6,105 matches
-
apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și, crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: Aho! Aho! Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape și, văzând că nici nu suflă, zice: Bre! da' cum naiba a murit vulpea asta aici?! Ti!... ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu! Zicând așa, apucă vulpea de după cap și, târând-o până la car, se opintește ș-o aruncă deasupra
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
ascult, că mi-i capul în primejdie?" (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (h) "Poate că Sfânta Vineri a avut dreptate. Poate să fie!... Destul când Petru privi la ea așa cum dormea în leagăn, el stete cu sufletul amorțit și nu sufla mai mult în fluierașul cel vrăjit... Era încremenit de minunat ce se minuna... Ba! frumoasă era,... frumoasă!... Mai frumoasă decât chiar cum ți-ar părea că ar fi să fie Zâna Zorilor... Mai mult nu vreau să zic!..." (Ioan Slavici
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
stă retras undeva la munte, departe de zgomotul cafenelelor literare, înfășurat în norul său de melancolie („Mai singur, tot mai singur, în munții mei bătrâni, / Nici o dorință-n mine, nici un îndemn. Doar zvonul / Declinului, cum, parcă, pe cerul altui ev, / Suflând, un zeu ar duce spre orizonturi norii...”). Poetul cutreieră ținuturi păduroase, în care trecutul istoric vibrează încă viu în oameni, dar și în frunzele copacilor, în ierburi, unde „și-n aer a rai și a vecie amiroase” și își decantează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
care să ne ducă spre lumină, altfel vom trăi în continuare în sminteala făcătorilor de adevăruri sacrosante. Un alt argument care contrazice latinitatea noastră este existența unui fond lingvistic de 1268 cuvinte comune limbilor irlandeză și română. Irlandezilor nu le suflă nimeni în ureche că ar fi altceva decît sînt; urmașii gaelilor adică a vechilor pelasgi migrați în mai multe valuri din Asia Mică de răul îndrăciților ahei, limba lor păs-trînd 205 cuvinte comune numai cu eme-gi, iar 290 cuvinte sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu puii de aur” este încă o dovadă a disprețului pe care l-au arătat din totdeauna pentru adevărata istorie și cultură strămoșească ce le stă în cap precum jarul pe limbă! Scandalos este faptul că istoricii și arheologii nu suflă un cuvînt despre imaginile existente pe tava rotun- dă. Ca să le dovedesc ce secături sînt, am să-i dau pe goarnă descriind patera cu pricina așa cum se poate vedea din unele fotografii. Tava este în fapt un platou cu marginile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme cu îngeri, doar în aparență carte de vizită a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
greșelile unor acorduri sau pacte, de exemplu; știri ce pot avea un efect negativ asupra moralului insulei, unde tradițiile locale par a spune că soluțiile nu pot veni decât din afară. Dacă situația internațională este într adevăr ireversibilă, de ce am sufla contra vântului? Responsabilitatea străinătății este deci total trecută sub tăcere. Să presupunem, de asemenea în cadrul scenariului nostru critic la fel de fantezist ca și al romanului însuși că această insulă n-ar avea nici o tradiție revoluționară, reală; că ea nu mai are
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toate cuvintele pe care le-a tăcut și le tace în continuare în propria-i limbă, femeia libaneză își face curaj să le exteriorizeze prin limba franceză. Violențele, fanatismul, machismul, teroarea, nedreptatea devin teme privile giate, iar francofonia face să sufle asupra scriitoarelor din Liban un vînt de libertate. În acest caz cum e și cel al unor numeroși scriitori români, ruși, cehi, albanezi etc. spațiul identitar e construit pe o dilemă. Căci un francofon e cineva care a făcut o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
minime ale lunii celei mai reci: -7,8°C; temperatura minimă absolută: -33°C. Durata medie a perioadei lipsite de îngheț: 167 zile; indicele de ariditate 29; indicele de umiditate 64; gradul de continentalism termic: 39. Vânturile cele mai frecvente suflă din direcția nord-sud și sud-nord. II. BIOCENOZA A. Flora: Este o pădure de amestec de stejar cu tei, ulm și alte specii de luncă, în vârstă de peste 80 de ani, specifică terasei râurilor, rară pe teritoriul Moldovei. Asociația dominantă este
