6,505 matches
-
galaxii dense sunt separate de vaste spații goale. Dar, în același timp, universul nu este prea vălurit; pare la fel în toate direcțiile, așa că materia nu putea fi răspândită doar în interiorul unei uriașe sfere. Dacă universul provenea dintr-un punct singular, mai mult decât probabil, energia degajată în momentul Big Bangului ar fi trebuit să umple destul de uniform întregul balon sau să se încolăcească într-un imens ghem; iar balonul ar fi trebuit să aibă mai degrabă aceeași opacitate, sau măcar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un imens ghem; iar balonul ar fi trebuit să aibă mai degrabă aceeași opacitate, sau măcar un punct gigantic pe el, decât o mulțime de buline. Ceva trebuia să dovedească proveniența discontinuităților. Dar mai tulburătoare era întrebarea: de unde provenea punctul singular al Big Bangului? Secretul stă în zero. Zeroul vidului poate explica neuniformitatea răspândirii materiei în univers. Din moment ce în vid mustește o supă cuantică de particule instabile, întreg universul posedă o cantitate infinită de energie provenită din punctul de zero absolut
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
naștere din vidul absolut. Acest ou cosmic a explodat, a intrat într-un proces de expansiune și a creat dimensiunea spațiu-timp a universului nostru. Poate că universul nostru nu este decât una dintre numeroasele fluctuații. Unii fizicieni cred că punctele singulare din centrul găurilor negre nu sunt decât niște ferestre către supa primordială dinainte de Big Bang - iar clocotul supei din centrul unei găuri negre, unde timpul și spațiul nu au nici un sens, dă naștere în mod constant multor altor noi universuri
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ce este în mintea lui Dumnezeu. Dar, de data aceasta, este posibil ca zero să nu mai fie atât de ușor de învins. Teoriile care unifică mecanica cuantică și relativitatea generalizată, care descriu nucleele găurilor negre și care explică punctul singular al Big Bangului sunt deocamdată atât de departe de etapa experimentării, încât s-ar putea să ne fie imposibil să ne dăm seama care sunt și care nu sunt corecte. Argumentele susținătorilor teoriei corzilor vibrante și ale cosmologilor ar fi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
imaginea bunicului bucătar acceptată cu o duioșie ironică și ca unitate de măsură pentru receptarea distanțării care îl favoriza, Mateiu se poziționează în permanent contrast cu modelul patern, fapt pentru care s-au căutat explicațiile cele mai subtile: o opinie singulară, neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în prefața la ediția Crai-lor din 1965, proiecînd o imagine de fiu model care a păstrat pentru părintele său "o deferență și o pietate izvorîte, mai cu seamă, din exemplul trudei literare"; Ovidiu Cotruș fixează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
numai un revoltat, ci și un învins; inactual, se refugiase în studii himerice, în heraldică, în miniatură, în genealogie, în tot ce-l putea îndepărta de ritmul prezentului. Încă de mult își crease un personagiu exterior și interior, izolat și singular; nu știu întrucît și-l studia, dar îl realizase definitiv. Închis în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
al eticii nobiliare fiind orgoliul "ca manifestare a tăriei de caracter și a respectului de sine", mîndria fiind cea care împodobește firea omenească; la cel pe care Vianu îl numește poet muzician, instinctul aristocratic s-ar putea recunoaște în farmecul singular și puțin desuet al stilului: " Armonia bogată a stilului său răsună ca o orchestră întreagă. Ecoul perioadelor lui ne învăluie ca o atmosferă [...]. Mai ales atunci cînd instrumentul său simfonic se acordă pentru a intona lauda și evlavia [...], cîntecul său
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu mitocani" (B. Cioculescu), o tendință semnificativă a cercetării literare a fost cea a încadrării celor doi într-o familie de spirite, așa cum sugera Vladimir Streinu, proiect pe care Pompiliu Constantinescu îl considera în parte utopic, pornind și de la experimentele singulare ale fiului căruia i se accentuează de tînăr "sentimentul ilegitimității, care i-a ascuțit sensibilitatea și a contribuit hotărîtor la mania heraldică și la snobismul nobiliar." (Silvian Iosifescu). Problematica e specifică și altor literaturi privitor la reprezentativitatea unor scriitori pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
conștient, liber, protagonist al propriei vieți. Dar Revoluția a dat naștere și la multiple contradicții: acolo unde individul nu avea până atunci obligații, el primește drepturi individul și nu poporul, bărbatul și nu femeia. Franța oferă un câmp de studiu singular pentru istoria condiției femeii. Marele paradox al civilizației franceze constă în faptul că patria numeroaselor revoluții din secolul al XIX-lea n-a schimbat aproape deloc destinul feminin. Astfel, în Franța, conform expresiei lui Geneviève Fraisse [1995, p.8], democrația
