8,522 matches
-
Ce neconsecvent este caracterul!". Aceasta este intenția caracterizărilor realistului literar: sunt inconsecvente sau ambigue, reflectând fluiditatea și drumul neștiut al vieții și nu prezentând generalizările cărții de caracter din secolul al XVII-lea. Acest lucru se poate observa și în relatarea lui Platon despre Criton ca ființă umană și călău. Dintre narațiunile jurnalistice de la jumătatea secolului al XIX-lea se remarcă patru schițe despre Cape Cod de Henry David Thoreau, publicate în Putnam's Monthly Magazine în 1855. Thoureau și-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este "puțin agitat", vorbitorul care îl întrerupe vorbește pe un ton "gălăgios și impertinent de sincer", iar acel "bărbat robust" privea marea "mestecând tutun de parcă avusese dintotdeauna acel obicei." Aceștia sunt astfel caracterizați. Într-adevăr, al doilea vorbitor amintește de relatarea scrisă patruzeci de ani mai târziu de către Stephen Crane în care descrie o scenă de stradă simplă din New York în care un bărbat leșină în public, poate din cauza unei crize de epilepsie și se adună o mulțime: Între timp alții
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu marinari. În anii 1890, jurnalistul din Statele Unite se găsea prins în conflictul dintre cele două modele jurnalistice, sau dintre o cerință stilistică de a prezenta știrile pe cât de concis și neutru posibil și o cerință înnăscută misiunii jurnalistului - o relatare este completă dacă este cât mai colorată și detaliată. Aici este vorba de o tradiție perenă. Dar problema ultimei cerințe - o misiune care necesită o relatare "completă" - este că de aici pornește întrebarea epistemologică. Cum poate fi o relatare detaliată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
știrile pe cât de concis și neutru posibil și o cerință înnăscută misiunii jurnalistului - o relatare este completă dacă este cât mai colorată și detaliată. Aici este vorba de o tradiție perenă. Dar problema ultimei cerințe - o misiune care necesită o relatare "completă" - este că de aici pornește întrebarea epistemologică. Cum poate fi o relatare detaliată complet? Odată ce această întrebare, subiectivitatea autorului, iese în prim-plan. Având în vedere indeterminarea infinită a lumii înconjurătoare, orice selecție a unor detalii este de fapt
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o relatare este completă dacă este cât mai colorată și detaliată. Aici este vorba de o tradiție perenă. Dar problema ultimei cerințe - o misiune care necesită o relatare "completă" - este că de aici pornește întrebarea epistemologică. Cum poate fi o relatare detaliată complet? Odată ce această întrebare, subiectivitatea autorului, iese în prim-plan. Având în vedere indeterminarea infinită a lumii înconjurătoare, orice selecție a unor detalii este de fapt o selecție care poate fi doar consecința cunoașterii individuale, lucru care s-a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un sfat unui tânăr reporter, sfat devenit legendar: Când un câine mușcă un om, nu este o știre deoarece se întâmplă prea des. Dar dacă un om mușcă un câine, aceasta este o știre" (O'Brien 241). Sfatul este similar cu relatarea din acta populi Romani în care un câine se aruncă în valuri după trupul stăpânului său. Personificarea comportamentului câinelui roman și "caninizarea" comportamentului bărbatului american din sfatul lui Bogart indică conștiința în formare pe care jurnaliștii modelului narativ literar o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din abis - a lui Jack London poate fi calificată ca jurnalism literar narativ pentru că folosește tehnici asociate cu ficțiunea realistă și "implementarea intențională" a subiectivității reporterului în propriul reportaj (R. Hudson, 1, 4). Totuși în aceeași pagină ne spune că relatarea lui London despre viața săracilor și șomerilor din East End-ul Londrei la granița dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, reflectă "indignarea unui jurnalist de investigație". Oare acest lucru îl califică drept jurnalist de investigație? Mai mult
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în 1925, o publicație care va fi un important punct de sprijin al genului. Nu toți pot fi analizați în profunzime. Dar munca mai multora dintre ei va ilustra faptul că acești câțiva jurnaliști au continuat să aprecieze abordarea subiectivă. Relatările lui Davis de la începutul Primului Război Mondial apăreau cam în perioada în care Pattee îl considera pe Davis ca fiind autor de romane istorice, ceea ce-l scotea pe Davis din istoria jurnalismului literar. În fapt, Davis a fost un jurnalist literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
