțină poziția, el trebuie să ia în serios problema aplicabilității. 4.7.2. Nominalismul și problema aplicabilității Am văzut în secțiunea precedentă că susținătorii unei viziuni realiste în filosofia matematicii trebuie să ia în serios problema aplicabilității matematicii dacă vor să-și apere poziția. Problema ar fi aceea că este greu de imaginat cam cum ar trebui să arate o soluție la aceasta problemă din perspectiva concepției
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
corect. Dacă prezentam așa situația, este clar care alternativă va fi preferată. Conform inducției pesimiste, dacă ne uităm mai atent la istoria științei, observăm că dezvoltarea acesteia nu a fost una cumulativă. Aceasta lipsă a continuității ontologice face ca "sentimentele realiste să se evapore odată ce ne uităm la istoria științei" (Worrall 1989: 103). Ce e mai bun din cele două lumi: să te poți folosi de argumentul lipsei miracolelor fără a te izbi de faptele istorice privitoare la schimbările teoretice. Ce
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ecuațiile matematice, putem spune că avem de-a face cu o continuitate completă la nivel structural cu toate că în teoria lui Maxwell sunt înlocuite ideile ontologice ale teoriei anterioare. Propunerea lui Worrall, urmându-l pe Poincare este să adoptăm o atitudine realistă doar față de această structură: "Adevăratele relații dintre aceste obiecte sunt singura realitate la care putem ajunge" (Poincare citat în Worrall 1989: 118) Psillos identifică două probleme în abordarea lui Worrall: (i) această poziție se bazează pe o distincție defectuoasă între
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
miracolelor, deoarece nu poate arata că structura matematică a unei teorii este exclusiv responsabila de succesul ei predictiv despărțite de conținutul lor fizic, ecuațiile matematice nedând naștere la nici o predicție (idem). În schimb, Psillos propune un nou program de cercetare realist în care se urmărește identificarea acelor constituenți teoretici ai teoriilor anterioare care au avut succes predictiv, care au contribuit esențial la succesul lor; și să se arate că acești constituenți au fost reținuți în teoriile ulterioare (Psillos 1996: 308-310). La
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
nu fac acest lucru. 5.1.5. Ladyman și forma ontică de realism structural În fața dificultăților întâmpinate de realismul științific, Worrall propune drept cadru de scăpare o poziție de mijloc între realism și antirealism, care consta în obținerea unei poziții realiste mai modeste prin slăbirea pretențiilor de cunoaștere ale realistului tradițional. Conform aceste poziții noi putem avea o atitudine realista justificata doar față de structuri, acceptarea evidentei furnizate de istoria științei în privința schimbărilor ontologice radicale care au avut loc în trecerea de la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
științifice. Ca trăsături principale ale acestei forme de realism structural avem apelul la o viziune semantica asupra teoriilor științifice, precum și o accentuare pe autonomia ontologică a structurilor. Susținătorii formei ontologice a realismului structural resping viziunea sintactică asupra teoriilor. Aceasta doctrină realistă propune o înlocuire a angajamentului față de întreaga ontologie postulata de teorie, cu un angajament față de structura unei teorii (Ladyman 1998: 415). Dar caracterizarea acestei structuri în termenii propoziției sale Ramsey, așa cum apare în viziunea sintactică asupra teoriilor, nu este una
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
apare în mecanica cuantică). Odată ce am recunoscut eșecul teoriilor de "a determina chiar și cele mai fundamentale caracteristici ontologice ale presupuselor entități pe care le prezintă" (Ladyman 1998: 420), nu mai ne rămâne nici o speranță în posibilitatea menținerii unei poziții realiste în filosofia științei. Propunerea lui Ladyman pentru a ieși din aceasta dificultate este o renunțare la ontologia tradițională bazata pe individ și adoptarea unei ontologii în care structurile sunt luate ca primitive. Pentru a-și face plauzibilă poziția, realistul trebuie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
