6,080 matches
-
majoritatea concertelor Festivalului Internațional de Muzică de la Istanbul. În anul 2000 designerul turc Faruk Saraç a ținut aici un spectacol special. Au fost expuse o colecție de 700 de piese inspirate după hainele originale otomane, inclusiv 36 de costumații ale sultanilor, începând de la Osman I (1300-1326), primul sultan până la Mehmed al VI-lea (1918-1922), ultimul sultan. Spectacolul a fost însoțit de muzică și scenete teatrale.
Hagia Irene () [Corola-website/Science/333075_a_334404]
-
Istanbul. În anul 2000 designerul turc Faruk Saraç a ținut aici un spectacol special. Au fost expuse o colecție de 700 de piese inspirate după hainele originale otomane, inclusiv 36 de costumații ale sultanilor, începând de la Osman I (1300-1326), primul sultan până la Mehmed al VI-lea (1918-1922), ultimul sultan. Spectacolul a fost însoțit de muzică și scenete teatrale.
Hagia Irene () [Corola-website/Science/333075_a_334404]
-
a ținut aici un spectacol special. Au fost expuse o colecție de 700 de piese inspirate după hainele originale otomane, inclusiv 36 de costumații ale sultanilor, începând de la Osman I (1300-1326), primul sultan până la Mehmed al VI-lea (1918-1922), ultimul sultan. Spectacolul a fost însoțit de muzică și scenete teatrale.
Hagia Irene () [Corola-website/Science/333075_a_334404]
-
care a fost abandonată după refuzul lui Uzun Hasan și a Karamanizilor de a coopera, ducând la o invazie și ulterior a anexării acestui stat de către Mehmed. Când Baiazid al II-lea a preluat tronul otoman în 1481 fratele său, Sultanul Cem, care beneficia de sprijin considerabil în Anatolia, s-a ridicat și a concurat cu fratele său pentru tron. După ce a fost învins în luptă a căutat refugiu inițial la Ramadanizi și de acolo la mameluci. Deși mamelucii au refuzat
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
au refuzat să îi ofere orice sprijin militar, acest act a stârnit ostilitatea lui Baiazid care a fost adâncită și mai mult când mamelucii au reținut un ambasador otoman care revenea din Dekkan cu un ambasador indian și daruri pentru sultanul otoman. Conflictul a izbucnit când Alaüddevle, conducătorul din Dulkadir, a atacat orașul mameluc Malatya cu sprijinul lui Baiazid. Mamelucii au lansat o contraofensivă și, deși au pierdut această primă bătălie, l-au învins ulterior pe Alaüddevle și pe aliatul său
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
din Anatolia și Siria și a principatului-tampon Zu al-Kadr condus de Alad ad-Dawla și centrat în Elbistan și Maras. Otomanii erau o forță militară mai puternică dar au fost slăbiți de problemele interne și lipsa unei conduceri centralizate puternice a sultanului Baiazid, care a rămas în Istanbul. Pe parcursul conflicului armata mamelucă a fost caracterizată de folosirea unei cavalerii nomade strălucite pe lângă armata convențională în vreme ce otomanii au contat doar pe o armată convențională, cu o cavalerie ușoară combinată cu trupele de infanterie
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
încadrat printre utopiști și în același timp a fost socotit primul reprezentant al science-fictionului românesc (proto-SF), Activitatea de traducător s-a concretizat fie din limba franceză prin preluarea unor articole din presa vremii, ori traducerea "Întâlnirea d. A. de Lamartine cu sultanul Abdul Megid" (aparută în „Zimbrul”, 1851) sau cartea "Învețemêntul popular" (1871 [?], trad. după Léon Lebon), fie din germană prin opere ale lui Schiller (balada "Hera și Leandru", Cassandra, Împărțirea lumei), Friedrich Philipp Wilmsen (1856, "Prietenul tinerimei: Carte de cetire pentru
George Radu Melidon () [Corola-website/Science/333182_a_334511]
-
Description de l'Égypte". "L’" conserva și documente administrative care datau din epoca prezenței franceze, afișe, diferite lucrări savante și povestiri ale călătorilor olandezi și englezi. Emiratele Arabe Unite au anunțat că vor participa la costurile de restaurare ale obiectelor salvate. Șeicul Sultan Al-Qasimi, guvernator al Emiratului Sharjah, a promis să plătească pentru reconstrucția clădirii și să doneze o parte din propriile sale cărți rare pentru completarea bibliotecii. Alte lucrări care ar putea fi puse la dispoziție includ diferite exemplare ale "Description de
Institut d'Égypte () [Corola-website/Science/333314_a_334643]
-
numele altor conspiratori. Proroceanul a fost spânzurat de Văcărescu la Rușii de Vede, iar Staico a fost spânzurat la Târgul-de-Afară al Bucureștilor, ambii în zile de târg. Când Brâncoveanu a fost nevoit să părăsească scaunul pentru a-l întâlni pe sultan în 1695, la Dimirikapi, Târgoviștea a fost lăsat în paza stolnicului Constantin Cantacuzino și a vel agăi (comandant de infanterie și miliție) Ianache Văcărescu. În această dregătorie era și 1703, când după a fost îmbrăcat de domn în conteș cu
