7,756 matches
-
numai adevărul, iar cei care le dovedesc minciunile și nelegiuirile sînt antisemiți! Pe la începutul secolului lV î.e.n. au înnebunit ei toți după atîta supt la țîța Sata- nei și au început să se maimuțărească cu tăierea împrejur că ar fi singurii aleși de tartorul lor Iahwiță cu cornițe ce trebuie să călărească și tîlhărească toată lumea. Este foarte important pentru înțelegerea istoriei acestor ținuturi să spun că nici hitiții care au dăinuit ca stat pînă către mijlocul secolului Xll î.e.n. dar nici
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
să-i prezinte pe geți în general și pe cei de la nordul Istrului în special ca un popor lipsit total de cultură iar Zamolxe nu putea face excepție. Deja din acele vremuri a apărut la greci nebunia că ei sînt singurii care gîndesc deși foarte multe din valorile pe care pretind că au lăstărit de sub freză ele-nă, au fost luate de la egipteni, din culturile Asiei și de la geți. Ne lasă totuși o in-formație foarte prețioasă: geții erau monoteiști și zeul lor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
matematică, Apreotesei, la lucrarea scrisă (la tezăă pe trimestrul I, am obținut nota zece, iar restul clasei și eram 40 n-au primit decât 4 și 5. De asemenea la Zoologie la profesorul T. R. Nicu am obținut la teză, singurul zece, iar restul clasei 5 și 6. Aceste rezultate au făcut vâlvă în tot seminarul, iar această vâlvă a dus la atragerea mea în prima treaptă a organizației Frățiilor de Cruce legionare. Am rămas convins toată viața că dacă n-
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
și sociologi clasici (Durkheim, Mauss, Makarius, Girard, léVI-Bruhl, callois) o oferă Mario Pollo. cercetarea sociologică clasică a sacrului a pus un accent special pe ceea ce s-a numit ambiguitatea sacrului. Émile Durkheim remarcă foarte bine acest fapt. Nu a fost singurul. Robertson Smith, de exemplu, este unul dintre sociologii foarte importanți care a pus „în lumină ambiguitatea noțiunii de sacru”. Există o ambiguitate clară și a forțelor religioase. În termenii lui Durkheim, avem forțe religioase „binefăcătoare, păstrătoare ale ordinii fizice și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și nu de puține ori șamanul sfârșește prin a cădea el însuși sub puterea spiritelor rele și a fi, în cele din urmă, posedat; b) psihopomp. Șamanul conduce sufletul mortului în infern. Este deci un personaj psihopomp. Din comunitate este singurul care cunoaște regiunile din afara acestei lumi. Doar șamanul poate călători în infern, în cer, deși riscurile de a se rătăci sau de a se pierde nu sunt deloc excluse. Nu de puține ori, scrie Mircea Eliade, menirea unui șaman este
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Eliade, înțelesul universal al alchimiei era acela al transmutării materiei. Mentalitatea tradițională considera minereul un embrion în pântecele Pământului-Mamă. Tendința firească a acestuia era de a se transforma, într-un timp foarte îndelungat, în aur. Eliade afirmă clar și direct: singurul fiu dorit al naturii este aurul. Ceilalți sunt „monștri”, „avortoni”, făpturi neizbutite. Or, susține din nou Eliade, alchimistul se interpune, mijlocind procesul și accelerând trecerea timpului. Se obține astfel aurul, cel care pe plan simbolic este echivalent cu nemurirea. În
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ca pentru elevi și profesori, nu poate servi de bază de discuții. Extrasul din România medicală din Biblioteca Academiei Române, cota I 108.052, lipsește din depozit, astfel că textul de bază, din revistă, deși e greu de găsit, rămâne totuși singurul doveditor. Mai este reluat în „România”, 3 sept. 1938 (nu l-am consultat). O știre care înconjoară lumea Textul este comentat imediat după publicare numai în Viitorul (oficios liberal) din 4 iunie 1931, unde Petronius (pseudonimul lui Gr. Tăușan, filosof
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
șase luni de repaus pentru a-și veni în fire. Ei bine, de șase ani aproape o duc într-o muncă zădarnică, de șase ani mă zbat ca-ntr-un cerc vicios în cercul acesta care, cu toate acestea, e singurul adevărat, de șase ani n am liniște, n-am repaosul senin de care aș avea atâta trebuință pentru ca să mai pot lucra și altceva decât politică. Quelle vie, mon Dieu, quelle vie! înțeleg ca, cu vremea, un om să se înreutățească