a-și face plauzibilă poziția, realistul trebuie să ofere o soluție la problemele subdeterminării și schimbărilor teoretice. Se ajunge la o astfel de soluție dacă sunt luate ca primitive ontologic structurile. Acesta reprezintă un prim pas în direcția unei doctrine realiste care "permite o relație globala între modele și lume, care poate susține succesul predictiv al teoriilor, dar care nu supervine pe succesul referinței termenilor teoretici la entitățile individuale, sau pe adevărul enunțurilor despre acestea." (Ladyman 1998: 422) În primul caz
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
moștenire simbolică rămâne, printre altele, și holocaustul, a cărui povară o purtam zilnic, precum mai vechiul erou absurd, Sisif. Camus ne îndemna, nu-i așa, să ni-l închipuim pe Sisif fericit; mă gândesc, dimpotrivă, să ni-l imaginăm, mai realist, pe Sisif gânditor, meditând la urcușurile viitoare. Dacă destinul nu i-ar sta împotrivă, cu siguranță că Sisif ar găsi o cale de a evita urcușul următor. Noi însă, spre deosebire de Sisif, putem, împreună, încerca să evităm viitoare "realități lingvistice" asemănătoare
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
exprimând personajul său "real""569, personajul din poveste, cu alte cuvinte. În ambele cazuri, continuă criticul, acest gen de criticism nu ține seama de Reagan-povestitorul: să nu uităm, povestea sa și rolul său în poveste sunt prezentate ca "o portretizare realistă și inteligentă a cursului normal și obișnuit al evenimentelor"570. De pildă, zice Lewis, este perfect normal, în logica narativă, ca Reagan-din-poveste să continue să critice, chiar pe parcursul unui întreg mandat, guvernul-din-poveste, personaj al poveștii în aceeași măsură ca președintele
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
să producă capital social, grupurile cu rază mică, defensivă, nu pot duce decât la scăderea nivelului încrederii din societate. Numeroase cercetări ulterioare au infirmat însă teoria alarmistă a scăderii capitalului social și a reducerii așteptărilor democratice. Chiar dacă din perspectiva modelului realist al democrației multe din "promisiunile" democratice nu au fost respectate și astăzi înregistrăm o lipsă de atașament față de sistemul politic, Mark Warren (2002) crede că această "apatie" se leagă de performanța tot mai criticată a statului. Dacă unii autori așteptau
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
acestui capitol, să pună în lumină felul în care văd democrația cetățenii fostelor țări comuniste și să determine în ce măsură sunt ei dispuși să-i împărtășească valorile și să-i susțină instituțiile. 2.1.1 Măsurarea democrației. Definiții idealiste vs. definiții realiste Testarea atașamentului pentru valorile democratice nu s-a dovedit o sarcină prea ușoară pentru cercetători, mai ales în societățile în tranziție de la totalitarism sau autoritarism. O problemă fundamentală era tocmai întrebarea relevantă pentru evaluarea democrației. Toți respondenții înțeleg oare același
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
un sistem bun și un efort de a îmbunătăți acest sistem, în societățile în tranziție acest set de întrebări nu poate surprinde realitățile cu care se confruntă cetățenii. Pentru a mai bună măsurare a sprijinului politic, autorii propun o definiție realistă, fondată pe ideea că cetățenii proaspetelor democrații nu înțeleg pe deplin principiile abstracte ale democrației, dar pot estima foarte bine performanța noilor regimuri în comparație cu cele trecute. Diferența dintre democrațiile consolidate și proaspetele democrații poate fi astfel descrisă, cred autorii: în
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
la această întrebare produce confuzii, din moment ce în unele țări precum Serbia și Azerbaidjan cetățenii se declară mulțumiți de evoluția democrației în număr mai mare decât în Statele Unite, ceea ce demonstrează clar lipsa sa de validitate (Mishler și Rose, 2001a: 306). Definiția realistă pe care o propun autorii se bazează pe estimarea performanțelor regimului actual. Chiar dacă le lipsesc cunoștințele teoretice legate de democrație, ei sunt capabili să judece regimul prezent prin comparație cu vechiul regim nedemocratic. În loc să facă referire la termeni abstracți, această
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
