6,494 matches
-
Științe a Republicii Kârgâzstan, director al Institutului Culturilor Mondiale, V.I. Nifadiev, rector al Universității Slave Kârgâzo-Ruse, academician al Academiei Naționale de Științe a Republicii Kârgâzstan: Un important rol în procesul de reînnoire a gândirii l-au jucat operele eminenților pictori, savanți, filozofi, creatori ai cosmismului în Rusia. Printre acestea, un loc de onoare îl ocupă numele familiei Roerich. Noua paradigmă conceptuală despre lume, gândirea cosmică s-au format ca sistem de cunoaștere, în mare parte întemeindu-se pe fenomenul Eticii Vii
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
de arbori mari” iar Gonzales de Ahedo (navigator și cartograf spaniol) a notat în 1770 următoarele: „Pe insulă nu există nici un singur arbore suficient de mare ca să se obțină din el o scândură mai lată de 15 centimetri”. Georg Forster (savant german contemporan cu James Cook) a remarcat în 1774, când a vizitat insula, că „nu există pe întreaga insulă arbori mai înalți de trei metri”. Prin aceste metode se datează doar lemnul iar nu și inscripția. Oricum, trandafirul de Pacific
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
glifa 067 reprezintă palmierul de pe Insula Paștelui, specie dispărută, conform analizelor de polen, în jurul anului 1650. Prin urmare, glifele datează cel puțin din acea perioadă. Începutul defrișărilor pentru agricultură au fost datate cu începere din secolul al XIII-lea. Câțiva savanți au sugerat că scrierea rongo-rongo ar putea fi o invenție de dată recentă, inspirată de vizita unei expediții spaniole în 1770 (condusă de către González de Ahedo) și de semnarea de către pascuani a unui tratat de anexiune. O probă circumstanțială în favoarea
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Eyraud, iar semnăturile șefilor pascuani de pe tratatul de anexiune nu seamănă cu scrierea rongo-rongo. Ideea susținută de acești cercetători este aceea că scrierea rongo-rongo nu este inspirată din alfabetul latin sau din oricare alt sistem de scriere. Este vorba, susțin savanții, despre faptul că, printr-un proces cunoscut în antropologie sub numele de difuzie transculturală, populația din Insula Paștelui a fost, mai întâi, contaminată cu conceptul de scriere, ceea ce a dus apoi la inventarea unui sistem de scriere pascuan propriu. Dacă
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
în 1971 că inventarul de bază al glifelor este de 120 de figuri în vreme ce restul de 480 sunt variante ale primelor sau ligamente între acestea. Demonstrația acestei afirmații nu a fost făcută niciodată, dar rezultate similare au obținut și alți savanți, cum ar fi Pozdniakov în 2007. Foarte puține texte au fost publicate în decurs de aproape un secol. În 1875, directorul Muzeului Chilian de Istorie Naturală din Santiago, Rudolf Philippi, a publicat textul de pe Toiagul din Santiago, iar Carroll (1892
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
eutanasiată. Au circulat multe zvonuri privind maniera exactă a decesului. În 1999, o serie de surse rusești susțineau că a murit atunci când cabina s-a supraîncălzit în timpul celei de-a patra zile. În octombrie 2002, Dr. Dimitri Maleshenkov, unul dintre savanții din spatele misiunii Sputnik 2, a dezvăluit faptul că Laika a murit la aproximativ 5-7 ore de la lansare, în urma supraîncălzirii și a stresului. Potrivit unei hârtii pe care a prezentat-o la Congresul World Space din Houston, Texas, „s-a dovedit
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
cunoscut o asemenea amploare, presa, cărțile și nici opinia publică nu au pus în mod deschis întrebări asupra deciziei de a trimite un câine în spațiu pentru a muri. Abia in 1998, după prăbușirea Uniunii Sovietice, Oleg Gazenko, unul dintre savanții responsabili cu trimiterea Laikăi în spațiu, și-a exprimat public regretele pentru decizia de a o lăsa să moară. Numele Laikăi este legat de pionieratul aerospațial astfel că apare într-o lista uriașă de lucrari, articole și cărți de specialitate
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
1971: La nuit sur le 14e parallèle (Ночь на 14-й паралели) - Éditeur • 1971: Dauria (Даурия) - Severian Oulybine • 1971: Vous voulez rire ? (Шутите?) - Patron • 1971: Fait-il chaud ou fait-il froid (Холодно - горячо) - Podorojny • 1972: "Le Domptage de feu" (Укрощение огня) - Kareline, savant • 1972: Grand maître (Гроссмейстер) - Beau-père • 1972: La route qui était tellement longue (Такая длинная, длинная дорога) - Commissaire • 1973: L’identification (Опознание) - Colonel • 1974: La Mesure réciproque (Ответная мера) - Peresada • 1975: C’est en batail que tu en auras (Обретешь в
Piotr Șelohonov () [Corola-website/Science/319036_a_320365]
-