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
folosești o batistă sau un șervețel pentru a nu împrăștia microbii către ceilalți. Strănutul poate fi mai puțin zgomotos, dacă vei pune un șervețel sau mâna la nas. Când îți vine să strănuți, întoarce capul într-o parte și nu sufla în fața celui cu care vorbești în acel moment. Scuipatul este un gest foarte urât și trebuie urgent să renunți la el, mai ales în prezența altora. Căscatul, introducerea degetelor în nas sau trosnirea lor, râsul zgomotos sunt alte câteva gesturi
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova. La el dăm de "jale" și "dor", de zefirul care suspină "pîn frunze" "cevași mai tărișor", de vântul suflând "cu dulceață". Prin Ruinurile Tîrgoviștii, Cîrlova inaugura în lirica noastră poezia vestigiilor istorice. Punctul de plecare e în însăși poezia franceză și, mai mult decât în Volney, în poeți ca Chênedollé, Delille, care cântă ruina, parcul englezesc, prețuind vechile monumente
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al nostru. Prologul are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă: Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt, Când buha se plânge prin triste suspine, Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând, - Când demoni și spaime pe munți se adună De urlă la stele, la nori și la lună, Într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
intemperii (munți sălbatici, cuiburi de vultur, castele în cețuri, vijelii groaznice, trosnituri de arbori, clătinări de stînci). De memorat lupta zmeiască între Conrad și Oscar, la lumina torțelor și a fulgerelor: Precum două vânturi ce din depărtare Unul către altul suflă cu turbare, Cavalerii ageri iute se pornesc; Armele lor crude crâncen se lovesc. Dar cum două valuri se izbesc turbate Și-napoi fug iarăși repezi, spumegate, Amândoi cu spaimă crunții acești frați Îndărăt se-azvîrlă palizi, sângerați. Sângele lor curge; ura
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noaptea fioroasă pe mine m-a uitat. În noaptea asta neagră să meargă-a mea durere Spre cerul fără milă de nori acoperit; Căci nimini nu m-aude acuma în tăcere, Căci nimini nu mă vede, și asta am dorit! Suflați și voi acuma, o, vânturi furioase, Prin munții cei gigantici, prin văile adânci; Suflați pe mări întinse, și undele spumoase Făceți-le să geamă spărgîndu-se de stânci. Precursor al lui Bacovia, Radu Ionescu introduce primul în elegiile sale clavirul răsunător
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mea durere Spre cerul fără milă de nori acoperit; Căci nimini nu m-aude acuma în tăcere, Căci nimini nu mă vede, și asta am dorit! Suflați și voi acuma, o, vânturi furioase, Prin munții cei gigantici, prin văile adânci; Suflați pe mări întinse, și undele spumoase Făceți-le să geamă spărgîndu-se de stânci. Precursor al lui Bacovia, Radu Ionescu introduce primul în elegiile sale clavirul răsunător, la care cântă fecioara în delir, invocând umbra iubitului mort: Subt mîna-mi tremurândă când
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și le întinde pe frânghii. Coana Anica are, când curăță un obiect, trei metehne: "Întîi îl pufuiește pentru colb cu scuturătoarea făcută din pene moi de clapon; pe urmă îl șterge, pentru lustru, cu o petică curată, și, al treilea, suflă asupra lui pe mai multe părți, ca nici bănuială de colb să nu rămîie". Petrecerea obișnuită e "pasianțul" ori "concina prădată". Deplasîndu-se spre pătura țărănească, Gîrleanu dovedește în alte opere o tehnică narativă strânsă, sub înrîurirea lui Guy de Maupassant
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vreme modernist al metaforei, Al. A. Philippide lua totuși poziție împotriva modernismului. Imaginea în poezia lui nu e un element de bază ci un simplu și firesc accesoriu. Sufletul îi e în marea contemplație, în ceea ce criticii numesc "speculație": Când suflă-n mine vântul cel curat Venit din Alpii cugetării pure, Sunt în adâncul meu ca o pădure Din care păsările guralive au zburat. Poetul fuge după năluca Gloriei, văzută romantic, ca o putere demonică: O simt mereu în mine cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Salsola, Salicornia, Limonium, Nitraria), glicofite (pe soluri nesărate: Beta, Brassica, Sinapis), gipsofite (pe soluri sărate, cu gips), psamofite sau arenarii (pe nisipuri). Vântul. Acest factor are influență negativă mecanică: Îndoaie și strâmbă trunchiul și ramurile principale, rupe ramurile, distruge solul, suflă zăpada, dezgolește rădăcinile, dezrădăcinează arborii, determină forma de drapel a coroanei, duce la uscarea mugurilor, influențează transpirația. Totodată, vântul are și o influență pozitivă asupra repartiției dioxidului de carbon În aer, asupra polenizării (la plantele anemofile) și răspândirii fructelor și
