6,198 matches
-
datează din anul 1388, aceasta câștigând în valoare prin șirul de dascăli, instruiți în universități de prestigiu ale vremii. După adoptarea Reformei școală a fost transformată în gimnaziu cu predare în limba latină, al cărui Regulament elaborat în 1596 de către umanistul Gallus Rohrmann prevedea două cicluri de studii. Școală, amplasată în vecinătatea bisericii parohiale, a fost reconstruită în anul 1565. În 1548 preotul orășenesc Michaei Fleischer a constituit un fond pentru susținerea studenților săraci, în valoare de 172 de ducați. Un
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
Erasmus (Desiderius) din Rotterdam (n. 28 octombrie 1466, 1467 sau 1469, Rotterdam/Olanda, d. 12 iulie 1536, Basel/Elveția) a fost un teolog și erudit olandez, unul din cei mai însemnați umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea, "primul european conștient" (Stefan Zweig). Pentru faptul că a criticat stările de fapt neconforme din Biserica Catolică a timpului său, a fost considerat precursor al reformei
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
latină oficială a Bibliei) aflată în circulație. Această traducere i-a servit și lui Luther ca bază pentru transcrierea în limba germană a Bibliei. Lupta lui Erasmus împotriva ignoranței, superstițiilor și structurilor autoritare tradiționale a fost caracterizată prin convingerile sale umaniste, în special prin credința în necesitatea libertății spirituale. Cu toate că după moartea sa, în perioada Contrareformei, operele sale au fost înscrise pe Indexul cărților interzise prin hotărârile Conciliului de la Trent (1545-1563), Erasmus a exercitat - ca figură centrală a umanismului - o mare
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
suferit de pierderea , pe care Lenin nu le-a mai recunoscut la începutul anului 1918. Și anticomunismul era foarte puternic în rândul socialiștilor rămași fideli „vechii case”, la congresul de la Tours din 1920, în rândul anarhiștilor, în rândul unor intelectuali umaniști ostili metodelor bolșevicilor (de exemplu, Romain Rolland, un prieten al lui Gorki), și, desigur, în rândul dreptei. În 1919, un afiș celebru stigmatiza bolșevicul ca „omul cu cuțitul în dinți”. În Statele Unite ale Americii, "red scare," sau „Groaza Roșie”, a
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
dintre Olanda și Belgia. A plecat de tânăr la Antwerpen, pe atunci cel mai important port din această parte a Europei. Își face ucenicia la Pieter Coecke van Aalst, pictorul curții lui Carol Quintul. Tânărul Bruegel acumulează totodată solide cunoștințe umaniste, îi citește pe autorii antici, dar și pe Erasmus din Rotterdam și pe François Rabelais. În anul 1551 este acceptat ca maestru în "Breasla Sfântului Luca". Lucrează împreună cu pictorii Hieronymus Cock și Peeter Balten și participă la activitatea celebrei „Camera
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
mai compromițătoare pânze, pentru a-și proteja familia. Va fi înmormântat în naosul din dreapta al bisericii "Notre-Dame de la Chapelle" din Bruxelles. Arta lui Bruegel este atemporală și în același timp inseparabil legată de epoca sa, perioadă de înflorire a culturii umaniste și de mari transformări religioase, politice și intelectuale, în care se răspândesc cu repeziciune ideile Reformei protestante. Călătoria în Italia a avut o importanță decisivă pentru dezvoltarea lui Bruegel ca pictor. Influențele artei italiene erau, de altfel, evidente în pictura
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
este "Cartea ducesei" (""The Book of the Duchesse"", 1369), o elegie concepută în cadrul unei viziuni alegorice cu prilejul morții lui Blanche, soția lui John of Gaunt. Opera literară a lui Chaucer din anii 1372-1385 este strâns legată de însușirea concepției umaniste și a culturii laice cu ocazia călătoriilor sale în Italia. În "Parlamentul păsărilor" (""The Parlament of Foules"", 1377-1382), scris cu prilejul nunții unor persoane de la curtea regală, Chaucer se folosește de cadrul formal al visului, al alegoriei și al temei
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
versuri, adaptat după Boccaccio, în care se relatează povestea de dragoste a prințului troian Troilus pentru tânăra și frumoasa văduvă Cresida, fiica profetului Calchas. Respingând negarea ascetic-călugărească a dragostei, dar totodată depășind idealizarea ei cavalerească, Chaucer ajunge la o concepție umanistă asupra iubirei, pe care o consideră o însușire naturală a firei omenești. În același ton este scrisă și "Legenda unor bune femei" (""The Legend of Good Women"", 1380-1386), femei care au suferit și murit pentru dragostea lor. În a treia
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
(n. ca.1548, Nola/Campania - d. 17 februarie 1600, Roma) a fost un teolog și filosof umanist italian din epoca Renașterii. Condamnat și ars pe rug de Inchiziție pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea asupra infinității lumii, idei considerate eretice, numele lui a devenit sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Născut la Nola în provincia
Giordano Bruno () [Corola-website/Science/298341_a_299670]
-