În fapt, Davis a fost un jurnalist literar narativ încă de când a devenit unul din cei mai populari corespondenți în 1890 (Bradley, 55, 60). Într-adevăr, el este probabil cel mai bine cunoscut prin schița sa Moartea lui Rodriguez, o relatare despre execuția unui patriot cubanez de către autoritățile militare spaniole cu puțin înainte de izbucnirea războiului americano-spaniol. Davis a fost și modelul după care s-a inspirat Gilded Age pentru a realiza un gentleman, Gibson man73 (Rogers, 337), și a fost un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în care descria intrarea armatei germane în Bruxelles, în 1914. Un altul este volumul său With the Allies - Alături de aliați - bazat pe corespondențele inițiale din acel timp. Evitând romanțarea istorică, al cărui adept fusese, Davis subliniază din prima frază a relatării sale implicarea subiectivă, atunci când declară: "Intrarea armatei germane în Bruxelles a fost lipsită de orice trăsătură umană." (Germany Army Marches - Marșurile armatei germane, 443). Metoda lui de a trece peste distanța dintre ceea ce nu putea fi descris și subiectivitatea sa
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
gri huruie cu aerul misterios al ceții și pertinența unui piston de motor" (448). În ciocnirea metaforelor mixte, subiectivitatea sa a perceput implicit imposibilitatea de a epuiza subiectul. În chip similar, în încercarea de a modela subiectivitatea cititorilor într-o relatare despre un univers imprevizibil, Davis folosește în With the Allies contrastul între ceea ce poate să bănuiască că-i va fi familiar cititorului din viața concretă, de zi cu zi și ceea ce nu poate descrie. Un exemplu este descrierea incendierii bibliotecii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
După căderea Bruxelles-ului a fost arestat de armata germană și acuzat de spionaj. Asemeni negustorilor și țăranilor din Louvain, acesta risca să fie executat imediat. Din fericire, ambasadorul Americii la Bruxelles a intervenit în favoarea lui. Însă Davis își începe relatarea experienței cu următorul pasaj, care are ample implicații epistemologice: Această poveste reprezintă o experiență personală, dar nu este redată ca atare, ci pentru a ilustra o față a războiului mai puțin cunoscută. Și aceasta pentru că e sordidă și respingătoare, neavând
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
va părea rău. Da, într-o zi va înțelege ce-mi face. Va mânca, și va mânca, până va ajunge atât de grasă încât va deveni ținta mea sigură". Apoi, după cum spune aruncătorul de cuțite, "marele Salvini" va fi ruinat. Relatarea se încheie astfel: - Îți spun eu. De ce tot mănâncă, mănâncă și iar mănâncă? De ce se îngrașă? Pentru că nu mă mai iubește. O face intenționat, ca să mă ruineze. Și marele Salvini și-a acoperit urechile cu mâinile în timp ce de la fonograf se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fonograf se auzea necontenit: "unu, doi, unu, doi, mai sus, doi". Hecht ne lasă fără răspuns în fața prezentului neconcludent. Un caz aparte îl reprezintă romanul autobiografic Camera imensă (The Enormous Room) al lui Edward Estlin Cummings apărut în aceeași perioadă. Relatarea despre propria întemnițare într-un centru de detenție francez din Primul Război Mondial este neobișnuită din mai multe motive. Mai întâi, aceasta a fost una dintre puținele încercări ale lui Cummings de relatare a unor evenimente reale înainte să devină
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Edward Estlin Cummings apărut în aceeași perioadă. Relatarea despre propria întemnițare într-un centru de detenție francez din Primul Război Mondial este neobișnuită din mai multe motive. Mai întâi, aceasta a fost una dintre puținele încercări ale lui Cummings de relatare a unor evenimente reale înainte să devină mai cunoscut drept poetul al cărui nume e scris cu literă mică, și anume cummings, cel care renunță la scrierea cu literă mare și la alte reguli tipografice. Opera lui este, de asemenea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
majore a stilului și în anii 1950, când din nou s-a înregistrat o acalmie în practica jurnalismului literar. Un exemplu timpuriu din anii 1920 este articolul "Italy, 1927", pe care Hemingway l-a scris pentru ziarul New Republic. O relatare la persoana a I-a despre Italia fascistă, "Italy, 1927" este remarcabilă pentru că Hemingway o va antologiza mai târziu în volumul de proză scurtă de ficțiune, intitulat Che Ti Dice la Patria. Însă ceea ce este și mai remarcabil e faptul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
făcut de președintele Herbert Hoover în 1929, ca urmare a colapsului de pe Wall Street: Dacă facem exces de zel în meseria noastră, putem crea impresia că situația este mai gravă decât în realitate; ...dacă v-ați putea limita la simpla relatare a lucrurilor care se întâmplă cu adevărat, ca atunci când guvernul și municipalitățile și diferite surse raportează că au început să facă ceva, acest lucru să fie cea mai utilă formă de știre referitoare la subiectul în cauză" (Hoover 401). Hoover
