8,137 matches
-
poruncește a ne apropia de cei necredincioși și de a-i chema la noi, fiindcă de la dânșii nu ne poate veni vreo vătămare, ci de la noi mai ales aceia vor avea folos. Deci ce, zici tu, oare nu trebuie a urî pe cei necinstitori? Nu a urî, ci a milui. Dacă tu îl vei urî, cum vei putea întoarce cu ușurință pe cel rătăcit? Cum te vei ruga pentru cel necredincios? Cum că trebuie a ne ruga și pentru necredincioși, ascultă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
necredincioși și de a-i chema la noi, fiindcă de la dânșii nu ne poate veni vreo vătămare, ci de la noi mai ales aceia vor avea folos. Deci ce, zici tu, oare nu trebuie a urî pe cei necinstitori? Nu a urî, ci a milui. Dacă tu îl vei urî, cum vei putea întoarce cu ușurință pe cel rătăcit? Cum te vei ruga pentru cel necredincios? Cum că trebuie a ne ruga și pentru necredincioși, ascultă ce spune Pavel: Rogu-te mai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fiindcă de la dânșii nu ne poate veni vreo vătămare, ci de la noi mai ales aceia vor avea folos. Deci ce, zici tu, oare nu trebuie a urî pe cei necinstitori? Nu a urî, ci a milui. Dacă tu îl vei urî, cum vei putea întoarce cu ușurință pe cel rătăcit? Cum te vei ruga pentru cel necredincios? Cum că trebuie a ne ruga și pentru necredincioși, ascultă ce spune Pavel: Rogu-te mai înainte de toate să faceți rugăciuni, cereri, făgăduințe, mulțumiri
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
iarăși: Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu, stricatu-sau și urâți s-au făcut întru meșteșugiri, și iarăși: Nu este frica lui Dumnezeu înaintea ochilor lui, că a viclenit înaintea lui, ca să afle fărădelegea lui și să urască (Ps., 93, 7; 11, 5; 9, 34; 13, 1; 35, 2. 3). Chiar și Hristos spune aceasta, zicând: Tot cel ce lucrează răul, urăște lumina, și nu vine la lumină (Ioan 3, 20)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lui Dumnezeu înaintea ochilor lui, că a viclenit înaintea lui, ca să afle fărădelegea lui și să urască (Ps., 93, 7; 11, 5; 9, 34; 13, 1; 35, 2. 3). Chiar și Hristos spune aceasta, zicând: Tot cel ce lucrează răul, urăște lumina, și nu vine la lumină (Ioan 3, 20)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia VI, p. 114) ,, Să-i întrebăm pe cei care tăgăduiesc pronia lui Dumnezeu: Este Dumnezeu? Dacă vor spune că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
niciodată că lumea este zidirea lui Dumnezeu și că a fost făcută pentru mântuirea omului”. (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, cap. 53, în Filocalia..., vol. I, p. 26) „Nu trebuie să urâm pe cei ce au uitat de viețuirea cea bună și plăcută lui Dumnezeu, și care nu recunosc dogmele drepte și iubite de Dumnezeu. Ci mai vârtos să ne fie milă de ei ca fiind slabi în puterea de-a deosebi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care toți au oroare de el. Plecând el din Samosata, toți oamenii l-au considerat pe față pe Luciu lup și dușman al oilor. Dar oile, chiar părăsite de păstor, îndeplineau cele ce sunt de datoria păstorului. Cum l-au urât toți pe Luciu am să explic în alte povestiri. Dar odată, niște tineri se distrau jucând în piață, aruncându-și unul altuia mingea. Trecând Luciu pe acolo, mingea a căzut, din întâmplare, printre picioarele asinului lui; atunci copiii se plângeau
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
negreșit, să iei parte la astfel de adunare, ca nu cumva să te primejduiești numai prin simpla ta participare, chiar dacă n-ai fost de acord, iar când se grăiește împotriva lui Dumnezeu, când învățătura lui este tăgăduită, nu fugi, nu urăști limba hulitoare, nu astupi gurile cele fără de Dumnezeu? Cum vei putea să te rogi lui Dumnezeu cu îndrăznire, când iei parte la hulele aduse Lui? Nu, vă rog, nu faceți așa! Nu spun asta către cei de față; dar, mai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ocoli analiza felului în care vorbește el și a specificității discursului său. Ahile nu și ascunde niciodată gândul după vorbe și chiar declară că detestă duplicitatea, pe cel care una gândește și alta spune, tot pe atât cât îi este urât de porțile Ținutului morții. Lucrul acesta i-l spune lui Odiseu, și nu întâmplător. 107 S-ar putea crede că întregul fel de a vorbi al lui Ahile este deductibil din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mai convingătoare. Ahile însă îi răspunde, iritat: „Bagă-ți bine în cap: nu mă mai tulbura cu lacrimile și cu gemetele tale, ca să-i faci pe plac Atridului. Nu trebuie să-l iubești, altfel eu, care te iubesc, te voi urî. Tu ești dator să nu faci un bine celui care mi-a făcut mie rău.“ Foinix îi era ca și tată, îl crescuse, îl învățase aproape tot ce știa, acum însă Ahile, obsedat, vede în vorbele lui, izvorâte din grija