modernă timpurie. Începând din Italia și răspândindu-se în restul Europei până în secolul al XVI-lea, influența sa a fost resimțită în literatură, filosofie, artă, muzică, politică, știință, religie, precum și în alte domenii de cercetare. Savanții renascentiști au adoptat metodă umanistă în studiu și s-au axat pe realism și emoția umană în artă. Umaniștii ca Poggio Bracciolini au căutat în bibliotecile mănăstirești din Europa textele literare, istorice și oratorice latine ale Antichității. Căderea Constantinopolului din 1453 a generat un exod
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
XVI-lea, influența sa a fost resimțită în literatură, filosofie, artă, muzică, politică, știință, religie, precum și în alte domenii de cercetare. Savanții renascentiști au adoptat metodă umanistă în studiu și s-au axat pe realism și emoția umană în artă. Umaniștii ca Poggio Bracciolini au căutat în bibliotecile mănăstirești din Europa textele literare, istorice și oratorice latine ale Antichității. Căderea Constantinopolului din 1453 a generat un exod al savanților greci ce au adus manuscrise prețioase în limba greacă veche, dintre care
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
adus manuscrise prețioase în limba greacă veche, dintre care multe, în Occident, căzuseră în obscuritate. Se pune un nou accent pe textele literare și istorice, pe lucrările de științe naturale, filosofie, matematică, scrise în greacă și arabă. În renașterea neoplatonică, umaniștii nu au respins creștinismul; dimpotrivă, cele mai multe lucrări renascentiste au fost dedicate bisericii, care patrona operele de artă. O schimbare subtilă s-a petrecut în modul în care intelectualii abordau religia, reflectându-se în multe domenii culturale. Multe lucrări creștine grecești
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
de artă. O schimbare subtilă s-a petrecut în modul în care intelectualii abordau religia, reflectându-se în multe domenii culturale. Multe lucrări creștine grecești, inclusiv și Noul Testament scris în greacă, au fost aduse din Bizanț în Europa de Vest, fiind cercetate. Umaniști ca Lorenzo Valla și Erasmus din Rotterdam militau pentru revenirea la originalul Noul Testament în limba greacă, ceea ce a deschis astfel calea spre Reforma Protestantă. Întoarcerea artistică la clasicism poate fi exemplificată în sculptură lui Nicola Pisano, iar pictorii florentini conduși
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
mai realist, dezvoltând tehnici pentru a redă o perspectiva, lumina și umbre cât mai naturale. Filosofii politici, ca Niccolò Machiavelli, au căutat să descrie viață politică așa cum era în realitate pentru a o înțelege. O contribuție esențială a avut-o umanistul italian Giovanni Pico della Mirandola, care a scris, în 1486, "De hominis dignitate" (Discursul despre demnitatea omului), ce constă într-o serie de teze filosofice despre gândirea naturală și credință. Autorii renascentiști, de asemenea, începeau să utilizeze limbile vernaculare, iar
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
în această privință de negustori sau conducători politici. Creștinismul rămâne, totuși, elementul preponderent al culturii. Predicatori ca Bernhardin din Siena și teologi sau prelați ca Sant'Antonio din Florența sunt ascultați și onorați de credincioși. În același timp, însă, învățații umaniști se ocupă de problemele teologice și adaptează cunoștințele filologice și istorice noi la studiul și interpretarea scrierilor religioase. Viziunea umanistică asupra teologiei și scripturilor sfinte a dus, printre alte evoluții, la apariția reformei protestante, inițiată în Germania de către Martin Luther
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
la proiectarea decorării palatului din Fontainebleau. Scriitorul François Rabelais (1494-1553), călugăr benedictin, autor al povestirilor ""Horribles et Épouvantables Faits et Prouesses du très renommé Pantagruel"" (1532) și ""Vie inestimable du grand Gargantua, père de Pantagruel"" (1534), întruchipează tipul perfect al umanistului renascentist. Joachim du Bellay (1522-1560) redactează manifestul "Pleiadei", intitulat ""Défense et illustration de la langue française"". Pictorul flamand Jan van Eyck (ca.1390-1441) este considerat întemeietorul picturii Renașterei în Flandra și în Olanda. Rogier van der Weyden (1400-1464) călătorește în Italia
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
stă în cale, se arată curajos în proiectele sale și plin de forță în acțiune. Este prieten și cunoscător al artelor, colindă - fără dificultate - filosofia și literatura, înlocuiește legile morale cu cele estetice. "Omul Renașterii" este, în primul rând, un umanist cu larg spirit de toleranță. În contrast cu acesta, nu dispar fanaticii, partizanii unei singure idei, care văd în fiecare reprezentant al unei păreri contrare, nu un adversar de idei, ci un dușman personal ce trebuie anihilat. Ca orice mișcare socio-culturală, și
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale de Traian Băsescu, s-a format o nouă coaliție de guvernare, constituită din componentele Alianței D.A., respectiv Partidul Național Liberal și [Partidul Democrat (România)|[Partidul Democrat]], din UDMR și din Partidul Umanist Român, care în cursul anului 2005 și-a schimabt denumirea în Partidul Conservator. Partidul Social Democrat și Partidul România Mare au rămas în opoziție. Conform legislației actuale. Notă: Pot interveni modificări în caz de alegeri anticipate.