și conducerea răscoalei din Bucovina, atunci încă la rang de locotenent-colonel (1914). Cu scurt timp înainte, el a fost paralizat parțial de un accident vascular cerebral. Prin lucrările sale istorico-geografice Eduard Fischer și-a făcut un nume răsunător în lumea savanților. Scrierile privind Bucovina și Moldova au stârnit un interes considerabil, mai ales în România. Pentru meritele sale a fost onorat cu titlul de doctor honoris causa de către Universitatea din Cernăuți. Ultima sa publicație a fost cartea de memorii „Krieg ohne
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
în 1791, la Londra, iar apoi în Statele Unite ale Americii, după ce o mulțime revoltată i-a ars casa și biserica. Priestley și-a trăit ultimii zece ani din viață în Comitatul Northumberland din Pennsylvania, unde a și murit în 1804. Savant și profesor pe parcursul vieții, Priestley a avut și contribuții semnificative în pedagogie, printre care se numără o lucrare de referință despre gramatica limbii engleze și alte cărți de istorie, publicând una din primele lucrări fundamentale ale istoriografiei moderne. Aceste lucrări
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
modernă s-a format. Refuzul lui Priestley de a accepta „noua chimie” a lui Lavoisier — ca de exemplu refuzul de accepta legea conservării masei - și determinarea sa de a crede într-o teorie mai puțin satisfăcătoarea a lăsat perplex mulți savanți. Schofield a explicat astfel: „Priestley nu a fost niciodată un chimist; într-un sens modern sau chiar Lavoisian, el nu a fost niciodată nici măcar om de știință. El a fost un filozof natural, interesat de economia naturii și obsedat de
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
îl înfățișează ca „un inocent jucăuș” care s-a dat peste descoperirile sale; al doilea îl portretizează ca pe un nevinovat, precum și un „strâmb” pentru neînțelegerea implicațiilor bune ale acestora. Evaluarea totală a muncii lui Priestley a fost dificilă pentru savanți datorită intereselor sale foarte largi. Descoperirile sale științifice au fost adesea separate de publicațiile sale teologice și metafizice pentru a face o analiză a vieții sale și pentru a scrie mai ușor, dar abordarea sa a fost contestată recent de
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
datorită intereselor sale foarte largi. Descoperirile sale științifice au fost adesea separate de publicațiile sale teologice și metafizice pentru a face o analiză a vieții sale și pentru a scrie mai ușor, dar abordarea sa a fost contestată recent de savanți ca John McEvoy și Robert Schofield. Deși bursele timpurii ale lui Priestley au pretins faptul că lucrările sale teologice și metafizice au fost „distracții” și „obstacole” pentru munca sa științifică, bursele publicate în anii 1960, 1970 și 1980 au menținut
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
însă în unele cazuri poate ajunge chiar și până la 3 m. Firele sunt galbene și strălucesc asemenea aurului la lumina soarelui. Ele sun cele mai rigide pânze printre păianjeni. Pânzele sunt verticale având posibilitatea de a prinde insecet în timpul zborului. Savanții presupun că culoare mătasei atrage insectele în plasă și pe fonul frunzelor îngălbenite devine dificil de a observa pânza. Plasa este țesută de regulă la marginea pădurilor, fiind alipită de copaci și arbuști Pânza are formă rotundă, firile verticale ce
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
fiind centrat ca țintă spre decorativism. Dacă în pictura de gen, Baltazar a folosit o manieră impresionistă prin care s-a preocupat de observarea detaliilor oferite de natură și, dacă în pictura istorică artistul s-a dovedit a fi un savant determinat să reconstituie amănuntul trecutului, în lucrările de inspirație mitologică pictorul a fugit de banal și de trivialitatea specific burgheză, pentru a crea imagini dorite a fi monumentale și sublime în stilul lui Edward Burne-Jones, Gustave Moreau, Arnold Böcklin sau
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
proprie, caracteristică acestei țări". Ca și concluzie, dacă în pictura de gen Baltazar a folosit o manieră impresionistă unde s-a preocupat de observarea detaliilor oferite de natură și dacă în pictura istorică artistul s-a dovedit a fi un savant determinat să reconstituie amănuntul trecutului, în lucrările de inspirație mitologică pictorul a fugit de banal și de trivialitatea specific burgheză, pentru a crea imagini dorite a fi monumentale și sublime în stilul lui Edward Burne-Jones, Gustave Moreau, Arnold Böcklin sau
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
numele de "Briciul național") devenise simbolul cauzei revoluției, datorată unui șir se execuții publice, regele , Marie Antoinette, Girondinii, (de fapt, "Louis Philippe II, Duce de Orléans") și Madame Roland, precum și mulți alții, printre care se poate număra și chimistul și savantul Antoine Lavoisier. În timpul anului 1794, Franța revoluționară s-a confruntat cu o multitudine de inamici interni și externi. În interior, întrega nobilime franceză a devenit un inamic imediat al Revoluției, întrucât își pierduse toate privilegiile, plus pericolul de a fi