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lor. Această scriitura rafinată, "réalisme impressioniste, artiste et sensoriel des Goncourt" [Hamon, Viboud, p.12], primește definiția lui Edmond Goncourt în prefață la Leș frères Zemgano (1879) că "realism de eleganță" și completează estetică uratului dezvoltată de naturalism. În comparație cu personajul singular, bizar și excentric al romanticilor, realismul și naturalismul dau prioritate tipului exemplar (cu riscul stereotipului banal), în care se recunoaște portretul unei generații, a unei clase sociale sau fiziologice. Zola edifica, după Balzac și înainte de Proust, una din imensele construcții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
distinctă. Aureola femeii pariziene este o sursă de permanență inspirație în literatura franceză modernă. Contururile personajului au dimensiuni românești pregnante. Prin natura să, Pariziana este un subiect românesc și un român în sine. Formulă Parizienei la modă conține, alături de trăsături singulare, o situație romanesca 133: "Pour leș femmes, le métier est moins pénible: un joli visage, une situation romanesque, suffisent souvent pour mettre une femme à la mode et l'y maintenir pendant de longues années" [Girardin, t.II, 1986, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Parizienei cultivata de autori a contribuit la mitizarea/demitizarea personajului. Fiecare romancier a creat diferite variante prin conturarea unui personaj contradictoriu și ambiguu și a diferitelor tipuri de Pariziene. În persoana femeii pariziene, care are un caracter și o personalitate singulară, românul francez a creat un etalon original în variatele lui ipostaze și manifestări. Că tip, Pariziana a fost instituită de Balzac: diversă, dar oferind în toate personajele care o incarnează aceeași finețe, aceeași inteligență și formele cele mai rafinate ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Studiul urmărește Pariziana ca personaj artistic, în stare să-și creeze un sistem de valori, un ansamblu de norme și o tipologie de roluri, care, pe masura ce s-au interiorizat, au fost percepute că trăsături caracterologice. Sentimentul de a fi femeie singulară se delimitează prin coerentă între modul în care subiectul dat se simte femeie (auropercepere), cel în care altcineva o identifica în această calitate (desemnare) și modul în care reușește să se exprime (manifestare). Destinul Parizienei îl devansează pe cel al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
monumentala să lucrare Histoire de France, Jules Michelet consideră francezii drept o rasă ale cărei trăsături sunt mobilitatea, suplețea, altfel spus libertatea. Caracterul esențial al umanității pariziene este liberă și totală dezvoltare a personalității, a tuturor manierelor în toate domeniile, singulară aptitudine de a se realiza. Francezul este un om liber, extrem de independent și voit indisciplinat, scoțând în evidență și făcând parada acestor calități. 97 Având în vedere că bărbatul servește, de regulă, drept referent și nu femeia, vom recurge la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
à Paris: ici, le type de la femme intellectuelle, de la femme qui analyse n'a guère de prestige. (...) Chez nous, on écrit des romanș, ici, on leș vit" [p.129]. 136 În atmosferă Parisului și americancă Dobson se molipsește de capacitatea singulară a intrigilor românești: "cette petite femme avait la passion de la passion, le goût des intrigues romanesques" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.114]. 137 "On pourrait très bien nommer La comédie humaine Leș Mille et Une Femmes, ce qui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de o bogată inventivitate vestimentară în alegerea voalului, gulerului, panglicilor, manșetelor și mânecilor, a culorilor și a țesăturilor. 392 Aceste subiecte artistice devin însă neinteresante când urmează modă în modul cel mai fidel și necreativ, transformându-se dintr-un subiect singular într-un obiect de reproducere în serie (fie chiar și limitată), ștergând hotarul dintre artă și utilitar. 393 " Ce fut alors qu'elle risqua cette fameuse robe, de satin couleur buisson, sur laquelle était brodée toute une chasse au cerf
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
infracțiunile); * Deviață sexuală (delictele sexuale); * Devianță politică (terorism); * Devianța religioasă (fanatismul religios); * Devianța autoagresivă (acțiuni autolitice); * Devianța familială (violența domestică). d) Caracterul individual sau de grup al devianței Dacă în cazul devianței strict individuală ne raportăm doar la un caz singular de "patologie socială", de multe ori psihopatologia având un loc semnificativ. În cazul devianței de grup este prezentă aderarea la o subcultură la baza căreia se găsesc norme, valori și stiluri de viață puternic asimetrice față de cele moral normativ (de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
