10,104 matches
-
prólogo (1920); La tía Tula (1921); Cómo se hace una novela (1927); San Manuel Bueno, mártir (1931); poezie: Poesías (1907); Rosario de sonetos líricos (1911); El Cristo de Velázquez (1920); Teresa (1924); De Fuerteventura a París (1925); Cancionero (din 1928, vast jurnal poetic, postum); teatru: La venda; El otro; El hermano Juan; Sombras de sueño etc.; memorialistică: Recuerdos de niñez y mocedad (1908); Diario íntimo, postum); traduceri: Medeea etc; vastă activitate publicistică. Notă liminală Propun în volumul de față o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
1920); Teresa (1924); De Fuerteventura a París (1925); Cancionero (din 1928, vast jurnal poetic, postum); teatru: La venda; El otro; El hermano Juan; Sombras de sueño etc.; memorialistică: Recuerdos de niñez y mocedad (1908); Diario íntimo, postum); traduceri: Medeea etc; vastă activitate publicistică. Notă liminală Propun în volumul de față o nouă versiune românească a romanului Niebla (1917) de Miguel de Unamuno. Pe lângă dorința de a da o versiune completă și exactă, cât mai apropiată de spiritul și litera originalului spaniol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
romane ale lui Unamuno pentru că, primo, exact în starea aceasta de spirit am încercat să-i transpun cartea în românește, asimilându-mi-o și apropriindu-mi-o, și, secundo, pentru că aceasta e condiția în care Unamuno își scria cărțile: nici un rând din vasta sa producție nu a fost așternut pe hârtie la rece, din necesități academice sau din vanitate auctorială. E destul să spun că în întrega sa carieră universitară salamantină de profesor de greacă veche (catedră obținută printr-un concurs) nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se face auzită abia în final, e rezervată unui câine, Orfeu, mult speculat de interpreții romanului, este, în fapt, o replică a lui Unamuno la un celebru motiv cervantin, ivită în amplul proces de intertextualizare care-i leagă romanul de vaste secțiuni istorice din literatura spaniolă, în cazul de față Colocviul câinilor, ultima din cele douăsprezece Nuvele exemplare ale lui Cervantes; martor și confesor tăcut al tribulațiilor lui Augusto, Orfeu, confirmându-și încărcătura simbolică de animal psihopomp, e și autorul discursului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
temeinic trasate; se număra printre cei care știu încotro merg. Dacă în studiile sale nu s-ar arăta nimic excepțional, s-ar datora faptului că în ele totul este pe culme, la fel ca în cazul podișurilor, imagine fidelă a vastelor câmpuri însorite ale Castiliei pe care unduiește recolta aurită și substanțială. Ah, de-ar dărui Spaniei Providența mulți Antolini Sánchezi Paparrigópuloși! Grație lor, ne-am putea lua cu toții în stăpânire peculiul tradițional și am putea obține de pe urma lui venituri grase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asupra lui Unamuno; Benito Pérez Galdós (1843-1920), probabil cel mai mare romanceir spaniol de după Cervantes; José María de Pereda (1833-1906), romancier, reprezentant de marcă al așa-numitului realism regionalist; Marcelino Menéndez Pelayo (1856-1912), istoric și filolog, autor al unei opere vaste și de o copleșitoare erudiție, ironizat de Unamuno. Targumic: traducere sau parafrază arameică a unui pasaj din Vechiul Testament. „Eu însumi am devenit pentru mine o problemă“, Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 357. Fr.: Hendaye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ces choses en tant qu’elles affectaient l’intégrité de Don Miguel de Unamuno, sa conservation, sa vie terrestre et future.“ Vezi mai sus, notra 72. „... Unamuno poète est tout à fait poète de circonstance, - au sens, certes, le plus vaste du mot. ...cette poésie oratoire, dure, robuste et romantique...“ „Admettrons-nous les ouvrages qu’écrit cet homme, si hérissés de désordre en même temps qu’illimités et monstrueux qu’on ne peut le classer dans aucun genre, et dans lesquels des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și dumnezeire... “ Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 337. Hugo de la Sfântul Víctor (1100?-1141), teolog scolastic, filozof și mistic (supranumit „alter Augustinus“), conducător (din 1133) al Școlii de la mânăstirea pariziană Saint-Victor, autor al unei vaste și influente opere teologice și mistice (De sacramentis christianae fidei, c. 1134; De arca Noah morali et mystica; De vanitate mundi etc.). Sp. solitarios. Unamuno pune aici o problemă care a și stârnit de curând interesul matematicienilor. Vezi Pagina Web