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o metodă anume, mai e nevoie de multă prudență; cele câteva pagini de carte împănate cu imagini scanate după documente puse față în față nu pot vorbi de la sine, textele ele însele nu se autoexpertizează. Călin L. Cernăianu este, probabil, singurul care crede că Al. Șuțu a scris cu aceeași mână toate cele trei materiale. Bazat pe acest crezământ, ajunge la concluzii adacadabrante pe care le repetă la tot pasul în articolele sale din această carte și din altele. Bine ar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite acuze, dar nimeni nu ne va putea scoate din istorie și nimeni nu ne poate obliga să ne uităm morții noștri și pătimirea lor. Nu putem dormi când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
vindecare și recuperare, singurătatea, disperarea, permanenta încercare de a se regăsi pe sine sunt prezente în povestiri precum Prin tunel, Captivi în rășină sau În pragul căsătoriei. Schimbarea spațiului exterior nu înseamnă și o anihilare a suferinței: tandemul dragoste-suferință este singurul care poate echilibra armonia sufletească a individului. Plină de imaginație și originalitate, proza scrisă de T. deconstruiește un univers real mutilat, ascuns permanent sub câte o mască și recreează lumi sufletești infinite, al căror sigiliu este aspirația, dureroasă, spre armonie
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
apoi la Școala „Clemența” din București (1918-1922), iar cursul secundar îl face la „Spiru Haret”, liceu reputat care număra atunci printre elevii săi pe Mircea Eliade și pe Constantin Noica. Debutează în „Vlăstarul”, revista liceului (1928). De confesiune mozaică, urmează (singurul din cei patru elevi israeliți) cursurile de religie creștină din școală cu preotul Gheorghe Georgescu de la Biserica Sfântul Silvestru. Printre colegii de liceu se află Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Alexandru Ciorănescu, Marcel Avramescu, Haig și Arșavir Acterian. S. susține examenul
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
din clasici sau citate în limba latină nepotrivite în context. Circumstanțele de acest gen provoacă trei tipuri de reacții: delir metafizic naratorului, dispreț și indiferență celor cu care acesta vine în contact și un savuros efect comic în beneficiul cititorului, singurul care poate să perceapă scenele în semnificația lor reală; naratorul nu înțelege ce i se întâmplă, cititorul însă da, pentru că are la dispoziție toate informațiile. Originalitatea prozei lui T. constă în deplasarea accentului de pe personaj pe receptare. Autorul își introduce
TEODOROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290145_a_291474]
-
a autorului. După ce examinează versul liber european, antecedentele și originile, trecând în revistă cronologia versului liber francez, exegetul consacră capitole ample versului liber românesc, despre care afirmă că se constituie în secolul al XIX-lea. Primul inovator este Al. Macedonski, singurul care ajunge la definiția completă a versului liber, iar operă de susținere teoretică a întreprins Ovid Densusianu. Poeți verslibriști români sunt mai ales moderniștii: Arghezi, Bacovia, Adrian Maniu, Blaga, Ion Barbu. În fine, poet el însuși, S. lasă în volumul
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Ochiul de nichel (1927). Povara spaimelor devine de neîndurat, încât singura izbăvire rămâne moartea. Mahalaua, personaj central în romanul Fundătura cimitirului no. 13, prefigurat încă din nuvela Vinovată (din Suflet de femeie), este pecetluită de o atmosferă mediocră și nivelatoare. Singurul care zdruncină ordinea prestabilită va fi Andrei Stoican, individ urmărit de două obsesii: eliberarea de frica morții, prin simularea propriului deces, și nevoia de liniște absolută, imposibil de aflat într-un mediu sufocat de intrigi și conflicte. Prin incendierea unor
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
care personajul titular caută liniștea, dar în alt fel decât Andrei Stoican, este lumea mic-burgheză, cu toate cusururile ei. Negoiță se teme, exprimându-și opiniile, să nu tulbure pe cineva ori ceva (ordinea socială). Dar realitatea îl strivește, soția și singurul său „prieten” îl chinuie, ca și instituțiile statului (poliție, armată etc.). Pentru că „evadează” din familie și din oraș, asumându-și altă identitate, va fi dat în urmărire generală, ca inamic al statului și al colectivității. Neverosimilul situației este evident, „vina
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
propriul său glas între atâtea alte glasuri. În peregrinările sale, Gautama a cunoscut numeroși asceți rătăcitori, pribegi fără adăpost (păli: parribbajakas), stăruitori întru spirit (păli: samanas), oameni care au renunțat la lume și la toate bunurile ei. Aceștia erau poate singurii cosmopoliți adevărați din India, cetățeni ai întregii lumi, nu doar ai unui singur loc. Mai întâi, Siddhărtha a devenit discipolul lui Ărăḍa Kălăma, care preda la Vaiśălī (păli: Vesăli) un fel de Săṃkhya preclasică. Și-a însușit de la maestrul său