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu frumos și tânăr chiar în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă, cât l-a avut, o clipă, în puterea sa acela care îl urâse cel mai mult pentru cruzimea lui, râul Scamandru plin de leșuri secerate? Căzut și tăvălit în mâl, adânc îngropat sub prundișuri și pietre de râu, să nu-l mai poată nimeni găsi niciodată. Dar este în Ahile și puterea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ocoli analiza felului în care vorbește el și a specificității discursului său. Ahile nu și ascunde niciodată gândul după vorbe și chiar declară că detestă duplicitatea, pe cel care una gândește și alta spune, tot pe atât cât îi este urât de porțile Ținutului morții. Lucrul acesta i-l spune lui Odiseu, și nu întâmplător. S-ar putea crede că întregul fel de a vorbi al lui Ahile este deductibil din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai convingătoare. Ahile însă îi răspunde, iritat: „Bagă-ți bine în cap: nu mă mai tulbura cu lacrimile și cu gemetele tale, ca să-i faci pe plac Atridului. Nu trebuie să-l iubești, altfel eu, care te iubesc, te voi urî. Tu ești dator să nu faci un bine celui care mi-a făcut mie rău.“ Foinix îi era ca și tată, îl crescuse, îl învățase aproape tot ce știa, acum însă Ahile, obsedat, vede în vorbele lui, izvorâte din grija
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu frumos și tânăr chiar în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă, cât l-a avut, o clipă, în puterea sa acela care îl urâse cel mai mult pentru cruzimea lui, râul Scamandru plin de leșuri secerate? Căzut și tăvălit în mâl, adânc îngropat sub prundișuri și pietre de râu, să nu-l mai poată nimeni găsi niciodată. Dar este în Ahile și puterea de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Victoria a fost toată viața ei royal, dar nu întotdeauna regal, în ciuda morgăi afișate (în scrisorile oficiale vorbea despre ea la persoana a III-a)†††††††††† și în ciuda portretelor de aparat făcute pentru contemporani și pentru posteritate. Îi plăcea să-i urască (she loved to hate, cum spun englezii) pe ruși, pe Gladstone, pe irlandezi și pe buri, pe care îi caracteriza in corpore ca fiind horrid. Inspira teamă întregii familii regale; singura rudă care i-a făcut față și cu care
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
a manifestat îndeosebidupă plecarea dintre ei a „fiului pierzării” (Ioan 17,12), când, ca urmare, Mântuitorul a și dat porunca nouă a iubirii între ei după mă-sura iubirii Sale dumnezeiești față de ei (Ioan 13,34), dar pe careIuda o urâse atât de mult, încât L-a vândut pe Mântuitorul, astfel,mărturisirea de credință a Sfinților Părinți de la primul Sinod Ecumenic a fost așezată după Înălțarea Domnului, în Duminica a 7-a după Paști ca o condiție a drumului către Cincizecime
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cazul multor cuvinte din această categorie se constată schimbarea „valorii“ lor între faza latină, cunoscută din texte, și faza română, după cum a arătat I. Fischer. Dacă în ceea ce privește termeni ca lat. canticum devenit rom. cântec sau lat. horrescere devenit rom. (a) urî avem a face cu termeni curenți atât în latină, cât și în română, în alte cazuri cuvinte curente în latină, ca verbul vomare, moștenit în arom. voame, nu mai sunt importante în română (verbul a voma este un neologism împrumutat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
