8,805 matches
-
disputat aici întâietatea. Révolution à la française ou à la russe? Expresia anunță o dilemă care e mai ales aceea a zonei de tradiție bizantină, unde ideea de evoluție graduală a prevalat îndeobște asupra schimbării intempestive. Oricât ar părea de straniu, spațiul rus a fost prea puțin studiat din acest punct de vedere. Liantul ideologic al Revoluției a interesat, pare-se mai mult decât istoria însăși a evenimentelor. De curând cu ocazia bicentenarului, Nathan Eidelman a subscris o monografie ce reține
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
efectiv cu nevoile societății, tensiunile sporesc, odată cu subversitatea și violența. Utopia conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu alte utopii. Secolul XIX dezvăluie eforturi dramatice de acomodare a monarhiei la tendințele timpului. Pușkin, Herzen, mai târziu Tolstoi, au sesizat aici un straniu amestec de spirit despotic și egalitarism, din care s-a nutrit în bună măsură drama puterii în Rusia modernă. Epilogurile evocate de autor îl verifică la o jumătate de secol după după 1789, în plină agitație revoluționară; la un secol
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
contemporani alte încheieri de secol, cea de acum, coincidentă și cu sfârșitul mileniului, nu poate fi decât un nou prilej de bilanțuri, sinteze, profeții. Toate nutresc un fel de neliniște specială, ca și cum finalul de ciclu ar putea deveni, printr-o stranie decizie, sfârșitul umanității însăși. O serie de împrejurări acutizează acest sentiment care pe alocuri tinde să devină speculație psihologică, dacă nu istorie pură și simplă. Mai întâi, sincronia acestui final cu unele mutații geopolitice de amploare, apoi eșecul spectaculos al
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și reconstrucție 3 Quo vadis? 3 Deficitul moral 3 Omul sfințește locul 3 Deschidere spre ce? 3 Inevitabila întrebare 3 Condiția intelectualului 3 O strategie melioristă 3 Continuitate și ruptură 3 Tabuuri desuete 3 Sfidarea paternalistă 3 Timeo danaos... 3 Strania simetrie 3 Un pas înainte 3 Sub zodia pluralismului 3 Tăria nonviolenței 3 În sprijinul "proclamației de la timișoara" 3 Somnul rațiunii 3 Pro memoria 3 Nostalgia adevărului 3 A doua moarte 3 Vade retro 3 Speranța noastră 3 Mersul revoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
își mai are rostul, așa că e timpul ca Maria să intre în cadru. Dialogul va continua între o tânără instrumentista îndrăgostită de artă, încercând să convingă, îngrozită de gândul că i se va refuza îndrumarea și maestrul care pune întrebări stranii încercând să se convingă de un amănunt aparent neesențial dacă este sau nu străină: " [P.Î. sau P.M.] Față se apropie mai mult de el, plecându-și ușor umerii. Nu mi-a scăpat nici un concert, Maestre! Va urmăresc de cinci
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
9, însă una a prăbușirii, a zborului frânt și a eșecului. Deși impresia protagonistului este una cu totul contrară. Căci Ion Theodorescu și-a dezvoltat, încă de la debutul aventurilor onirice, deci din copilărie, obsesia unui potențial salvator: cea a unui straniu om în cenușiu (poate un ecou din Chamisso), aici confident și misterios protector ce ii însoțește pașii prin teritoriile halucinante visate, ca un alter ego credincios: "Îndată ce ai închis ochii, te așteaptă personagii care apar numai în vis; cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fixează halucinant. Pretextul folosit de acestă știindu-l bibliofil pasionat, ar vrea să îi arate singurul rest de avere, colecția de cărți rare de care încă nu s-a despărți este suficient pentru că între ei să se lege un raport straniu, în care predomina mai întâi o conștiință similară a viciului devenit o a doua, dar mai puternică natură. În momentul în care, în camera închiriată de Ordeanu, protagonistul găsește o fotografie a unei misterioase femei de o frumusețe tulburătoare, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în viața mea, fără nici o legătură aparentă, isi lămureau apropieri tainice, se strângeau acum tot mai aproape, ca șforile unei curse pentru sălbăticiunile pădurii, în jurul meu și al acestui om, strigoiul din visurile copilăriei? Și pentru care sfârșit aceasta?" O stranie dorința de a triumfă asupra posibilului rival în dragoste pune stăpânire pe (ceea ce a mai rămas din) conștiința protagonistului. El nu intuiește adevărată natură a amestecului de fascinație și ura obscură cu care începe să îl vadă pe Ordeanu: moșierul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