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
De asta nu a obiectat când i-am adus florile. Noaptea trecută ieșise din dormitor și dăduse peste un soț al cărui univers se micșorase la dimensiunile unui seif. În seara asta, deschisese o scrisoare și descoperise un univers mai vast. Amintirea cred că era încă vie, pentru că, atunci când trecu pe lângă mine în drum spre sufragerie ca să pună vaza lângă ferestrele rotunde, se ridică pe vârfuri și mă sărută în semn de mulțumire sau poate fără nici un motiv anume. Făcusem bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
presupuse că erau trei surori sau poate o mamă cu fiicele ei. Le privi cu fascinație, căci erau femei rodnice, cu cărnuri generoase, rotunde precum sclavele dintr-un tablou reprezentând un harem oriental. Imaginația sa Își zugrăvi goliciunea lor abundentă, vastă, apoi dăruirea lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință și chiar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima se văzu aievea păzind În pustietatea nopții tabăra părăsită a vânătorilor de balene. Un felinar chior se leagănă În vânt de capătul unui stâlp, pâlpâind, agonizând În Întuneric, iar În afară de el nu mai există nici o lumină În toată pustietatea vastă a Pacificului spre nord, până la Pol, și spre sud, până În Țara de Foc. Un licurici solitar. Absurd. Locul său nu l-a cunoscut. Și totuși lumina aceasta prețioasă. Pe care ai obligația s-o Întreții cât mai mult posibil. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
datorie, care o preocupa într-un asemenea hal, încât aproape că renunțase să se mai uite pe geam, fiindcă nu voia să vadă împrejurimea, cu totul alta decât cea din B., și zăpada întinzându-se în spatele grădinii pe o suprafață vastă, orbitoare și pustie, până la pădurea întunecoasă care-ți sărea brusc în față. În B., zăpada nu exista decât în cuvinte: Chiar cură de-adevăratelea bumbac de sus? Toarnă cu ghiotura pe grădini și pe case; dară ninge, e cum dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără borșul. O spun fără nici un pic de răutate, trăncănesc numai așa... ca să nu tac din gură. ... „Să nu te mai prind că scoți cepul și răstorni butoiul”, mă răstesc la dânsa: „canaua are doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jumătate cărămidă victoriană cafenie. La exterior era mai pretențioasă decât o justifica interiorul, iar curte nu avea aproape deloc - doar una Împrejmuită cu zid, În spate, cu un petic de iarbă care abia dacă merita numele de grădină. Dar Întinderea vastă și vântoasă a câmpiei era la doar zece minute depărtare. Pentru Du Maurier, principala calitate fusese, În mod evident, salonul spațios, saturat cu lumină, pe care Îl folosea drept atelier. Nu era nimic egoist În această apropriere, căci Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe Pall Mall, distanța era scurtă. Întotdeauna fusese ca un balsam pentru suflet intrarea În clădirea extravagant de spațioasă, cu aer de palazzo roman - realitatea era că Își alesese clubul mai mult datorită arhitecturii decât membrilor. În bibliotecă, o Încăpere vastă și tăcută, cu tavane Înalte, care mirosea a piele veche, scrise o scrisoare scurtă, datată „Sâmbătă la prânz“ și destinată lui Marion Terry: „Nu vreau să te alarmez, dimpotrivă, de aceea Îți scriu acum două vorbe, În eventualitatea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ezitând să Înceapă. Se așeză la birou și așternu În carnet: „Apuc din nou vechiul condei, condeiul tuturor eforturilor de neuitat și al bătăliilor sacre. Mie Însumi... astăzi... nu mai am nevoie să-mi spun nimic. Viitorul se deschide Încă vast și plin și Înalt. Poate acum a venit vremea să scriu opera vieții mele. Și o voi scrie.“ Dar puse iar stiloul alături. Nu era pregătit. Încrederea În propriile forțe ca scriitor Îi fusese zdruncinată rău și nu putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stăteau ca niște insecte la marginea gropilor îmi ofereau motiv după motiv. Privirea aruncată în prăpăstii create de mâna omului lăsa să se vadă mai mult decât se găsea acolo și declanșa cuvinte care, mai târziu, în romanul O câmpie vastă, propuneau perspectiva estificării Vestului și alte lucruri la fel de sumbre, spuse pe deasupra abisului. Pe urmă, însă - între un desen și altul - filmul a început să curgă înapoi, iar eu m-am trezit că eram, că sunt, numai pe urmele mele. