6,881 matches
-
că vei reveni printre noi!... Deocamdată, s-a decis, într-adevăr, îndepărtarea dumitale din Institut. Cine a decis?, am întrebat eu. Comitetul Județean de Partid. Nu ți-a mai dat avizul de funcționare pentru anul 1975... Mergeam spre casă. Trist. Tăcut. Abătut. Și cu fiecare pas, simțeam cum întreaga mea ființă se zbătea, clocotea: Nu! Nu se poate!... Cu diplomă de merit! Cu teza de doctorat predată, urmând doar să fie susținută! Nu se poate ca așa, dintr-o dată, să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pretextul că au colaborat sau au simpatizat cu Hitler, i-au îmbarcat în vagoane și i-au dus și repartizat în diverse lagăre de muncă forțată, în interiorul U.R.S.S., de unde majoritatea lor covârșitoare nu s-au mai întors. ... În timp ce cobor tăcut și m-așez pe-o bancă de lângă fereastră, în sala de așteptare din aeroport, băieții mei, din delegație și-au lăsat alături bagajele și au ieșit în hol să cumpere trei sticle de bere, din care mi-au adus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ca și cele mai recente, sănătoase, îngrijite, fără coșcoveli, zgârieturi sau mâzgăleli. Pe străzi, oameni puțini, de toate vârstele, îmbrăcați modest, fără cravate și fără pantaloni la dungă impecabilă; cei mai mulți sunt în blugi și jerseuri colorate și descheiate la gât, tăcuți și reci. Mașini puține, chiar foarte puține, la această oră de duminică și nici una care să staționeze pe carosabil ori pe trotuar, ca la noi! Madam Gertrud, unde sunt oamenii cu automobile la această oră, de ni se pare orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se opresc și ele. Se înclină, îl salută cu reverență, își apleacă ușor frunțile cu deferență, rușinate, serioase, tăcute. Și încep să urce potolite. Mă gândesc: "Oare ce a intervenit? Să le fi dojenit fostul profesor? Dar n-am auzit nici un schimb de cuvinte! Să-l fi cunoscut și s-au rușinat? Cine știe, ce s-a întâmplat? Poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Fălticeni. El era de multă vreme președintele Uniunii Artiștilor Plastici. Dar, cu toate acestea, nu s-a afișat prin nici un gest sau cuvânt ca lingușitor, adulator, profitor. În toate ocaziile oficiale nu vorbea, dacă nu i se cerea. Era solemn. Tăcut. Rezervat. Iar în ultimii ani, ca pensionar, era prezent tot mai rar la diverse întâlniri și sărbătoriri oficiale. Unii susțineau că, în ultimul deceniu, maestrul nu cunoștea zi de zi decât drumul care-l ducea și aducea de-acasă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ar putea oferi cheia înțelegerii. Poate că, într-un fel, noi, polonezii, nici nu putem să deținem cheia acestei înțelegeri. Fiindcă suntem subiectivi. Părtinitori. Judecăm lucrurile mai mult cu inima. Suntem direct implicați... Și ura ne stăpânește încă... Rămase iarăși tăcut. Turnă din nou în pahare și căzu în aceeași muțenie, complice, intimă, comună... Să-ți spun ceva zise el, privindu-mă blând și oftând... Ceea ce mă întrebi dumitale, pe mine mă frământă de când mă știu... Poate și din cauza asta am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
decât aproximativ jumătate din tot ce-a scris și publicat bădia Eugen Dimitriu. Autorul mai are încă, în proiect, câteva volume bune, precum și o imensă corespondență. Pentru cine-l cunoaște oricât de sumar, prin câte-a trecut Omul acesta, modest, tăcut și solitar ce viață sinuoasă, vitregă și potrivnică a avut, câți ani de calvar a suferit, cum și cât a fost, uneori, de umilit și adus, câteodată, în situația disperată de a-și pune capăt zilelor rămâne pentru cei mai mulți o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ca pe un cal breaz. Palid, înalt, subțire, cu fața ușor lunguiață, cu niște ochelari de vedere mari, prin care i se întrevedeau ochii căprui, triști, meditativi, cu frunte înaltă, bombată, pleșuvă, bădia Eugen se înfățișa, la această dată, grav, tăcut, impenetrabil, rezervat, introvertit, cu o vârstă greu de ghicit, în pofida anilor de închisoare. Umbla îmbrăcat modest, cuviincios, curat. Vorbea puțin, cumpătat, zgârcit în aprecieri și declarații despre alții. Impunea respect. Colectivul l-a primit cu interes și respect. Dar fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