sadice, crime și mutilarea cadavrului, necrofilie etc. * Alcoolismul reprezintă o caracteristică frecventă a societății actuale, consumul de alcool fiind frecvent invocat de către cei care comit diferite acte infracționale. Cu toate acestea, studiile de specialitate au demonstrat că alcoolismul în mod singular, neasociat cu alți factori nu constituie o sursă semnificativă a faptelor antisociale, acestea se manifestă în cazul asocierii acestei devianțe cu anumite particularități ale personalității individului: temperament predominant coleric, carențe intelectuale și, bineînțeles, caracteristicile mediului în care există individul. Și
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
propune, în orice moment, tendințe anticipatoare asupra viitorului. Odată spart cadrul determinismului prin cauzalitate, realitatea însăși evoluează într-o direcție. În constituția ei apare o dispoziție care are sensul unei adaptări mai accentuate decât adaptările anterioare. Adaptarea crescândă determină direcția singulară de evoluție. Așa încât, la scara universului, evoluția fenomenelor este ireversibilă. Actul produs de evoluție rămâne prins de realitate, prin urmare, direcția evoluției universale consistă în pregătirea anumitor corelații persistente. Date fiind "probele" ireversibilității evoluției spre corelațiunea personalității, mai putem păstra
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unghiul reconstrucției umanului) face parte din acest model, iar "interpretarea" sa personalist energetică, de asemenea. Re-cunoașterea-de-sine, ca fapt ce actualizează neîncetat metafizica, nu este posibilă într-o singură formă, pe o singură cale, nici nu este supusă modelului unic, explicației singulare (de pildă, celei kantiene). Există atâtea re-cunoașteri câte reproblematizări ale temeiului "natural" al filosofiei (omul). Unele reconstrucții filosofice pot amâna re-cunoașterea ca atare. Astfel, filosofiile născute de necesitatea momentului, interesate de soarta omului în existența cotidiană determinată istoric, sunt filosofii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Arendt și cartea ei de răsunet, Eichmann in Jerusalem, conceptualizarea metafizică (Holocaustul ca rău radical sau ca expresie ultimă a banalității desăvârșite a răului tehnologico-birocratic, inevitabil în logica „proiectului Luminilor”, deci a modernității occidentale) și teologico-mistică (Shoah ca fenomen unic, singular, incomparabil) a tragediei evreilor europeni nu mai lăsa loc mărturisirilor tardive, sincere sau tactice. Trecerea timpului agrava chestiunea, fiindcă Holocaustul a devenit - în special după Blitzkrieg-ul de șase zile israeliano-arab din 1967 și după continuarea lui din 1973 (Yom Kippur
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
diagonală”, căutând numai ideile abstracte și dezinteresându-se de contexte. Poziția lui Bloom este una ortodox straussiană (cel mai valoros exponent al gândirii straussiene a istoriei este însă Harry V. Jaffa), avându-și originile simultan în trei direcții de gândire: singulara hermeneutică „originaristă” a lui Strauss, intensivă și oarecum structuralistă, care neglija orice nu se găsea în raporturile complexe (dar pentru care contextul este irelevant) dintre cuvinte și propoziții; deductivismul economiștilor laissez-faire veniți tot din lumea germanofonă, ca Hayek și Mises
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
1965, B. Butenco, 1968 - citați de T. Ardelean, 1991). In atletism, viteza mișcărilor se manifestă sub următoarele forme: 1. Formele elementare: a. viteza de reacție (viteza potențială; viteza de bază; sau viteza pură); b. viteza de execuție (viteza unei mișcări singulare); c. viteza de repetiție (frecvența mișcărilor). 2. Formele combinate: a. viteza de accelerare; b. viteza de deplasare. Primele trei sunt considerate forme elementare deoarece au o relativă independență una față de cealaltă, fiind forme specifice de manifestare a vitezei, iar existența
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
în favoarea celor albe (fibre rapide). O serie de cercetători au studiat din diferite puncte de vedere (anatomice, fiziologice, biochimice, psihice) posibilitățile dezvoltării vitezei. I.A. Ermolaev (1985), citat de Rață G., Rață B. C., (1999), a concluzionat că viteza mișcărilor singulare crește în timp ce, timpul perioadei latente a reacției de mișcare se micșorează în mod evident începând cu vârsta de 4-5 ani. De aceea, altfel spus, exersarea mișcării cu membrelor inferioare la această vârstă trebuie să dezvolte aceste calități musculare
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
4 Comenzi de dimensionare Prin stabilirea dimensiunilor se definesc formă și gabaritul unor schițe sau entități de volum, impunându-se și restricții suplimentare, care permit modificarea ulterioară a elementelor profilurilor sau schițelor. Comandă (Smart Dimension), se utilizează pentru cotarea elementelor singulare, cum sunt lungimea unui segment, rază sau diametrul unui arc/cerc. Comandă (Distance Between), se folosește pentru stabilirea unei cote între două elemente sau plasarea unui șir de cote dispuse pe o direcție impusă, (Angle Between), stabilește o cotă unghiulara
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]