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
ai fi, leu sau gazelă, de cum răsare soarele, ia-ți picioarele la spinare.” Proverb african Expresia „a da din coate”1 poate fi interpretată În mai multe feluri. Pe latura pozitivă, ea Înseamnă să muncești din greu pentru a-i sufla premiul altuia chiar de sub nas. Pe latura negativă, implică oarecum viclenia Ă Încercarea de a le-o lua celorlalți Înainte prin manipulare sau Înșelăciune. În Cincinnati, expresia va fi Întotdeauna asociată cu Pete Rose, așa-zisul jucător de baseball din
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
ei, Admet. Dacă un altul și nu Protesilau ar fi debarcat primul pe malul Ilion-ului, nu s-ar vorbi de Laodamia... Ergo, și afecțiunea Fabiei ar rămâne necunoscută (chiar dacă Ovidiu ar fi preferat acest lucru), dacă vântul ar fi suflat mereu favorabil în pânzele poetului. Poetul încheie prin a cere indulgență de la Cezar, nu ca să nu sufere el însuși, care și-a meritat soarta, ci ca să nu facă să sufere pe nedrept o inocentă. În epistola Tristia, V, XI, Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unul sau doi" prieteni ai lui Ovidiu care îl înfruntă cu orice risc pe Augustus, pentru a-și ajuta prietenul (și ruda) din Sulmona, în momentul nenorocirii: "Eu, care într-un timp aveam mulți prieteni, dar un vânt puternic a suflat în velele mele și imediat ce s-au umflat apele sub impetuozitatea furtunii, am fost abandonat în mijlocul mării pe barca mea sfărâmată. Și în timp ce unii nu vor nici măcar să arate că m-au cunoscut, doar doi sau trei m-ați ajutat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unei națiuni. „Nimica nu este așa de pătrunzătoriu - se spune În prefața la Psaltirea În versuri a lui Ioan Prale (1827) - nimic așa mișcătorul și la cele mai Împetrite inimi, de cît o poezie bine alcătuită. Aceasta moaie inimile Învîrtoșate, suflă curagiu În cele desnădăjduite; pe scurt, lucrează cu o maghie ori În ce suflet. Pentru aceia de stă și povestește ca o fabulă, cum Orfeu Tracul ar fi cîntat așa de frumos, cît ar fi tras după sine pădurile și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frăție cordială: „A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfîșiitor, O știu, ar fi frăția-ți acea mîngîietoare, Acel simțiment tînăr ce eu Îți sînt dator. E scump prieteșugul ce-n suflă o femeie Deprinsă a-l cunoaște, născută a-l simți; Și dulcele ei suflet, electrică scînteie, MÎngîie orce suflet la care s-o ivi.” Între așteptare și prieteșug (Între promisiunea de fericire pe care o dă așteptarea și promisiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În spatele lor stă umbra unei mari tristeți. Conrad aruncă o ultimă privire lumii („o privire și fie cea din urmă!”) și privirii se arată o lume de corespondențe misterioase, obiecte aflate În dimineața existenței lor: „Plutește dulce vasul și boarea suflă-n vele; Scînteie-albastră mare sub ploaia sa de stele. Și luncile-eterate cu florile de foc Plutesc strălucitoare, strein și magic joc! Vezuvul varsă focuri În aria senină Și unda ce primește văpaia de lumină Răspunde printr-o ploaie de spumă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ascult adeseori Îndemnul său; Încep prin corespondența cu Londra, cu Parisul, cu Bucureștii, cu lașul, cu Montpellier, chiar și cu America; apoi mă apuc de vreo lucrare mai serioasă și ziua trece făr-a băga de seamă dacă ninge și dacă suflă crivățul.” Însă bucuria scrisului se exprimă cu discreție, trebuie să citești cu atenție propozițiile pline de vaiete și suspine pentru a deduce, totuși, gîndul ascuns al așteptării, pregătirea discretă pentru o sărbătoare fără fast. Poeziile, proza, scrisorile sînt pline de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]