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
executat alături de el, fiind probabil vorba de Văcărescu, au nesocotit vestea drept încercare a expeditorului ei de a obține bani de sărbătoarea Paștelui. Văcărescu a fost torturat trimis la Constantinopol, iar la 15/26 august 1714 a fost decapitat în fața sultanului și a reprezentanților ambasadelor străine. Văcărescu a fost de asemenea implicat în refacerea de monumente religioase, fiind ispravnic la repararea Bisericii domnești din Târgoviște (între 1698-1699), la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București (terminată în 1699) și la refacerea de
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
În 1556, Hanatul Astrahanului a fost cucerit de Ivan cel Groaznic, care a construit o nouă cetate pe un deal abrupt de pe malul Volgăi. În 1568, marele vizir Sokollu Mehmet Pașa, care deținea puterea reală în cadrul administrației Imperiului Otoman în timpul sultanului Selim al II-lea, a inițiat prima întâlnire între Imperiul Otoman și viitorul rival din nord. Rezultatul a fost o prefigurare a numeroaselor dezastre ce aveau să vină. La Constantinopol se elaborase un plan de a lega Volga de Don
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
sfârșit printr-un acord semnat în 1735, dar acest conflict și rezultatul său a creat tensiune la Constantinopol. Un alt pretendent la tronul polon, Stanisław Leszczyński, fusese susținut și de Franța, care la rândul său era în bune relații cu sultanul Mahmud I. După încheierea Războiului de Succesiune, Rusia și-a reorientat spre sud politica externă. În cadrul , Rusia a obținut unele teritorii persane, dar s-a arătat dispusă să renunțe la pretenții în schimbul unei alianțe antiotomane. Drept casus belli, Rusia a
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
în 30.000 de oameni, dintre care 2.000 au murit în lupte. „Napoleonul Persiei”, cum era numit Nadir Șah, a semnat un acord cu otomanii la Constantinopol la 17 octombrie 1736. Frontierele convenite erau aceleași cu cele stabilite în timpul sultanului Murat al IV-lea cu un secol în urmă. Războiul din Persia mersese bine pentru otomani, dar pacea acordată persanilor era una generoasă. Otomanii nu au regretat însă aceasta, deoarece acum își puteau concentra efortul în nord, contra Rusiei. Ajuns
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
idilică departe de civilizație, trăind din trocul de produse cu marinarii ce debarcau periodic pe insulă. În seara următoare, Euthym Trikalisz îi dezvăluie căpitanului că nu era comerciant grec, ci pașa turc Ali Ciorbadji ce fugea din Imperiul Otoman pentru că sultanul voia să-l ucidă pentru a-i confisca averea și a-i duce fata în harem. El se otrăvise cu puțină vreme înainte deoarece se aștepta să fie arestat de autorități la Panciova (după ce fusese recunoscut de spionul Tódor Krisztyán
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Constanța. Biserica are hramul „Schimbarea la față” si este construită prin contribuția coloniei grecești din oraș, care a primit aprobarea sultanului Abdul-Aziz. Construcția s-a terminat în 1867 (deși pe fațadă este indicat anul 1868), după planul arhitectului grec Teoharidi, adaptat atât normelor dimensionale fixate la Constantinopol, cât și unei aspirații clasicizante prin care grecii aflați în exil liber ales înțelegeau
Biserica „Schimbarea la față” din Constanța () [Corola-website/Science/334845_a_336174]
-
adaptând manuale europene. În 1814 Gheorghe Asachi a predat pentru prima dată în limba română un curs de inginerie și hotărnicie la Academie, formând o clasă de ingineri, până în 1819. În 1821 Academia a fost desființată printr-un ordin al sultanului, ca urmare a activității organizației patriotice elene, Filiki Eteria. Împrejurările politice potrivnice au făcut ca o altă academie să nu mai existe până în 1835, când a fost înființată Academia Mihăileană. Noua instituție i-a preluat pe unii profesori de la cea
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
ul (din = confirmat) a fost un obicei introdus în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Țara Românească și Moldova, conform căruia un domn trebuia să fie confirmat de sultanul Imperiului Otoman după trei ani de domnie, conducătorul principatului românesc fiind nevoit în acest scop să plătească o sumă de bani. În Moldova mucarerul a fost introdus după moartea lui Ioan Vodă cel Viteaz, iar în Muntenia în timpul lui Mihnea
