6,008 matches
-
Bentley, face legătura cu Harriet Scrope, pune cartea la loc în raft și-i cad ochii pe cartea de alături, în care găsește un text despre George Meredith și Chatterton: părăsit de nevastă în 1856, acesta a fost salvat de la sinucidere de stafia lui Chatterton. Cartea în întregime s-ar vrea bântuită de stafia tinereții pierdute și a bătrâneții nevăzute, dar Ackroyd nu e în stare să stârnească misterul. Aura ireală e înlocuită de ingeniozitate prozaică. Andrew Flint, la rândul lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
principal intriga amoroasă, de care Virginia Woolf era atât de sigură că se poate lipsi. El ironizează iubirea (v. Lenina, v. sloganul "Toți aparținem tuturor celorlalți". Comparația batjocoritoare cu Miranda lui Shakespeare, printre altele, îl împinge pe Sălbaticul John la sinucidere. Mama lui John, Linda, este o "hârcă" batjocorită de sălbaticii din rezervație, pe care vizitatorii "civilizați", care o duc înapoi la lumea ei și implicit la moarte), familia (cele câteva rânduri care descriu căminul sunt reci și inspirate). Nașterea e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
incași, azteci era reprezentată de divinități hermafrodite Mama-Tata iar zeitățile feminine, în strictă minoritate, într-o lume dominant și autoritar masculină, războinică, reprezentau pământul, luna, apa, vegetația, porumbul, recolta, fertilitatea. Predominau ritualurile închinate calendarului, recoltei și sacrificiile umane, unele canibalice. Sinuciderea era dovadă de înaltă moralitate, de aceea, la mayași, sinuciderea era simbolizată de zeița Ixtab. Tot la mayași, zeița lunii Ixchel, asociată Aphroditei, simboliza desfrânarea și era reprezentată cu o floare de Plumeria ce sugera plăcerea sexuală. Ixchel era asociată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
feminine, în strictă minoritate, într-o lume dominant și autoritar masculină, războinică, reprezentau pământul, luna, apa, vegetația, porumbul, recolta, fertilitatea. Predominau ritualurile închinate calendarului, recoltei și sacrificiile umane, unele canibalice. Sinuciderea era dovadă de înaltă moralitate, de aceea, la mayași, sinuciderea era simbolizată de zeița Ixtab. Tot la mayași, zeița lunii Ixchel, asociată Aphroditei, simboliza desfrânarea și era reprezentată cu o floare de Plumeria ce sugera plăcerea sexuală. Ixchel era asociată zeului scorpion, al războiului, ambii fiind ostili oamenilor. La azteci
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sec. IV î.H.) Socrate (469-399 î.H.), inegalabilul maestru al maieuticii în disputele filosofice, în discursurile de autoapărare în fața Areopagului, caracterul integru dovedit în procesul în care Meletos l-a acuzat că strică tinerii și nesocotește zeii, a preferat sinuciderea, bând cucută, decât exilul din Atena. Aristofan (446- 386 î.H.), poet dramatic, autorul unor valoroase comedii, și alte personalități marcante ale timpului s-au delectat în compania Theodatei, o frumoasă și inteligentă hetairă. Întrucât preferințele ei au înclinat spre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
era admirată pentru frumusețea, inteligența și rafinamentul purtării ei. Era considerată cea mai frumoasă curtezană din Roma. Era supranumită împărăteasa curtezanelor, i-a servit ca model pictorului genial Rafael (1483-1520) pentru realizarea unui portret al zeiței Venus. A murit prin sinucidere (purta un inel cu două capsule, într-una era somnifer și în cealaltă era otravă). S-a otrăvit la numai douăzeci și șase de ani, dezamăgită că iubitul ei, Angelo del Buf, cu care trebuia să se căsătorească, a ales
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ceașcă cu otravă, dar în loc de otravă i-a pus puternice afrodisiace și l-a subjugat erotic. I-a cerut în schimb ajutor militar pentru soțul ei, împăratul manciurian, de a cuceri Beijingul, ceea ce a făcut, schimbându-se dinastia Ming, prin sinuciderea împăratului Ming, Chong Zhen (1611-1644), cu dinastia manciuriană Qing ce va domni aproape 300 de ani. Chen Yuan Yuan (sec. XVII) Un alt "fapt divers", petrecut în timpul ocupării Tronului Dragonului Galben de către manciurieni, a fost și amestecul unei concubine celebre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
schimbau scrisori, mergeau la teatru. Împăratul, cu austeritatea-i autoimpusă, o adora, o copleșea cu daruri, îi plătea datoriile. Actrița avea o casă somptuoasă în Viena și o reședință de vară. A fost alături de împărat, consolându-l la moartea prin sinucidere a fiului său Rudolf care mai întâi a ucis-o pe iubita lui, Maria Vetsera, întrucât relația lor nu avea niciun viitor. Relațiile lor s-au răcit după asasinarea, la Geneva, a împărătesei Sisi. Au suferit amândoi din cauza acestei tragedii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