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
municipalitățile și diferite surse raportează că au început să facă ceva, acest lucru să fie cea mai utilă formă de știre referitoare la subiectul în cauză" (Hoover 401). Hoover nu doar că îi presează pe jurnaliști să opereze restricții în relatările lor, ci îi și îndeamnă să redea numai latura pozitivă a eforturilor guvernului de calmare a situației. Menționarea de către acesta a "subiectului" este, desigur, privind în urmă, una ironică. Mai departe, sfatul oferit jurnaliștilor de a se limita "la simpla
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lor, ci îi și îndeamnă să redea numai latura pozitivă a eforturilor guvernului de calmare a situației. Menționarea de către acesta a "subiectului" este, desigur, privind în urmă, una ironică. Mai departe, sfatul oferit jurnaliștilor de a se limita "la simpla relatare a lucrurilor care se întâmplă cu adevărat" ascunde un apel de practicare a unui jurnalism imparțial care transformă "fapte" din experiența subiectivă sau care obiectivează experiența în știri "obiective". După cum remarcă Boylan despre ziarele americane ale perioadei, "multe păreau gata
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
On Native Grounds (Pe tărâmuri natale). Aici, Kazin se dovedește a fi una dintre puținele voci critice ale perioadei care au venit în apărarea stilului (491). Dar termenul "reportaj" era deja în uz încă din anii 1930. "Reportajul este o relatare tridimensională. Scriitorul nu numai că va condensa realitatea, ci îl va ajuta și pe cititor să perceapă faptele. Cei mai iscusiți scriitori de reportaje sunt artiști în adevăratul sens al cuvântului. Aceștia își expun opiniile prin intermediul imaginilor" (North, 121). La
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui Meyer Berger care a colaborat cu The New Yorker și Life, dar este probabil mai cunoscut pentru rubrica sa "About New York" din New York Times. Lucrările sale despre New York includ portrete vii ale vieții metropolitane. De exemplu, într-una din relatări, el amintește cum Al Capone îl umilește pe "de Lawd"77, acesta fiind și titlul articolului. Aici, unui actor vârstnic afro-american - Richard Berry Harrison - care îl joacă pe "de Lawd" în piesa lui Marc Connelly, Green Pastures (Pășuni verzi, n.
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
interbelică. Trebuie să le recunoaștem importanța datorită suprapunerii lor cu jurnalismul literar. Ceea ce examinăm în această carte vizează mai ales acel jurnalism literar care are ca subiect o amplă prezentare a societății, dificil de împărțit pe teme de discuție. Însă relatarea sportivă, precum cea a lui Ring Lardner, aparține, cel puțin ca formă, jurnalismului literar. Un alt autor de articole sportive (dar responsabil și cu rubrica de generalități) dintre anii 1920-1930 a fost Westwood Pegler, cândva membru al Școlii de la Chicago
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
aparține, cel puțin ca formă, jurnalismului literar. Un alt autor de articole sportive (dar responsabil și cu rubrica de generalități) dintre anii 1920-1930 a fost Westwood Pegler, cândva membru al Școlii de la Chicago 78, care a scris pentru Chicago Tribune. Relatările despre călătorii dintre anii 1920-1930 au inclus și jurnalele de călătorie latino-americane ale lui Carleton Beals și cele despre Arabia, ale lui Freya Madeline Stark. Și au mai fost și relatările despre crime reale. Din nou, nu a fost nimic
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de la Chicago 78, care a scris pentru Chicago Tribune. Relatările despre călătorii dintre anii 1920-1930 au inclus și jurnalele de călătorie latino-americane ale lui Carleton Beals și cele despre Arabia, ale lui Freya Madeline Stark. Și au mai fost și relatările despre crime reale. Din nou, nu a fost nimic nou în ceea ce a făcut Truman Capote, în ciuda autopromovării. Un exemplu este cartea lui Hickman Powell, Ninety Times Guilty (De nouăzeci de ori vinovat, n. trad.), publicată în 1939, despre legăturile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a micșora distanța dintre subiectivități se reflectă în comparația dintre jurnalismul literar și versiunile obiectivizate ale aceluiași eveniment. Un exemplu relevant îl constituie paralela dintre un articol de Edmund Wilson publicat în ziarul The New Republic în 1931 și o relatare a aceluiași subiect - un marș de protest organizat de comuniștii din Manhattan - apărută în ziarul New York Times. Autorul articolului nesemnat din New York Times (dovadă implicită a unei subiectivități detașate) scria: "Publicul era în mod cert de partea polițiștilor. De la ferestrele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]