Mucarer () [Corola-website/Science/332108_a_333437]
-
(1223 sau 1225 - 1 iulie 1277, Damasc), pe numele său complet al-Malik al-Zahir Rukn al-duniya wa-d-Din Baybars al-Bundukdari al-Salih (în arabă: الملك الظاهر ركن الدين بيبرس البندقداري: Acest personaj istoric a îndeplinit rolul de sultanul mameluc al Egiptului și Siriei, la origine fiind din regiunea Crimeei. Este cunoscut pentru faptele mărețe de arme înregistrate pe tot parcursul expedițiilor militare în Palestina, Siria, împotriva mongolilor dar și a cruciaților. Baybars al-Bunduqdari a fost un lider militar
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
rămâne sclav pentru mult timp, fiind adoptat de o văduvă înstărită ce vedea în Baybars o asemănare cu fiul ei decedat. Ea îl numește pe tânărul sclav, Baybars, și îi pune la dispoziție întreaga sa avere. În timpul cât a fost sultan, Baybars trimitea daruri locuitorilor din orașul crimeean Solkat, unde a comisionat construirea unei moschei. Ruinele celei mai vechi moschei din Crimeea, numită câteodată și „moscheea lui Baybars” există și astăzi în Crimeea. Ulterior acestei acomodări Baybars pleacă spre Cairo unde
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
Baybars” există și astăzi în Crimeea. Ulterior acestei acomodări Baybars pleacă spre Cairo unde avansează rapid în societatea egipteană, la început comandantul unui regiment mameluc, guvernator într-un număr de provincii, ca într-un final să ajungă în apropierea familiei sultanului al-Salih și a soției acestuia Shajarat al-Durr. Apogeul vieții lui Baybars este reprezentat de asasinarea sultanului egiptean Qutuz, regicid care a pavat drumul fondării statului mameluc. Din acest motiv, s-au scris un număr de lucrări pe marginea vieții fabuloase
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
în societatea egipteană, la început comandantul unui regiment mameluc, guvernator într-un număr de provincii, ca într-un final să ajungă în apropierea familiei sultanului al-Salih și a soției acestuia Shajarat al-Durr. Apogeul vieții lui Baybars este reprezentat de asasinarea sultanului egiptean Qutuz, regicid care a pavat drumul fondării statului mameluc. Din acest motiv, s-au scris un număr de lucrări pe marginea vieții fabuloase a lui Baybars. "„După ce a recucerit Alep la începutul lui octombrie 1260 și a respins fără
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
armatei egiptene izbucnește o luptă pentru putere. Baibars ar vrea să se stabilească la Alep, în calitate de guvernator semi-independentș Qutuz, care se teme de ambițiile locotenentului său, refuză. Nu vrea o putere concurentă în Siria. Pentru a pune capăt acestui conflict, sultanul adună armata și își reia drumul spre Egipt. Ajuns la trei zile de mers spre Cairo, acordă soldaților o zi de repaus, pe 23 octombrie, și decide să se ocupe de sportul său favorit, vânătoarea de iepuri, în compania principalilor
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
După două ore, se oprește pentru a face o mică pauză. Un emir se apropie de Qutuz și îi ia mâna ca pentru a i-o săruta. În același moment, Baibars își scoate sabia și i-o înfige în spate sultanului, care se prăbușește. Fără a pierde o clipă, cei doi conjurați sar pec ai și se întorc spre tabără în galop. Se prezintă în fața emirului Aqtai, un bătrân ofițer unanim respectat în armată, și îl anunță: „L-am omorât pe
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
pare prea mirat, întreabă: „Care dintre voi l-a omorât cu mâna lui ?” Baibars nu ezită: „Eu !” Bătrânul mameluc se apropie de el și i se înclină pentru a-i aduce un omagiu. Imediat, întreaga armată îl aclamă pe noul sultan.”" În biografia oficială, scrisă de Muhyi al-Din ibn `Abd al-Zahir, Baybars este prezentat ca un lider infailibil, în ciuda părerii unor alți autori din sec. XIV, ca Shafi ibn Ali, Al-Mansuri și Al-Nuwayri, care au menționat și aspectele tiranice ale domniei
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]
-
moschee mai mare în Cairo, în anul 1273. Nu doar atât, statul mameluc a reconstruit și recondiționat un număr de moschei în Cairo, avariate de cutremurul din 1303. Povestea lui Baybars a călătorit prin istorie până în timpurile noastre, un film „Sultan Baybars” a fost realizat de regizorul tătar Bulat Mansurov în 1989 și produs de Kazakhfilm Studio. Tot Baybars este și protagonistul unor romane cu autori englezi ca Robin Young în cărți precum „Secret Brotherhood” (2006) sau „Crusade” (2007). În încheiere
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]