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
este admisă. Conciliul a fost prezidat de Mahăkăśyapa și se spune că a durat șapte luni. Scopul său a fost acela de a aduna predicile Preafericitului și de a fixa canonul. Prezența lui Ănanda a fost indispensabilă, deoarece el era singurul care auzise și învățase pe de rost predicile lui Buddha. Răspunzând întrebărilor lui Mahăkăśyapa, Ănanda a recitat textele, sūtra, care constituie Legea (dharma). Un alt discipol important, Upăli, a formulat regulile disciplinei monahale (vinaya). Cu ajutorul memoriei extraordinare a orientalilor, preceptele
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
asupra stărilor sociale, legată de vechea rânduială a societății indiene. Acum aveau posibilitatea să se adreseze unei lumi mult lărgite, iar Buddha a exploatat această posibilitate mai mult decât oricare dintre contemporanii săi. Printre fondatorii de religii, Buddha a fost singurul care a afirmat că nu este decît un simplu om. Alți învățători erau fie zei, fie mesageri ai acestora. Buddha nu numai că era doar o ființă umană, dar el nici nu a pretins că ar fi inspirat de vreun
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
dorință nu este o dovadă de slăbiciune, de resemnare, ci de superioritate morală, de demnitate și tărie, deoarece crede că astfel criminalii se vor purifica moral constatând ei înșiși urmările abominabilei lor fapte. De fapt, în singurătatea munților, ei sunt singurii care pot împlini rânduielile înmormântării, dacă măcar o brumă de omenie le va fi rămas în sufletele lor întunecate. Precizarea locului unde să fie înmormântat reflectă puternicul atașament față de îndeletnicirile obișnuite, dorința de a rămâne veșnic lângă lucrurile și ființele
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ei "lăcrimând", de agitația și căutările ei disperate ("alergând", "între-bând", "zicând"). Mama ciobanului este surprinsă în plină mișcare, ceea ce sugerează caracterul activ al iubirii materne. Deși neliniștită, îndurerată și disperată, ea este totuși perseverentă, tenace și nedescurajată în căutările ei. Singurul lucrucarear descumpăni-o ar fi vestea stelei căzătoare și participării naturii la nunta fiului său. Întrucât cunoscând, respectând și înțelegând obiceiurile și credințele populare, și-ar da seama că acesta a murit. Prin zbuciumul său sufletesc, prin intensitatea trăirilor , prin
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Și lansam „parașuta”, cu o pietricică În ea, și ei legau săculețu, și urcam „parașuta”. Deci, erau gesturi pe care le făceau oameni pe care nu-i văzusem niciodată Înainte și pe unii nu i-am văzut nici după aceea. Singurul pe care l-am văzut, dar după mulți, mulți ani, și cu care am stat după aceea În domiciliu obligatoriu, se numea tot Paul Andreescu și era din București. Dar eu am intrat În colimatorul gardienilor și a Întregii administrații
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spunea Marx, Engels, Stalin. Asta era istoria lui! Și istoria românilor era un volum, dar dacă adunai istoria noastră... era foc de paie. Nu era nimic... Și asta se Învăța doi ani de liceu, istoria românilor. Și ăsta a fost singurul care a fost cumsecade... Dar uite că Îmi scapă numele... că nu poți să ții minte tot timpul. Îmi aduc eu aminte de numele lui, dar nu acum... Al doilea a fost Mihai Vasile. Ăsta era tipic... Cu el puteai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În două sau În trei zile. Așa că Năsui Andrei, care o fost secretar și notar În comună atunci, da’ era și el În piesă, m-a rugat să merg și pe urmă, Înainte de a se termina, să dispar. El era singurul care știa că io n-o să stau până la sfârșit. Era Într-o duminică, după ce-au ieșit oamenii de la biserică, s-o ținut serbarea și aveam programul, și când a fost cu vreo două puncte Înainte, l-am luat pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să fie cumva observat. Soțul meu s-a ocupat de el atât noaptea, cât și În ziua cât a stat... Ce-au discutat... și de ce-a fost așa de grav condamnat soțul meu nu știu... Că el a fost singurul din lot care a fost condamnat la moarte. Ei o zis că i-a dat informații, dar ce informații o putut să-i dea un Învățător de la țară, că atunci nu erau numai ziarele lor, Scânteia. Nu era radio, nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]