6,587 matches
-
amintește de tratamentul dur pe care îl aplica profesorul său tuturor elevilor și de exigența acestuia. Odată, a fost pe cale chiar să abandoneze studiul viorii din această cauză. I-a spus bunicului său că nu mai vrea să cânte la vioară, însă, nu vrea să renunțe la a face muzică și vrea să studieze clarinetul. Și așa, au pornit-o amândoi, bunic și nepot, din poartă în poartă, pe la vecini, să întrebe dacă nu are cineva un clarinet de vânzare. Negăsind
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
și vrea să studieze clarinetul. Și așa, au pornit-o amândoi, bunic și nepot, din poartă în poartă, pe la vecini, să întrebe dacă nu are cineva un clarinet de vânzare. Negăsind clarinet, s-a văzut nevoit să se reîntoarcă la vioară. Privind retrospectiv, cu maturitatea omului care a trăit și și-a hrănit sufletul, o viață, din cântatul la vioară, Ioan Fernbach concluzionează: „muzica este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat și pe care îl pot face”. A
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
vecini, să întrebe dacă nu are cineva un clarinet de vânzare. Negăsind clarinet, s-a văzut nevoit să se reîntoarcă la vioară. Privind retrospectiv, cu maturitatea omului care a trăit și și-a hrănit sufletul, o viață, din cântatul la vioară, Ioan Fernbach concluzionează: „muzica este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat și pe care îl pot face”. A știut dintotdeauna că asta îi este menirea și se gândește în urmă, cu profund respect și admirație față de profesorul
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
profund respect și admirație față de profesorul Eugen Cuteanu, căruia îi datorează multe, iar față de metoda de predare a acestuia se mulțumește să spună: „Erau alte vremuri!” Între anii 1958 - 1970, este elev la Liceul de Muzică din Timișoara, unde studiază vioara, avându-i profesori pe Eugen Cuteanu, Ștefan Stanciu, Mihai Perian, Cornel Șuboni, dascăli de înaltă ținută profesională, care au avut o influență covârșitoare asupra pregătirii și carierei lui Ioan Fernbach. Între anii 1970 - 1974, urmează cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
dascăli de înaltă ținută profesională, care au avut o influență covârșitoare asupra pregătirii și carierei lui Ioan Fernbach. Între anii 1970 - 1974, urmează cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, unde i-a avut profesori pe George Manoliu și Maria Maszalits (vioară), Dumitru Pop și Paul Staicu (orchestră), Dumitru Bughici (forme). Își amintește că, în perioada studiilor universitare, la ora 7 dimineața era în Facultate, altfel nemaigăsind sală de studiu și de cele mai multe ori ora 22, îl prindea tot acolo. Îl regăsim
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
fi alături și a-l sprijini, a urmat cariera de profesor de teorie și solfegii, la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu” din Timișoara. În anul 1975, pe 10 ianuarie, s-a născut primul fiu, care a studiat și el vioara, însă vremurile comuniste, potrivnice unei cariere muzicale, în general, nu l-au încurajat să persevereze și s-a reorientat către o altă profesie. Pe 1 decembrie 1985, a venit pe lume cel de-al doilea fiu al familiei Fernbach, Alexander
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
încurajat să persevereze și s-a reorientat către o altă profesie. Pe 1 decembrie 1985, a venit pe lume cel de-al doilea fiu al familiei Fernbach, Alexander Christian, care a ales să continue tradiția muzicală a familiei Fernbach, studiind vioara la Liceul de Muzică din Timișoara și apoi la Universitatea Națională de Muzică din București. Alexander Fernbach și-a continuat studiile la Hochschule für Musik „Franz Liszt” de la Weimar, fiind angajat, în prezent, ca șef de partidă vioara II, la
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Fernbach, studiind vioara la Liceul de Muzică din Timișoara și apoi la Universitatea Națională de Muzică din București. Alexander Fernbach și-a continuat studiile la Hochschule für Musik „Franz Liszt” de la Weimar, fiind angajat, în prezent, ca șef de partidă vioara II, la Philharmonischen Orchester Erfurt. Între anii 1974 - 1976, Ioan Fernbach este violonist în orchestra Operei Române din Timișoara. În anul 1976, în urma unui concurs, va fi angajat în orchestra Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, unde în anul 1978, promovează ca
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Philharmonischen Orchester Erfurt. Între anii 1974 - 1976, Ioan Fernbach este violonist în orchestra Operei Române din Timișoara. În anul 1976, în urma unui concurs, va fi angajat în orchestra Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, unde în anul 1978, promovează ca șef partidă vioara I, iar, în anul 1980, devine concert-maestrul orchestrei Filarmonicii timișorene. A luat ființă în anul 1972, la inițiativa a patru instrumentiști ai orchestrei Filarmonicii Banatul din Timișoara. În anul 1974, Ioan Fernbach se alătură formației, componența cvartetului fiind următoarea: Dragoș