scop ca exemple cuvintele ghindură, cucută, grâu, mioară, scutar „mai marele peste ciobani”, puică, cornută, cârlig, mămăligă etc. În sfârșit, autorul remarcă în plan lexical „izbitoarea asemănare în tratarea elementului lexical de origine latină”: cuscru și krushk (lat. consocer), a urî și urrenj (lat. horrere), ospăț și shtëpi „casă” (lat. hospitum, ngr. σπίτι), împărat și mbret (lat. imperator), a mâna și mënoj (lat. admaneo). Aici se înscrie, spune Pușcariu, și evoluția semantică asemănătoare: a merge și mërgoj „a exila, a îndepărta
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
furii, mă rog, tot ce vrei. Încercând nu atât să ți le stăpânești, să le controlezi sau să le reprimi, ci, efectiv, să nu-ți mai apară în interiorul tău, indiferent de ce vine asupra ta din exterior. Respectiv, când descoperi că urăști pe cineva (nu contează cauza sau motivul). Când dorești "sânge", adică răzbunare, atunci când ai fost frustrat, nedreptățit, înșelat, invidie, gelozie etc. de cele mai multe ori, aparent, pe nedrept. Cum te detașezi de toate aceste otrăvuri și gunoaie interioare umane? Cum scoți
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
magistrat, sau a unui general de armată, pentru a-i putea face să se conformeze la acestea pe cei pe care îi va face iubiți de spectatori, și să-i îndepărteze de ei pe aceia care vor trebui să-i urască, căci este o maximă de netăgăduit faptul că, pentru a reuși, trebuie să trezești interesul auditoriului față de actorii principali." Cât despre La Mesnardière, el își consacră integral cel de-al optulea capitol al Poeticii sale comportamentului, dezvoltând, mai pe larg
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu a vorbit Aristotel, și care este poate mai sigură decât aceea pe care o prescrie pentru tragedie prin mijlocirea milei și a fricii. Dragostea pe care ne-o trezește pentru această virtute pe care o admirăm, ne face să urâm viciul contrar." Însă, dacă admirarea virtuții nu este asociată cu mila, emoția tragică riscă să nu apară. Este fără îndoială ceea ce constituie cauza eșecului lui Nicomède. Corneille nu-și ascunde scepticismul asupra eficacității psihice a catharsisului. El se îndoiește că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și de ipocrizie, o ființă pe care prea multă curtoazie a pervertit-o iremediabil. Cine este prin urmare Mizantropul lui Molière? Un om de bine ce detestă moravurile secolului său și răutatea contemporanilor lui; care, tocmai fiindcă-și iubește semenii, urăște în ei relele pe care și le fac reciproc și viciile care rezultă din aceste rele. Dacă ar fi mai puțin impresionat de erorile umanității, mai puțin indignat de nelegiuirile pe care le vede, ar fi mai uman el însuși
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești mărturisirea violentă de tipul "Îi urăsc, mă!". Lucrurile pot fi interpretate chiar și invers, dacă ținem cont de evidenta ambivalență caracterială a acestui scriitor, responsabilă, de altfel, și de abordarea literară din unghi umoristic prezentă incidental în opera sa. Astfel, în comedii, urme ale comicului de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ordin filologic, o "lăsare a cuvintelor în libertate" în sensul totalei neimplicări auctoriale, un interes textualist precizat ca atare, printr-o inserție metatextuală: Ajuns acasă, chiar înainte să mănânc, am deschis un caiet și am notat repede, cu un scris urât pe o pagină și jumătate, exact textul de mai sus între ghilimele. L-am notat nu pentru interesul stârnit de conținutul său. Atenția cu care îl urmărisem dorea să prindă în primul rând o dinamică a vorbirii, un tonus, o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt caracterizate prin discontinuitate, dezorientare, amețeală, nebunie. Prin Leonida, care trece involuntar de la statutul de "republican" convins la cel de "reacționar", pentru a reveni apoi subit la poziția inițială, prin Farfuridi care declară mândru de sine că "iubește trădarea, dar urăște pe trădători", prin Cațavencu, transformat într-un instrument docil în mâinile Zoei, după ce se remarcase printr-un comportament zgomotos și ireverențios la începutul piesei, Caragiale conturează profilul personajului "lichefiat", cu un destin circular, care pregătește direct sau indirect, cu participarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]