din vis este substituit, însă, de un copil bolnăvicios și întunecat); una dintre consecințele neașteptate ale vizitei la țară, pe domeniul prietenului Alexandru, este întâlnirea cu Ordeanu, moșierul scăpătat, dar încă rafinat, în care Theodorescu este convins că se incarnează straniul salvator din vis; materializarea cuplului oniric și în special relația bizară cu Ordeanu îi provoacă dramatice și din ce in ce mai frecvente treceri dincolo de graniță realului; în fine, la fel ca în nuvelă, partida de cărți în care Theodorescu îl atrage pe moșier
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Theodorescu cu soția lui Alexandru și fiicele acesteia; inutilă încercare a lui Alexandru de a-l determina să aibă o relație adulterina cu propria soție, relație care să îi faciliteze un divorț bănos; în fine, debutul în fond poetic al straniei pasiuni erotice a lui Theodorescu pentru guvernanță atrăgător-parșivă a copiilor lui Alexandru, alături de care protagonistul va experimenta, ceva mai tarziu, si gustul amar al eșecului matrimonial. Încă din debutul părții a doua a filmului, spectatorul care își mai propune să
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
acordul cenzurii. Or, nuvelă unuia dintre prozatorii agreați de regimul comunist părea a reprezenta, din această perspectivă, o soluție ideală. Suma de clișee specifice recuzitei fantastice pe care i-a oferit-o Omul din vis (imixtiunea visului în viață, cuplul straniu, dublul că materializare a Sinelui ș.c.l.) i-a oferit, finalmente, regizorului exact pastă narativa care îi trebuia. Și, din fericire pentru Cezar Petrescu, prin excepționalul sau Glissando Mircea Daneliuc i-a întors cu asupra de măsură serviciul. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
însă dacă ne gândim la întâlnirea celor două singurătăți: cea a imigrantului înghesuit în suburbiile muncitorești din Buenos Aires și cea a gaucho-ului alungat de progres din pampas la oraș. Cred că din această întâlnire s-a nascut cel mai straniu cântec popular pe care l-a creat omul vreodată și care, pe deasupra, este singurul dans introvertit."139 Sábato spune că "nu trebuie să se înțeleagă metafizica ca fiind o asociere înșelătoare de numene", în sensul de perfecțiune, ideal, puritate, absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să lași totul, abandonând țară cu minimul necesar, este diferența dintre a vrea să pleci și a trebui să pleci, iar autoexilat cuprinde atât sensul de imigrant, cât și de exilat, "două rele unite" spune autoarea. Tangoul că dans este "straniu", singular în lume prin stil, introvertit și introspectiv în același timp. "Lumea bună" îl catalogase drept dans lasciv, cu vădit caracter sexual, așa cum, de fapt, orice dans, de la originile sale mitice, are un caracter sexual, incepand cu dânsul popular, până la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vrut să schimb lumea, am iubit și am suferit. De pământ te leagă nu numai bucuriile și virtuțile lui, ci, mai ales, tristețile și necazurile acestuia"175. Din astfel de trăiri, "din această iremediabila tristețe s-a nascut cea mai stranie melodie care a existat vreodată", continuă Sábato: "Mă plimb prin Costanera Sur, contemplând râul frumos pe care, la sfârșitul secolului trecut, l-au trecut mii de spanioli, italieni, evrei, polonezi, albanezi, ruși și germani, alungați de foame și mizerie. Mării
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
puterea de a ne transmite curajul, de a ne face sa conștientizam faptul că suntem muritori. Scrise în scop terapeutic sau nu, cărțile lui Cioran, paradoxal tonice, nu sunt ratate, pentru că nu îl lasă pe cititor la fel ca înainte. Strania bucurie ce străbate din cărțile lui Cioran, veselia aceea inexplicabilă, dar nu mai puțin reconfortanta, în ciuda aspectului negru, se datorează, spune Cioran, pasiunii cu care a scris, căci el se declară a fi "violent", si nu pesimist. Asta e ceea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
realității Creangă a "coborât" de la viziunea mitică la cea caricaturală a lumii.În sens larg, prin fantastic se întelege ceea ce este plăsmuit, creat de imaginație, ireal. Conform opiniei lui Tzvetan Teodorov, condiția dobândirii fantasticului pur depinde de perfecta împletire dintre straniu și miraculos; pe înțelesul nostru, calitatea fantasticului este condiționată de proporția dintre ceea ce este supranatural, uimitor ămiraculos) și ceea ce este ciudat, neobișnuit, bizar ăstraniu); mai potrivit pentru opera lui Creangă este termenul de "fabulos" ă"fantastic, minunat").În poveștile lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
lumi sunt ,,niveluri ale realității" în care personajul blecherian trăiește autentic, ghidat de propriile sale percepții. Într-un dialog interior ce, cred, nu se sfârșea niciodată, sfidam câteodată puterile malefice din jurul meu, după cum altădată le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, însă nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pe urma pașilor mei, asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un cerc în care să rămâie închis case și copaci. În această