numai în mod formal. Fiindcă la modul real, stăpânul care poruncea tot ce se făcea și nu se făcea era coana Zitta. Câmpulungean din moși-strămoși, Costel Ursan era un bărbat înalt, roșcovan, molcom, blând și bun ca pâinea lui Dumnezeu, tăcut și supus, care scotea o vorbă o dată la două ceasuri. Și pe care nu știu să-l fi văzut cineva vreodată mânios sau înjurând. El mai avea un frate în Câmpulung Est, la care mergea de sărbători sau mai venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fără dușmani / E ca punga fără bani / Și stânca fără ciobani". Bițu era mândru de ea. Simțea că lumea îl privea și cu o anumită admirație și cu invidie; și că îl și compătimea, tocmai fiindcă era altfel decât ea. Tăcut. Rușinos. Introvertit. Modest. Prea obișnuit îmbrăcat. Nu prea umblat. Venit din mediul rural. Tobă de carte. Ambițios. Inteligent. Cu o voință de oțel. Pus pe fapte mari. Încrezător. Cu opt ani mai mare decât Corina. Fusese acceptat totuși de Corina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
răcoare, așa că să nu se impacienteze Tomică și să nu ne facem griji nici noi din pricina Steluței, mai cu seamă că noi avem acum o grijă mult mai mare, mmmââî, Înțelesesem, de mine și de Andrei era vorba. Cum stătea tăcut și neclintit pe saltea, cu genunchii prinși În cleștele brațelor, părea uns cu destule alifii. Dacă n-o fi și ăsta unul din ăia care mugesc și dau din mâini de te ia amețeala, numai bun pentru grija asta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
parca, la ușă, se pregătea să intre...O așteptau să-i strivească... Tăcerea era atât de deasă, încât își auzeau gândurile umblându-le prin minte. În seara aceea de 20 august, în jurul focului, seminariștii au fost mai triști și mai tăcuți ca niciodată.. „Vin rușii !..vin rușii!”, se șoptea pretutindeni. Trecuseră șase luni, de când au fugit din calea lor. „Vin rușii...vin rușii!”, erau cei din cauza cărora fugiseră. Dar, dușmanul nu venea încă...zvonurile și spaima veneau înaintea lor... Au dat
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
energie. Apoi, ca înțepenită, nevenindu-i a crede că primise ceea ce dorea... rămase mută... nu mai urla, nici nu mai condamna la moarte. Stătea ca doborâtă sub povara groazei, a propriei sale plăceri. .. O bună parte din mulțime, însă, rămânea tăcută, într-o tăcere grăitoare... Poate că unii își aminteau de 1918, An mare și sfânt, tot în noiembrie...când, spontan, cetățenii Iașului s-au adunat, tot aici, în jurul Statuii Domnitorului Unirii, și într-o grandioasă manifestație, au sărbătorit triumful românismului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și-l bătu cu palma prietenește pe umăr. Îl mai privi o dată, și fără să știe de ce, îi veni să-l îmbrățișeze și să-l dezmierde.. simțindu-și ochii umezi. În seara aceea, camarazii bântuiți de gânduri rele și mai tăcuți ca niciodată, au adormit fără săși mai vorbească. Baltă a închis ochii târziu, mult după miezul nopții... după ce a făcut planul de retragere spre nord. Un gând urât, însă, îl chinuia.. nu-l slăbea... „De ce, oare, am rămas până’n
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îi veni să verse. Pentru o clipă toți încremeniră, prin gând trecându-le răgetele furioase ale urșilor... dar, și cruzimea cu care l-au devorat. Tudosă, „Preotul”, făcu semnul crucii murmurând: „.. Și el o fost un om... un suflet..!”, și , tăcuți, trecură mai departe. Toți erau numai ochi și urechi. „ - Trebuie, băieți... să luăm un avans.. cât încă-i întuneric.!” murmură Baltă, îngrozit și el de sfârșitul lui Alistar. Se apropiau de creastă.. Începu a se crăpa bine de ziuă.. mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ceva ce nu poate fi înfățișat în cuvinte... Cuvintele sunt prea sărace.. „ - Hai, băieți... hai să trecem creasta..!”, își îndemnă Baltă camarazii, copleșiți de emoție.. dar și apăsați de o neliniște lăuntrică. Încă înainte de revărsatul zorilor, trupele de securitate urcau tăcute, furișându-se prin tufișuri și hățișuri.. printre copaci.. sigure de prada lor... O mare tăcere, o tăcere cumplită... apăsătoare, stăpânea înconjurul... Era liniștea dinaintea furtunii, care plutea în aer.. O comandă scurtă, ca un fâșâit, se prelinse la poala muntelui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dezmierdă din ochi, cu o iubire fără margini. O nemăsurată părere de rău îi năpădi inima... „ - De ce l-am atras și pe dânsul, după mine...în iadul ăsta.. de ce..!” își reproșa din adâncul sufletului. În timp ce Baltă și Cârțu mergeau alături tăcuți,.. Ion îi citi gândul.. simțea cum i se sfâșia sufletul prietenului său de regrete... „ - Avem o mare datorie fața de țară, Gheorghiță !.. murmură Cârțu cu glasul îngroșat și grav. Să murim pentru ea !”. Și, trăgând cu coada ochiului spre căpitan