au susținut. Prințul Charles-Louis de Beauvau-Craon, unicul moștenitor al castelului Haroué, s-a îndrăgostit nebunește de ea, mai mult, i-a cerut să divorțeze pentru a se căsători cu el. Relațiile cu acesta au fost încordate, a amenințat-o cu sinuciderea dacă nu se căsătoresc. Prințul va depăși dezamăgirea despărțirii și se va căsători, ulterior, cu o italiancă. În 1912 a trecut la confesiunea romano- catolică. Pe colonelul Christopher Birdwood Thomson l-a cunoscut la Viena, în 1915, fiind atașat militar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în România, ajutat de Iuliu Maniu și de armată, trebuia să aleagă între tron și amanta sa, formal a ales tronul, a depus jurământul, a schimbat Constituția, în 1930, regina Elena a divorțat. Rămasă în Franța, amanta regelui amenința cu sinuciderea, s-a întors incognito în țară, în 1932. Regele Carol i-a cumpărat o casă pe bulevardul Vulpache, a răsfățat-o cu vestimentații și bijuterii și declara că nu poate vedea viața fără ea. Elena Lupescu avea abilitatea și interesul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că l-a despărțit pe Kurati de familie, dovadă că, într-o criză de nervi, i-a cerut să se împace cu soția. Este tot mai devastată de comportamentul isteric, este torturată de obsesii și coșmaruri, o urmăresc gânduri de sinucidere. Pe fondul maladiei isterice, tot mai confuză, este chinuită de suferința fizică generată de un chist ovarian. După operație se stinge, deși ar fi vrut să trăiască, probabil să repare dramele pe care le-a generat. Fiammeta Bianchini Sarah Dunant
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
În lumea dezordonată și violentă a străzii, Béné a avut tot felul de relații cu bărbații, unele au fost șocante pentru ea. Relația cu un pușcăriaș, fost traficant de cecuri și violator al unui copil, a adus-o în pragul sinuciderii. Se gândea de multe ori la familia ei, recunoștea că nu i-a lipsit dragostea mamei, chiar dacă era sufocantă, nici dragostea tatălui nu-i lipsea, deși era abstractă, întrucât se înstrăinase de familie și foarte rar venea s-o vadă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lor este cea care a Încălcat ceea ce le-am spus (Coff. T., cap. VII, 1130). Putem deduce o aparentă impietate În cântecul Harpistului, În plăcerea de a contempla sfârșitul unei lumi incapabile să Înfăptuiască ordine și dreptate, În vertijul unei sinucideri contemplate, În „de ce-ul” referitor la rău. Dar tocmai această impietate este o aplecare pasionată asupra problemei „de ce-ului” istoriei, În căutarea unei justificări, a unei origini transcendente care să dea seamă. La celălalt capăt al acestei căutări pline de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să ne recunoaștem ca autori a ceea ce suntem - libertatea se întoarce împotriva condiției ei gravitaționale, vrea să se emancipeze de ea și să se afirme ca libertate pură. Duelul dintre ceea ce este gravitațional în mine și libertatea mea sfârșește ca sinucidere. Sinuciderea este depășirea luciferică a limitelor libertății gravitaționale. Ea este libertatea care vrea să acceadă la sursa libertății și care astfel suprimă libertatea gravitațională. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă, până la faptul de a fi, decizând asupra
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ne recunoaștem ca autori a ceea ce suntem - libertatea se întoarce împotriva condiției ei gravitaționale, vrea să se emancipeze de ea și să se afirme ca libertate pură. Duelul dintre ceea ce este gravitațional în mine și libertatea mea sfârșește ca sinucidere. Sinuciderea este depășirea luciferică a limitelor libertății gravitaționale. Ea este libertatea care vrea să acceadă la sursa libertății și care astfel suprimă libertatea gravitațională. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă, până la faptul de a fi, decizând asupra condiției
