KorAP: Find »[drukola/base=suedez & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...238 239 240 ...247 >

6,168 matches

Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853

Warszawa, Kraków, Zaklad Narodowy Im. Ossolinskich Wydawnictwo, 1965, p. 250; pentru textul Convenției, vezi Martens, op. cît., p. 274-277. facă comerț cu francezii 46. Ignatius Mouradgea d'Ohsson a informat Poartă Otomană despre încheierea Convenției, la 6 iunie 1794. Diplomatul suedez s-a folosit, însă, de prilej, spre a scoate iarăși în evidență eforturile financiare pe care trebuia să le facă țara sa pentru a menține flotă de război din Marea Baltica "sur un pied respectable", firește, care să impună Rusiei, de unde

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Această necesitate era reclamata, de altfel, nu numai de situația politică din Europa de Nord-Est, ci, susținea el, de întreaga conjunctură politică de pe Continent care ar fi reliefat, o dată în plus, comunitatea de interese, în plan internațional, turco-suedeză49. Deși diplomația suedeză aducea noi argumente în susținerea poziției Suediei în problema subsidiilor, precum tentativă mascată a Rusiei de a sprijini o lovitură de stat în Suedia, în vara anului 179450, Poartă Otomană, chiar dacă recunoștea, la rândul ei, importanța unei strânse colaborări cu

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
mascată a Rusiei de a sprijini o lovitură de stat în Suedia, în vara anului 179450, Poartă Otomană, chiar dacă recunoștea, la rândul ei, importanța unei strânse colaborări cu Suedia împotriva Rusiei, continuă să refuze să-și însușească punctul de vedere suedez. În schimb, insistă asupra necesității de a se încheia un nou tratat de subsidii care să-l înlocuiască pe cel din 11 iulie 1789, deoarece urmărea să implice, astfel, mai activ Suedia în politica să europeană 51. Ceea ce nu convenea

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
a fost una din cauzele care l-au determinat pe Gustav al III-lea să accepte oferta Ecaterinei a II-a de a-l încheia. O altă cauză, care a fost, de fapt, motivația primară a acelei alianțe, desi diplomatul suedez o plasă în plan secund, a constat în faptul că "la révolution française, dont leș secousses alarmèrent leș Gouvernements voisins, avoit commencé à menacer la tranquillité générale" (s. Ven.C.)52. Nici aceste argumente, a căror "soliditate" a fost însușita

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
urmărea să convingă Poartă Otomană că era în propriul ei interes să colaboreze cu ea și cu Danemarca, pentru a determina puterile Coaliției antifranceze, îndeosebi Anglia, să încheie pacea cu Franța. Ca urmare, potrivit opiniei care se punea pe seama diplomației suedeze, s-ar fi creat condițiile necesare constituirii unei "coaliții diplomatice", formată din Suedia, Danemarca, Anglia, Franța și Poartă Otomană care ar fi reușit să rezolve și spinoasă problemă poloneză 58. Profitând de prestigiul de care se bucură, încă, în rândul

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Diplomatic Reports, 1795-1797, Edited by Veniamin securitate, pentru a nu expune Suedia, în mod oficial, protestelor și, chiar, represaliilor din partea puterilor Coaliției antifranceze și ale Rusiei. Căci, în realitate, punctele sale de vedere erau conforme cu cele ale autorităților centrale suedeze și cu ale reprezentantului diplomatic francez la Istanbul, Raimond Verninac de Sainte-More, cărora le-au fost puse la dispoziție copii ale memoriului în discuție 60. Potrivit ideilor care se desprind din acest memoriu, obiectivul principal al Suediei constă, în împrejurările

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
s. Ven.C.)61. Următorul "aliat natural" al Porții era, tot din motive geostrategice, Polonia 62. Un alt "aliat natural" era considerată Prusia, iar argumentele invocate de Mouradgea d'Ohsson în baza cărora își justifică acel calificativ dovedesc că diplomatul suedez era familiarizat cu poziția specifică a acelui stat în sistemul politic european, dar și în problema orientala. În primul caz, pentru că era "ennemie mortelle de l'Autriche"; în cel de al doilea caz, deoarece, desi fusese "amie naturelle de la Russie

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
même par șes voisins leș Russes et leș Anglais, se voit obligé de se tenir à la Suede par une suite de leurs interets communs", adică de a-i seconda politică să orientala (s. Ven.C.)65. În context, diplomatul suedez a făcut și o analiză a locului deținut de alte puteri în sistemul politic european, din perspectiva interesului pe care il prezentau pentru sistemul de alianțe europene al Porții Otomane, si anume Spania, Anglia, Austria, Olanda, Neapole, Veneția 66. O