Alegeri în România () [Corola-website/Science/297111_a_298440]
-
membrii "Marelui Trio" al scriitorilor de science-fiction din timpul vieții sale. Asimov a fost mult timp membru al Mensa, deși nu-i făcea mare plăcere — i-a descris drept „combativi intelectual”. Prefera mai degrabă să activeze drept președinte al Asociației Umaniste Americane (American Humanist Association — AHA). Asteroidul 5020 Asimov este numit în onoarea sa. Asimov s-a născut în jurul lui 2 ianuarie 1920 (aceasta este data sa de naștere menționată pentru scopuri oficiale; data exactă nu este cunoscută) în orășelul Petrovici
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Biblioteca Memorială Mugar din cadrul Universității din Boston, căreia i le-a donat în urma cererii curatorului acesteia, Howard Gottlieb. Colecția ocupă 464 cutii de-a lungul a 71 de metri de spațiu de raft. În 1985, a devenit Președinte al Asociației Umaniste Americane, ocupând această poziție până la moartea sa în 1992; succesorul său a fost prietenul și scriitorul Kurt Vonnegut. A fost un prieten apropiat al creatorului Star Trek, Gene Roddenberry. S-a căsătorit cu Gertrude Blugerman (1917-1990) la 26 iulie 1942
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
care elementul central îl constituie o singură persoană. De asemenea, nașterea artificială reprezintă țelul conducătorilor societății, iar necesitățile de natură sexuală reprezintă o caracteristică importantă a personajului principal feminin (prezentată conform standardelor din anii '50). a fost un ateu, un umanist și un raționalist. El nu s-a opus convingerilor religioase ale altora, dar a luat frecvent poziție împotriva credințelor superstițioase și pseudoștiințifice care încercau să treacă drept știință veritabilă. În timpul copilăriei sale, tatăl și mama lui au urmat tradițiile iudaismului
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
istorice a Vechiului și Noului Testament. Multă vreme, Asimov s-a autointitulat un ateu, dar era de părere că acesta nu este un termen adecvat, deoarece descrie ceea ce nu crede, nu ceea ce crede. În cele din urmă s-a autointitulat "umanist", considerând că acesta este un termen mai practic, dar a continuat să se considere evreu, lucru recunoscut în introducerea la antologia SF-ului ebraic editată de Jack Dann, "Wandering Stars": "Nu merg la slujbe, nu urmez niciun ritual și nu
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
datorită unor poeți ca Andrés Eloy Blanco și Fermín Toro. Marii scriitori și romancieri al Venezuelei sunt: Rómulo Gallegos, Teresa de la Parra, Arturo Uslar Pietri, Adriano González León, Miguel Otero Silva, Mariano Picón Salas și Andrés Bello (mare poet și umanist). Pozitivismul venezuelan este reprezentat de Laureano Vallenilla Lanz și José Gil Fortoul. Anul 1910 este considerat punctul de plecare a noii experiențe estetice ca reacție la curentul modernismului, încercând să descrie viața obișnuită printr-o expresie literară realistă. Nume relevante
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
un fragment de Biblie din secolul al XV-lea, din Evanghelia lui Matei, tot în albaneză, dar scris cu caractere grecești. Scrierile albaneze din aceste secole nu au fost doar texte religioase, ci și cronici istorice. Ele sunt menționate de umanistul Marin Barleti, care, în cartea sa despre Asediul Shkodrei, scrisă în 1504, confirmă că răsfoise asemenea cronici scrise în limba poporului ("in vernacula lingua"). În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, catehismul " E mbësuame krishterë" (Învățături creștine; 1592
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
important l-a avut în creșterea sa unchiul din partea mamei, stolnicul Constantin Cantacuzino, care i-a oferit o educație aleasă pentru acele vremuri, viitorul domn învățând, printre altele, greaca, latina și slavona. Stolnicul era un reprezentat de seamă al culturii umaniste din spațiul românesc, fiind un iubitor al literaturii și artei, creator în Țara Românească al unei școli grecești după modelul celei pe care o urmase la rândul său în Padova. În 1674 a murit fratele Barbu, pe când se afla la
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]