Teroarea Iacobină () [Corola-website/Science/315579_a_316908]
-
mult (până în California și Indonezia) și reprezintă instituțiile și comitetele la care colaborează, și astfel România, în numeroase conferințe și simpozioane internaționale. Ca vicepreședinte al diviziei de Istorie a științei de la Academia Română, organizează omagii pentru a-i face cunoscuți pe savanții și exploratorii români în străinătate, și pe savanții și exploratorii străini în România (de exemplu centenarul expediției "Belgica" și expoziția "Emil Racoviță" la Muzeul "Antipa" în 1997) și la Muzeul de Istorie Naturală din Bruxelles în 1998, apoi expozițiile Jules
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
și comitetele la care colaborează, și astfel România, în numeroase conferințe și simpozioane internaționale. Ca vicepreședinte al diviziei de Istorie a științei de la Academia Română, organizează omagii pentru a-i face cunoscuți pe savanții și exploratorii români în străinătate, și pe savanții și exploratorii străini în România (de exemplu centenarul expediției "Belgica" și expoziția "Emil Racoviță" la Muzeul "Antipa" în 1997) și la Muzeul de Istorie Naturală din Bruxelles în 1998, apoi expozițiile Jules Guiart, René Jeannel, Jean-Baptiste Lamarck, Georges Louis Leclerc
Alexandru Marinescu () [Corola-website/Science/316513_a_317842]
-
Berkner, coloniile de pinguini din regiunea Elephant sau băile în lacurile cu izvoare fierbinți de pe insula Decepçăo. Un alt mare aport la economia Z.A.B. îl au cercetările și descoperirile de la stațiile de cercetare care se fac cu aportul savanților din mai multe țări.
Zona Antarctică Braziliană () [Corola-website/Science/316747_a_318076]
-
mileniu. Găgăuzii sunt concentrați în Dobrogea, iar religia lor este creștinismul ortodox. Dobrogea și Deliorman sunt regiunile în care s-a produs etnogeneza poporului găgăuz în secolul XIII. Din acest secol datează formațiunea statală Uziăilet (în zona Cavarna-Mangalia), pe care savanții o califică ca fiind primul stat al poporului găgăuz. De asemenea, în secolul XVIII în regiunea Varna a existat o efemeră republică găgăuză Vister. Până la începutul secolului XIX, numărul găgăuzilor din Dobrogea era încă foarte ridicat. În deceniile ulterioare anexării
Găgăuzii din România () [Corola-website/Science/315081_a_316410]
-
prin natură, paradoxală și, astfel, logic imposibilă, în aceeași ordine de idei ca și cuadratura cercului. De exemplu, filozoful Bradley Dowden a făcut acest argument scurt în cartea "Logical Reasoning" (română: "Argumentare logică"), unde a scris: Totuși, unii filozofi și savanți consideră că plecarea în trecut nu este neapărat logic imposibilă, cu condiția să nu existe vreo posibilitate de schimbare a trecutului, precum este sugerat, de exemplu, de principiul autoconsistenței a lui Novikov. Bradley Dowden însuși și-a revizuit punctul de
Paradoxul bunicului () [Corola-website/Science/315079_a_316408]
-
40.000 de specii de plante, 2.200 de specii de pești, 1.294 specii de păsări, 427 mamifere, 428 amfibieni și 378 specii de reptile. Una din 5 păsări din lumea întreagă, trăiește în pădurile Amazoniene. Doar în Brazilia, savanții au descoperit între 96.660 și 128.843 specii de nevertebrate. Tot aici se găsesc și cei mai mari prădători precum jaguarul și anaconda. Aici se găsesc și anghile care produc șocuri electrice, piranha, și diverse specii de broaște periculoase
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
fost ele, era tot ce și-ar fi dorit, mai ales că lumea orientală, prin cultura, rafinamentul și plăcerile ce le oferea, îl atrăgeau atât de mult, încât la curtea sa din Sicilia ducea o viață de sultan, înconjurat de savanți arabi, musulmani și un adevărat harem, spre scandalul principilor europeni și indignarea papei. Dar proiectul, oricât de ademenitor, a fost amânat cu trei ani. Frederic al II-lea, prin naștere și educație mai mult italian decât german și împărat creștin
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
cerb, patru tineri ce luptă cu un taur sălbatic și un gladiator ce se odihnește, utitându-se uimit la adversarul său mort. Mozaicul decora pereții unei piscine unei camere de baie dintr-o vilă romană.Acest mozaic a fost declarat de către savanți drept unul dintre cele mai bune mozaicuri văzute vreodată - o operă de artă ce se poate compara cu capodopera "Mozaicul lui Alexandru", din Pompeii. Mozaicurile descoperite recent în Zeugma, Commagene, sunt, de asemenea, foarte frumoase și expresive. Mozaic se numește
Mozaic () [Corola-website/Science/318718_a_320047]