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
dispariția Poloniei de pe harta politică a Europei avea să afecteze și sistemul de securitate al Suediei, în sensul că a oferit Rusiei un spațiu de manevră mult mai larg și multiple mijloace logistice de acțiune în spațiul baltic, în detrimentul intereselor suedeze. Un prim indiciu, în acest sens, s-a concretizat în criză survenita, la sfârșitul anului 1795 și la începutul anului următor, în raporturile Suediei cu Rusia. Ea a fost provocată de eșecul țarinei Ecaterina a II-a de a deschide

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
veut maîtriser la Baltique que pour rendre plus effrayant et plus rapide son débordement vers la Mer Noire, vers la Mer Blanche, au travers toutes leș possessions Européennes du Grand Seigneur" (s. Ven.C.)82. Insistențele, aproape disperate, ale diplomației suedeze se justificau și prin lipsa altor perspective de creare a unei alianțe defensive în sprijinul Suediei. Reticentele manifestate de Danemarca l-au determinat pe Ignatius Mouradgea d'Ohsson să revină asupra unei sugestii mai vechi a sa, si anume ca

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
asupra unei sugestii mai vechi a sa, si anume ca Franța să fi exercitat presiuni asupra aceleia, pentru a o determina să subscrie la planurile defensive ale țării sale83. Diferendul suedo-rus a fost aplanat, însă, datorită amânării căsătoriei tânărului rege suedez, decizie datorată faptului că Suedia nu a putut obține nici un sprijin extern consistent, pentru a se putea opune Rusiei 84. Paradoxal, dar tocmai această destindere a creat noi probleme diplomației suedeze la Istanbul, unde adversarii Suediei răspândeau zvonul că amânarea

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
a fost aplanat, însă, datorită amânării căsătoriei tânărului rege suedez, decizie datorată faptului că Suedia nu a putut obține nici un sprijin extern consistent, pentru a se putea opune Rusiei 84. Paradoxal, dar tocmai această destindere a creat noi probleme diplomației suedeze la Istanbul, unde adversarii Suediei răspândeau zvonul că amânarea căsătoriei regelui fusese rezultatul unei înțelegeri potrivit căreia, odată cu majoratul acestuia, urma să 81 Cf., loc. cît., p. 178 și urm. 82 Cf., Nota oficială adresată de Mouradgea d'Ohsson Porții

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
cf., loc. cît.); previziune care s-a și confirmat, de altfel (cf., loc. cît., p. 239, 240-243). 88 Loc. cît., p. 245; vezi, în acest sens, si p. 247. Suediei i-a pus la dispoziție datele necesare de care diplomatul suedez s-a grăbit să facă uz, în eforturile sale de a redresa poziția Suediei la Istanbul și, pe cale de consecință, de a determina Poartă Otomană să nu sisteze, din nou, plata subsidiilor 89. Ceea ce se pare că a reușit, cel

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
Rusia, datorată, susțineau suedezii, fermității cu care au rezistat presiunilor rusești, a declanșat și ostilitatea Franței care, ca și Poartă Otomană, presupunea că Suedia intrase, din nou, în sfera de influență a Rusiei, mergând până la suspendarea raporturilor diplomatice. Reacția guvernului suedez a fost promptă, protestând împotriva acelui tratament și demontând, punct cu punct, toate acuzațiile francezilor, acuzații de care, în realitate, afirmau suedezii, se făceau vinovați francezii înșiși. Deoarece, așa cum observa și Mouradgea d'Ohsson, Franța nu urmărea, de fapt, asigurarea

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
reviendra à s'attacher à la Porte"95. De altfel, Ignatius Mouradgea d'Ohsson făcea toate diligentele posibile pentru a o convinge de bunele sentimente ale Suediei și de devotamentul ei față de interesele Porții Otomane 96. Or, între acestea, diplomatul suedez continuă să acorde o importanță majoră problemei poloneze, prin a cărei manieră de abordare credea că s-ar fi putut realiza unul din cele mai importante obiective din domeniul politicii externe a Suediei. Este vorba de cel al constituirii unei

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
rechema din post pe ministrul său plenipotențiar pe lângă Poartă Otomană, Ignatius Mouradgea d'Ohsson, a fost determinată de prefigurarea unei noi faze în care avea să se agraveze criză orientala, provocată de amintită invadare de către francezi a Egiptului. Cercurile conducătoare suedeze au considerat că, în pofida incontestabilelor sale calități de diplomat și a mării sale 98 Cf., loc. cît., Vol. I, p. 22, n. 10. 99 Ca urmare, constată Mouradgea d'Ohsson, "tous leș illusions sur le sort de la Pologne doivent maintenant

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
putut favoriza, indiferent sub ce formă și în ce măsură, interesele franceze în Europa Orientala și, pe cale de consecință, si pe cele continentale, amenință să blocheze și orice inițiativă vizând reglementarea raporturilor dintre Suedia și Imperiul Otoman 102. Iată pentru ce diplomația suedeză urmărea, cu atenție, evoluția raporturilor Porții Otomane îndeosebi cu Rusia, domeniu în care intervenise o modificare majoră, marcată de Tratatul de alianță defensivă încheiat de Turcia cu Rusia, la 23 decembrie 1798/3 ianuarie 1799103. Deoarece, era îngrijorată de posibilitatea