pentru sprijinul politic. Performanța se referă atât la cea economică, cât și la cea politică: respectarea drepturilor civile și politice, percepția subiectivă a corupției și a capacității administrative. Modelul învățării politice de-a lungul vieții explică cel mai bine sprijinul realist pentru regimul actual și mult mai puțin sprijinul idealist pentru democrație, puterea explicativă a modelului pentru încredere politică fiind intermediară. În acord cu modelul de învățare politică, sprijinul realist este influențat atât de experiențele trecute, cât și de evaluarea performanței
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
învățării politice de-a lungul vieții explică cel mai bine sprijinul realist pentru regimul actual și mult mai puțin sprijinul idealist pentru democrație, puterea explicativă a modelului pentru încredere politică fiind intermediară. În acord cu modelul de învățare politică, sprijinul realist este influențat atât de experiențele trecute, cât și de evaluarea performanței politice și economice, în timp ce impactul structurii sociale și al valorilor individuale este nul (Mishler și Rose, 2001a: 310). Moștenirea trecutului este mai importantă pentru regimurile stabile, și mai puțin
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
sondaj special conceput (NRB New Russia Barometer) pentru a surprinde influența capitalului social asupra valorilor democratice într-o democrație recentă și incompletă cum este Rusia. Pentru a evita întrebările despre democrație folosite de Klingemann care nu fac distincție între evaluarea realistă și cea idealistă a democrației Rose și Weller folosesc aceeași strategie utilizată înainte de Rose, Mishler și Haerpfer (2003). În loc să întrebe doar despre democrație ca ideal, autorii compară atașamentul pentru democrație cu preferința pentru alternative nedemocratice, anume întoarcerea la comunism, un
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
cu o eroare tolerată de ± 2,3 %. 5.2.1 Atitudini favorabile democrației Sprijinul pentru democrație este măsurat, așa cum am văzut în discuția anterioară referitoare la operaționalizarea și măsurarea democrației, ca atașament față de un ideal, dar și ca o susținere realistă a unui sistem politic. Nu vom reveni aici asupra distincției dintre definiții. Insistăm doar asupra valorii net superioare a definiției competitive pentru estimarea funcționării efective a regimurilor politice. Remarca lui Dahl (2000: 45) referitoare la atașamentul pentru regimuri politice imperfecte
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
democrației de către cetățeni ai unor cvasi-democrații (cel mult democrații electorale), așa cum o folosește Klingemann (1999), și atașamentul comuniștilor vest-europeni pentru comunismul real existent înainte (și chiar după 1989) sunt similare. Nici unii, nici alții, nu au experiența istorică pentru o evaluare realistă a regimurilor politice. Noi vom utiliza în analiză, așa cum am făcut și mai sus, indicatorul democratic ce ia în calcul atașamentul pentru democrație prin respingerea alternativelor nedemocratice. Mai jos sunt prezentate alternativele plauzibile la actualul regim democratic. Tabelul 5.2
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
Vedem din măsurarea democrației ca ideal că ea este mai apreciată probabil tocmai acolo unde ea funcționează mai prost sau chiar foarte prost, în țări care cu greu se pot numi cvasi-democrații (Klingemann, 1999). Sugestia adoptată este folosirea unei definiții realiste a democrației, o definiție competitivă, care să compare democrația cu alternative nedemocratice plauzibile (Rose, Mishler și Haerpfer, 2003). Cetățenii pot estima într-un mod mai legitim performanța unui regim real, comparat cu experiențe recente, decât pot ei evalua un regim
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
3.3. Efectele sociale / 34 1.2.4. Operaționalizări ale capitalului social în diverse anchete / 44 Capitolul 2. Democratizare, valori democratice și cultură politică 39 2.1. Democrație și democratizare / 49 2.1.1. Măsurarea democrației. Definiții idealiste vs. definiții realiste / 50 2.1.2. Atașamentul față de regimul democratic în România / 59 2.1.2.1. New Democracies Barometer / 61 2.1.2.2. World Values Surveys / 63 2.1.2.3. Barometrul de Opinie Publică / 64 2.1.2.4
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]