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în dreptul cârciumei, „La cucoșul tânăr”, din colț cu Ștefan cel Mare, mă pomenii luat de mulțime. Cârciuma gemea de mușterii... prinși în alt fel de vârtej, decât cel din Piață. O bună parte din mulțimea înghesuită pe străzile lăturalnice, rămase tăcută.. într-o tăcere grăitoare... într-o expectativă, parcă... Altă parte.. sub un simțământ de adâncă mâhnire, stătea neclintită și mută numai ochii le rătăceau a neliniște, de la unul la altul, căutând, parcă să pătrundă ceea ce se ascundea sub frunțile lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
era sus, drept la amiază... mama părea mulțumită.. cu mine de-o mână, iar în sân cu 50 de lei, legați într-o basma. „ - Gata Gheorghi... gata, mi-o zâs ea rar... de amu tu hotărăști..!”. Și, m-a privit tăcută, lung, într-un anume fel, ca și cum și-ar fi pus toate nădejdile lumii în mine.. și, am pornit răpijor pe caldarâm... La școală, după ce-o vorbit, nu știu ce, că nam auzit, cu directorul, care mi-a aruncat o singură privire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mi s-a spus că se numesc „zorele”. Mâine o să sădesc glicine și verbine. Caut să adulmec, de pe acum, intensitatea miresmelor ce se vor răspândi în grădină, atunci când toate vor fi înflorite. O să fie un adevărat paradis. Dâra sincerității Rămân tăcut timp de săptămâni întregi. Ea îmi respecta tăcerile. Mă rușinez de unele lucruri pe care le-am scris la Roma. Cred că a înțeles că multe dintre versurile ușuratice pe care le-am compus aveau drept unic scop mimarea frivolității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Metamorfozelor, ce se amestecă cu nori încărcați de ploaie, cu albastrul mării, cu riturile sacrificiale (cu moartea-i proprie, inclusiv) sugerate de Aia, misterioasă iubită și mântuitoare, și în plus preoteasă a lui Zalmoxis. Adică a zeului vechilor geți, românii, tăcuți și austeri ca Mincu însuși. „Orașul tot, cu cele șapte coline, era aidoma unei lave arzânde. Aerul din Roma era năpădit de un miros înecăcios de sex ș...ț. Simt un parfum îmbălsămat: sunt flori de glicină. Aia mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și S. Schwartz, se reconfirmă relativa omogenitate în interiorul culturilor naționale, iar pozițiile relative dintre țări sînt foarte inerțiale, ceea ce sugerează că fiecare societate înclină să își conserve dispunerea dimensiunilor culturale. Cu toate acestea, pe alocuri se poate remarca o "contrarevoluție tăcută" a orientărilor valorice (Ignazzi, 1992, 2006), care indică o reconfigurare a structurării valorilor dominante chiar și în societățile care au cunoscut o anumită prosperitate și stabilitate politică democratică. Din cauza unor forme de inechitate care se propagă în țesutul social, și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
în teoria marxist-leninistă - dar cu toate astea ne-am întâlnit pe o aceeași lungime de undă în privința interesului pentru viața cotidiană a românilor plecați la muncă în Spania. Probabil că unul dintre subiectele noastre predilecte l-au reprezentat femeile - partea tăcută și cumva invizibilă a comunității românești migrate. Veniserăm dominați de prejudecățile formate de puținele știri din presa românească ce îi vizau pe "căpșunari" - denumire ingrată și cumva peiorativă. Am descoperit că sub această denumire se ascund femei și bărbați cu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
doar ochii de un verde marin ieșind în evidență. Era un tip taciturn, destul de tăcut pentru un irlandez, fapt ce l-a determinat pe Churchill să declare, douăzeci de ani mai tîrziu, ca Griffith "este un fenomen rar, un irlandez tăcut". Aceeași apreciere a arătat-o față de Griffith chiar și James Joyce, care obișnuia să se întîlnească cu el destul de frecvent înainte de a părăsi Irlanda. "Griffith este singura persoană din insula, din cîte cunosc eu situația politică irlandeză", i-ar fi
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
A mers la ei soția lui Dani, le-a dus apă din Mureș. Dacă aduci apa pentru Înfăptuirea minunilor nu ai voie nici la mers, nici la Întors să vorbești cu nimeni, de aici Îi vine și denumirea de apă tăcută. Acea apă a turnat-o pe câine și a zis. Dacă până a doua zi moare câinele, porcul se va face bine. Dacă nu, atunci porcul trebuie tăiat. A doua zi dimineață, câinele era mort și porcul Însănătoșit.” Zodia Perioada
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]