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
iar, în anul 1980, devine concert-maestrul orchestrei Filarmonicii timișorene. A luat ființă în anul 1972, la inițiativa a patru instrumentiști ai orchestrei Filarmonicii Banatul din Timișoara. În anul 1974, Ioan Fernbach se alătură formației, componența cvartetului fiind următoarea: Dragoș Cocora - vioara I Ioan Fernbach - vioara II William Stürzinger - violă Kerekeș Ștefan - violoncel În anul 1978, Ioan Fernbach preia conducerea cvartetului, ca urmare a emigrării în străinătate a lui Dragoș Cocora, locul său la vioara II, ocupându-l violonistul Mircea Tătaru. De-
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
devine concert-maestrul orchestrei Filarmonicii timișorene. A luat ființă în anul 1972, la inițiativa a patru instrumentiști ai orchestrei Filarmonicii Banatul din Timișoara. În anul 1974, Ioan Fernbach se alătură formației, componența cvartetului fiind următoarea: Dragoș Cocora - vioara I Ioan Fernbach - vioara II William Stürzinger - violă Kerekeș Ștefan - violoncel În anul 1978, Ioan Fernbach preia conducerea cvartetului, ca urmare a emigrării în străinătate a lui Dragoș Cocora, locul său la vioara II, ocupându-l violonistul Mircea Tătaru. De-a lungul timpului, componența
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
formației, componența cvartetului fiind următoarea: Dragoș Cocora - vioara I Ioan Fernbach - vioara II William Stürzinger - violă Kerekeș Ștefan - violoncel În anul 1978, Ioan Fernbach preia conducerea cvartetului, ca urmare a emigrării în străinătate a lui Dragoș Cocora, locul său la vioara II, ocupându-l violonistul Mircea Tătaru. De-a lungul timpului, componența cvartetului a fost una flexibilă, la violă și violoncel, apărând nume sonore ca Alexandra Guțu, Ștefan Ambruș, Eva Bloch, Constantin Hațeg, Nina Podariu-Țapu ș.a. În anul 1978, cvartetul participă
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
a Mării Negre, Austria Mozart Symphony Orchestra, Orchestra de cameră franco-germană, Capella Cathedralis, Ensemble Musica Banatica, Camerata Academica. Despre activitatea sa, ca solist, concert-maestru, violonist în ansambluri camerale sau simfonice, reținem din presa vremii: „Trebuie să elogiem sonoritatea fără reproș a viorii lui Ioan Fernbach, prin care solistul a modelat cele mai expresive idei muzicale [...] Sunetul viorii sale este cald, bogat și străbătut de resurse de culoare și expresie, iar tehnica îi este fermă în pornirile ei, avântată și îi poate asigura
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Camerata Academica. Despre activitatea sa, ca solist, concert-maestru, violonist în ansambluri camerale sau simfonice, reținem din presa vremii: „Trebuie să elogiem sonoritatea fără reproș a viorii lui Ioan Fernbach, prin care solistul a modelat cele mai expresive idei muzicale [...] Sunetul viorii sale este cald, bogat și străbătut de resurse de culoare și expresie, iar tehnica îi este fermă în pornirile ei, avântată și îi poate asigura o largă și bineclădită interpretare a pieselor” (Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
și străbătut de resurse de culoare și expresie, iar tehnica îi este fermă în pornirile ei, avântată și îi poate asigura o largă și bineclădită interpretare a pieselor” (Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană, 10 aug. 1999) „[...] prima vioară a orchestrei caligrafia convingător aspirația muzicianului Ioan Fernbach (n.n.) dornic de a statua un nivel înalt de profesionalism. [...] ca solist, a semnat partituri importante ca «Șeherezada» de Korsakov, «Așa grăit-a Zarathustra» de R. Strauss, prim-audiția Simfoniei concertante de
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
muzicianului Ioan Fernbach (n.n.) dornic de a statua un nivel înalt de profesionalism. [...] ca solist, a semnat partituri importante ca «Șeherezada» de Korsakov, «Așa grăit-a Zarathustra» de R. Strauss, prim-audiția Simfoniei concertante de Haydn ori a Concertului pentru vioară, violă și orchestră de [Wilhelm Georg] Berger” sau "O viață de erou", "Till Eulenspiegel" de Richard Strauss, Missa în si minor, Matheus Passion de Bach, Missa Solemnis de Beethoven (n.n). (Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