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
adera la cea de a doua Coaliție antifranceză. El a preferat, în continuare, starea de neutralitate, mai ales că relațiile Suediei cu Marea Britanie, unul din membrii marcanți ai Coaliției, erau încă destul de încordate, datorită ignorării de către englezi a intereselor comerciale suedeze. Atitudinea Suediei față de Coaliție nu s-a modificat nici în urma încheierii cu Rusia a Convenției de la Gatschina, din 4/15 decembrie 1799106. Ce-i drept, actul marca abandonarea de către Gustav al IV-lea Adolf a politicii sale de neutralitate, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
des Prinzips der Legalität în Europa" (s. Ven.C.)107. Cu toate acestea, actul a provocat o vizibilă indispoziție cercurilor conducătoare otomane, întreținută și de faptul că Suedia întârzia să-i ofere informații în legătură cu stipulațiile acestuia. Iată pentru ce diplomatul suedez solicită regelui instrucțiuni precise, pentru a putea acționa, în consecință, înainte ca Rusia și Anglia "ne s'emparent entièrement de la confiance de la Porte et y gagnent une influence, qui seroit ensuite trop enracinée pour détruire" (s. Ven.C.)108. Eforturile

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
în Convenția de la Gatschina, litigiile în acest domeniu au persistat și în anii următori. Regele Gustav al IV-lea Adolf a făcut eforturi pentru a le aplana, eforturi privite cu suspiciune de autoritățile centrale ale Rusiei și din cauza că regele suedez înființase o nouă unitate militară căreia îi atribuise denumirea de Gardă Finlandeză. În replică, tarul Alexandru I a ordonat, între altele, construirea a încă unei fortărețe pe granița finlandeză, ceea ce a provocat, după unele informații, si deplasări de populație în

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
I a ordonat, între altele, construirea a încă unei fortărețe pe granița finlandeză, ceea ce a provocat, după unele informații, si deplasări de populație în zonă111. Deși diferendul nu a avut urmări negative, în planul raporturilor dintre cele două state, diplomația suedeză a continuat să fie foarte atentă și la evoluția situației politice din Orientul European de care depindea, în mare măsură, așa cum am mai menționat, și stabilitatea poziției Suediei în Nord-Estul Europei. De aceea, noti 109 Cf., loc. cît. doc. nr.

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
nu se expune pe el, personal, și țara sa resentimentelor Rusiei, a evitat să informeze Poartă Otomană despre acele 112 Cf., "buletinul" sau din 10 august 1804, în Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 19; în context, diplomatul suedez înregistra și schimbările survenite, la acea dată, în rândul înalților demnitari otomani, precum și evoluția răscoalei sârbilor. 113 Cf., raportul său din 25 noiembrie 1804, în loc. cît., doc. nr. 20. 114 "Ces propos" adaugă el "dans la bouche d'un autre

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
s. Ven.C.) (cf., raportul său din 24 decembrie 1804, în loc. cît., doc. nr. 21). considerații ale diplomatului rus115 care, cum pe bună dreptate presupunea, nu puteau fi doar ale sale, proprii. Un motiv în plus, așadar, pentru că cercurile conducătoare suedeze să urmărească, cu o atenție sporită, politica europeană, în general, și cea orientala, în special, ale Rusiei 116. Desigur, pentru că acea politică orientala a Rusiei, îndeosebi, să nu fi afectat interesele, de acea dată comerciale ale Suediei în Orientul European

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
urmărească, cu o atenție sporită, politica europeană, în general, și cea orientala, în special, ale Rusiei 116. Desigur, pentru că acea politică orientala a Rusiei, îndeosebi, să nu fi afectat interesele, de acea dată comerciale ale Suediei în Orientul European, diplomația suedeză a reușit să determine Poartă Otomană să-i acorde țării sale, în anul 1805, dreptul de navigație pe Marea Neagră. Acel privilegiu a fost acordat, însă, în condiții oneroase pentru Suedia 117. Or, acceptarea lor era justificată tocmai datorită faptului că

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
constituită, în vara aceluiași an, de Rusia, Austria și Marea Britanie, a adăugat un motiv în plus pentru că Suedia să urmărească, cu și mai mult interes, cursul situației politice din Europa Orientala. În noul context politic, a revenit în atenția diplomației suedeze și statutul juridic al Principatelor Române, influențat direct de rivalitatea franco-rusă în problema orientala. Deoarece, de manieră în care avea să se decidă statutul lor juridic depindea și adjudecarea controlului asupra politicii europene a Porții Otomane 120. Nouă criză politică

[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]