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să interpreteze diferit și cele mai banale acte cotidiene. Nu este vorba despre o analiză minuțioasă, psihologizantă a acestor acte, așa cum romancierii autenticității obișnuiau să întreprindă, ci dimpotrivă, a fi autentic înseamnă la Blecher a avea viziuini din cele mai stranii, a construi lumi de la banalul realității în care, temporar, personajul său se situează. Analizând aceste lumi, Diana Adamek, în capitolul dedicat lui Blecher, din studiul său, Trupul neîndoielnic 146 observa faptul că modalitatea prin care aceste realități se exprimă sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
eul poate dobândi o altă individualitate fie că aceasta este un clovn de jucărie, o paiață sau un copac: ,,Personajele de ceară erau singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte din imobilitatea lor stranie și artificială, din aerul adevărat al lumii"157. Autenticitatea textului blecherian transpare din ,,falsificarea" vieții. Literatura, scrisul nu fac decât să-i confere lui Blecher posibilitatea de a construi și reconstrui la nesfârșit viața. CAPITOLUL III PARATOPIE ÎN TEXTELE NARATIVE
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și uscat, lovind un corp tare dedesupt. Purta și ea un corset și, totuși, era și ea îmbrăcată din cap până-n picioare, fără nicio aparență exterioară a infirmității de care suferea.208 Infirmitatea nu este exteriorizată, de aceea totul pare straniu, ghipsul ca metafora a morții este de fapt acel ceva care nu te lasă să fii decât ceea ce ești, marca unei realității mult prea ,,topice", din care eul nu poate ieși. Acesta este și momentul conștientizării situației eu-ului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aerul de sanatoriu celui din biroul lui de avocatură"213 și Ernest care reintră în viață după boală, închis ermetic într-un costum de ghips pe care nu-l va părăsi niciodată. Astfel, ne aflăm în fața unei situații cel puțin stranii: bolnavii adevărați nu par bolnavi ghipsul e adjuvantul ideal, iar cei vindecați sunt însemnați pentru totdeauna de boala pe care au avut-o cândva. Semnele ,,realității topice" pe care o reprezintă primii sunt evidente și în cazul celor din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ia locul cinematografului. Personajele de ceară iau locul celor de film, eul narator identificând-se până la suprapunere cu acestea, având convingerea că reprezintă ,,singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte, prin imobilitatea lor stranie și artificială, din aerul adevărat al lumii"246. Perspectiva sinistră asupra lumii, ca un spațiu al figurilor de ceară, unde se exprimă teroarea de neimaginat a umanității. o regăsim la George Bacovia: Și singur priveam prin ocheane/ Pierdut în muzeul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
învață să trăiască. Astfel, ,,a putea să fii" originează ,,în a putea să nu mai fii". 4.2.2. Sanatoriul spațiul al erosului și thanatosului Literatura interbelică aduce în prim plan, prin câțiva dintre reprezentanții săi, o perspectivă cel puțin stranie asupra erosului ilustrat în limitele a trei parametrii: thanatos, intelectualism și boală. Erosul în scrierile lui Liviu Rebreanu, Camil Petrescu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu poate fi descris, respectând nuanțele specifice pentru fiecare dintre cei trei scriitori menționați, în aceste limite
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu înseamnă libertatea sa. De aceea va dori să iasă din această relație. Isa, spre deosebire de Emanuel, nu va înceta să creadă în fiecare element din real pe care-l consideră prelungitor al existenței sale șubrezite, fie că acesta este personajul straniu care-i propune vindecarea pe căi mistice, fie că este Celina cu care continuă cu frenezie jocul de cărți: În fiecare zi joc cărți cu Celina, noi spunem că nu jucăm pe nimic, dar eu joc în gândul meu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
prin contopirea ei cu exterioritatea. Eul blecherian se află în iposibilitatea de a distinge între vis și real: ,,este cred același lucru a trăi sau a visa o întâmplare, și viața reală cea de toate zilele este tot atât de halucinantă și stranie ca și cea a somnului"312. Liantul dintre cele două lumi realitate și vis, este actul scriptural. Scrisul aparține de fapt ambelor lumi: dacă aș vrea, de exemplu, să definesc în mod precis în ce lume scriu aceste rânduri, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]