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unei spade.“ Atari turnire constituiau, de altfel, și plăcerea protagoniștilor, care se apreciau enorm unul pe celălalt. De Îndată ce a aflat de furtul scrisorilor, Montenegro (care, de când se căsătorise cu prințesa Fiodorovna, părăsise teatrul și se consacra, În timpul liber, scrierii unui vast roman istoric și investigațiilor polițienești) și-a pus perspicacitatea și prestigiul la dispoziția lui Carlos Anglada, dar i-a sugerat că se cuvenea să facă o vizită În celula 273, unde stătea Închis momentan colaboratorul său, Isidro Parodi. Spre deoebire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
diverse sectoare, care sprijină editarea oficială a operelor complete ale celui mai original și divers dintre ai noștri literati. O seară cu Ramón Bonavena Orice statistică, orice activitate pur descriptivă sau informativă, presupune splendida și, poate, nesăbuita speranță că, În vastul viitor, niște oameni ca noi, dar mai lucizi, vor deduce din datele pe care le-am lăsat moștenire o concluzie folositoare sau o generalizare admirabilă. Cei care au parcurs cele șase tomuri ale lucrării Nord-Nord-vest de Ramón Bonavena vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
crainicilor sportivi n-a izbutit niciodată să te facă bănuiești că totul e cai verzi pe pereți? Ultima partidă de fotbal s-a jucat În capitala noastră pe 24 iunie 1937. Chiar din clipa aceea, fotbalul, la fel ca și vasta gamă a sporturilor, e un gen dramatic, interpretat de un singur om Într-o cabină sau de o echipă de actori cu tricou, În fața unui cameraman. — Domnule, cine a inventat asta? am izbutit să Întreb. Nimeni nu știe. Și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
discursel dă categoria semigrea, c-a cântărit dovada mea dă credință, ș-am trecut la semnat contractu și la dăstupat pă don Arizu. Am toastat pentru succesul producției, d-acu pă juma veseloi. Filmatu fulger s-a produs ba pă vaste scene naturale, ba pă unele dân Sorolla care, cum ar esplica doctoru Montenegro, „nu ie Încă pensulă, da ie d-acu paletă“. La Centru și-n mahalale, tărășenia a convins pă mai mult d-un pesemist că imera ălei d-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dreptatea colegului meu de birou Tulio Savastano, care În dimineața asta părea să-și fi ieșit din fire după entuziasmul cu care elogia petrecerea pe care doamna Webster de Tejedor a dat-o Într-una din nopțile trecute pentru o vastă porție din prietenii săi, la reședința de la Măslini. Fără doar și poate că a asistat personal la petrecere José Carlos Pérez, figură de mare Încărcătură socială sub porecla de Cufărașu’. Nu prea țanțoș, vânjos În hainele-i strâmte, mic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mișcare lipsea. Doar Întunericul devenea din ce În ce mai profund. — Să știți, spuse Ted, că suntem cu adevărat norocoși cu zona asta. În cea mai mare parte Pacificul este atât de adânc Încât este imposibil să cobori cu submarinul. Le explică apoi că vastul Ocean Pacific, care ocupă jumătate din suprafața Pământului, are o adâncime medie de peste trei kilometri. — Doar În câteva locuri este mai.. puțin adânc. Unul dintre ele este dreptunghiul cuprins Între Samoa, Noua Zeelandă, Australia și Noua Guinee, care de fapt este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
evoluția vieții. Adevărul este că primele ființe au fost forțate să iasă din ocean. Ele Încercau astfel să scape de competiție. Vă puteți imagina scena cu primul pește amfibiu urcat pe plajă, ridicându-și capul și dând cu ochii de vasta Întindere de uscat, fără nici un fel de concurență? Trebuie să fi arătat ca pământul... Beth se Întrerupse, Întorcându-se spre Barnes: — Zi-mi repede: unde țineți plasele pentru eșantioane? — Nu vreau să ieși de aici. Trebuie, spuse Beth. Calmarii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era ca un dar de la Cel de Sus. Nu știu cum, dar am realizat că puțin exercițiu fizic ar fi singurul lucru care m-ar putea împiedica s-o iau razna și să explodez din cauza geloziei și a furiei. Ori asta, ori vaste cantități de alcool. Așa că am lăsat sticla și paharul pe comoda lui Rachel și m-am suit pe bicicletă, vârând cămașa de noapte sub mine. Da, eram în continuare îmbrăcată cu una dintre cămășile de noapte ale mamei. Nu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]