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este libertatea care vrea să acceadă la sursa libertății și care astfel suprimă libertatea gravitațională. Ca libertate supremă, libertatea coboară până la rădăcina ei ultimă, până la faptul de a fi, decizând asupra condiției ei supreme și alegând să nu mai fie. Sinuciderea este transferul morții în sfera libertății și astfel recuperarea nimicului ca stare anterioară umilirii mele. Pentru că mă hotărăsc împotriva lui a fi, împotriva primei și supremei umilințe - ca altcineva sau nimeni să se fi amestecat în ființa mea fără acordul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ce mi-a fost impus: umilința de a fi conștient, de a fi bărbat sau femeie, de a mă fi născut în cutare secol și în cutare loc. Pentru că vrea să decidă în privința lui „a fi“ și „a nu fi“, sinuciderea este expresia paroxistică a orgoliului nemăsurat. Cel ce se sinucide aduce în spațiul umilinței orice decizie care-l privește și în privința căreia nu a fost consultat. În felul acesta el pune în discuție însăși condiția libertății gravitaționale: capacitatea mea de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de depășit în legitim, în vreme ce bovaricul transformă în legitim ilegitimul limitei de atins. Ca și ratatul, bovaricul poate ajunge să se sinucidă. Ratatul are în el sămânța, care la el nu rodește, a destinelor excelente. Așa se face că în sinuciderea ratatului se experimentează un moment din ontologia posibilului: acela în care posibilul se anulează nu în actualizare, ci în neființă. Moartea ratatului este efectul pe care îl are în conștiință deriva posibilului înspre neant. Bovaricul, în schimb, în afară de paloarea destinului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este un extravert), făcându și public eșecul și încercând să recupereze prin incontestabilul morții autenticitatea pe care aceia i-au retras-o, bovaricul, aspirând în secret și în întunericul neputinței sale, rămâne instanța solitară a eșecului său și își privatizează sinuciderea. Pentru că resemnarea l-ar aduce în modestia unui destin refuzat, marele bovaric nu va accepta ca soluție a eșecului decât moartea. Prostia ca încremenire în proiect „Puțina judecată“ cu care natura inclementă a înzestrat spiritul cuiva nu înseamnă prostie. Determinarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limită, a cărei identitate se poate construi tocmai prin moarte. Altul este cazul în care viața mea își pierde importanța în absența vieții celuilalt. De vreme ce eu am devenit altul, iar altul nu mai e înseamnă că eu nu mai sunt. Sinuciderea dovedește acum că imposibilitatea declarată de a nu putea concepe viața în absența celuilalt nu este o simplă ipocrizie și că în spațiul adevăratei iubiri eul nostru încetează să fie farsor, fiind incapabil să supraviețuiască „problemelor“ sale. Cel care se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
farsor, fiind incapabil să supraviețuiască „problemelor“ sale. Cel care se sinucide lângă cadavrul (încă fictiv) al iubitei atestă faptul că moartea ei, socotită reală, transformă într-o ficțiune viața lui și că în fond, la rândul lui, el a murit. Sinuciderea nu este în acest caz decât suprimarea neconcordanței între neființa mea autentică (prin dispariția celuilalt, în care eu eram, eu nu mai sunt) și neautenticitatea ființei mele actuale (singur, eu nu sunt cu adevărat; deci rămânând singur, sunt un simulacru
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în acest caz decât suprimarea neconcordanței între neființa mea autentică (prin dispariția celuilalt, în care eu eram, eu nu mai sunt) și neautenticitatea ființei mele actuale (singur, eu nu sunt cu adevărat; deci rămânând singur, sunt un simulacru de ființă). Sinuciderea denunță astfel falsa pretenție de ființă a eului izolat: din moment ce „eu sunt doi“, eu singur sunt o minciună ontologică. Adevărul acestei morți este confirmat prin faptul că iubita reiterează experiența inconsistenței lui „a fi“ ca „a fi singur“ și, trezindu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întâi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia „a fi“ înseamnă „a fi doi“. ADAOS 2. Din nou despre însoțirea mâinilor (dialog între eu și celălalt) EU. În privința de-neprevăzutului nu te poți pregăti. Și nici nu trebuie să încerci și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
legată de gândul că este prea târziu pentru a mai îndrepta ceva și că, fiind vorba de o singură viață, nu mai e nimic de făcut). Proasta folosire a libertății în spațiul eului meu poate fi sancționată la limită cu sinuciderea: pentru că nu mai pot suporta spectacolul propriei mele neîmpliniri, eu, ca judecător al meu, mă condamn pe mine la moarte. În cazul în care sunt față în față cu sursa libertății mele și când acel „cineva“, care mi-a dat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
îi dă o surescitare învecinată cu sminteala. Luptându-se din greu cu propria senzualitate, idealistul Andronic, cel ce năzuise să fie un „popă reformator”, zbătându-se între căință și dorință, se prăvălește în marasmul unor trăiri haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint”, dar, orișicât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]