și orchestră de [Wilhelm Georg] Berger” sau "O viață de erou", "Till Eulenspiegel" de Richard Strauss, Missa în si minor, Matheus Passion de Bach, Missa Solemnis de Beethoven (n.n). (Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987). În partea secundă, suita "Șeherazada" a avut ca solist pe concert-maestrul Ioan Fernbach pe care directorul artistic al festivalului, impresionat de virtuozitatea sa instrumentală, l-a prezentat publicului drept un Romario al violinei
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
dorește cu ardoare perfecțiunea: «Râvnesc ca solo-urile mele să sune ca cele ale lui Szering, ca publicul să ne caute, oferindu-i surpriza descoperirii unor versiuni mereu mai frumoase».” (Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987). De-a lungul carierei sale, a colaborat cu mari soliști și dirijori, printre care: Salvatore Accardo, Gidon Kremer, Viktor Tretiakov, Joshua Bell, Victoria Mullova, Ivry Gitlis, Gabriel Croitoru, Remus Tzincoca, Cristian Mandeal, Horia
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Hans Zender și mulți alții. Profesor asociat la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu” Timișoara din anul 1977 până în prezent Cadru didactic asociat (1990-2007) și conferențiar universitar dr. (2007 - prezent), la Facultatea de Muzică din cadrul UVT, specializarea Interpretare Muzicală - Instrument (Vioară) susținute de maestrul Ioan Fernbach la: Masterclass organizat de conf. univ. dr. Ioan Fernbach, în cadrul Facultății de Muzică din Timișoara, susținut de fostul său elev, Cristian Măcelaru, actualmente, dirijor în S.U.A Ioan Fernbach a desfășurat de-a lungul
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
cu lucrări la o serie de simpozioane, congrese, sesiuni de comunicări științifice din țară și străinătate. Rodul activității de cercetare se concretizează în articolele, dar mai ales în cărțile publicate. Doru Murgu, Deceniile afirmării. Un exponent al școlii timișorene de vioară - Ioan Fernbach, revista Orizont, 20 nov. 1987 Mihai Sorin Lazăr, Măiestrie și grandoare, Renașterea Bănățeană, 10 aug. 1999 Ioan Tomi, Orchestra Filarmonicii “Banatul” - vedeta Festivalului Internațional de Muzică de la San Luis Brazilia, ziarul Timișoara, 28 sept. 2002 http://www.agenda
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
plante sau lemn este utilizat în principal pentru țesut. Rodul unor ramuri emană o rășina roșie numit Sângele Dragonului. Această rășina a fost considerată ca având proprietăți medicinale din antichitate și a fost, de asemenea, utilizat că un colorant pentru viori, printre altele. Rășina în mod normal rezultă dintr-un lemn are o nuanță de piersic. În statul indian Assam plantă este de asemenea, folosit și că legume. Nuiele subțiri ale rattanului au fost utilizate pentru pedepsele corporale școală în Anglia
Rattan () [Corola-website/Science/329949_a_331278]
-
Născut în Crema, Lombardia, Bottesini a învățat bazele muzicii de la tatăl său, un clarinetist desăvârșit și compozitor, și de la o vârstă mică a interpretat la timpane în Crema cu Teatro Sociale înainte de a împlini vârsta de unsprezece ani. A studiat vioara cu Carlo Cogliati și ar fi continuat să studieze acest instrument dacă nu intervenea un fapt ieșit din comun. Tatăl său dorea să îl inscrie la Conservatorul din Milano dar, datorită situației financiare dificile a familiei Bottesini, Giovanni avea nevoie
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
Un an mai târziu Bottesini a decedat pe 7 iulie. Lucrările sale rămân până astăzi un repertoriu standard pentru contrabasiștii desăvârșiți. Bottesini a fost foarte apreciat iar aptitudinile sale virtuoze la contrabas erau comparate cu cele ale lui Paganini la vioară. Datorită contribuțiilor lui Bottesini (împreună cu cele aduse de Sperger și Dragonetti) la tehnica contrabasului mulți au început să privească instrumentul ca fiind unul versatil și divers. Cel mai important, mulți contrabasiști contemporani se inspiră după acești trei muzicieni. Se spune
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
descrisă adesea ca fiind în stil clasic. După cum ar fi de așteptat pentru prima parte a unei simfonii, prima parte a Simfoniei nr. 4 este în formă de sonată. A doua parte este un scherzo care include o parte pentru vioară solo acordată cu un ton mai sus decât standard. Vioara îl reprezintă pe Freund Hein, un personaj din arta germană medievală; Hain (sau Heine) este personificarea tradițională a morții, inventat de poetul Matthias Claudius. Freund Hein este un schelet care
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]
-
de așteptat pentru prima parte a unei simfonii, prima parte a Simfoniei nr. 4 este în formă de sonată. A doua parte este un scherzo care include o parte pentru vioară solo acordată cu un ton mai sus decât standard. Vioara îl reprezintă pe Freund Hein, un personaj din arta germană medievală; Hain (sau Heine) este personificarea tradițională a morții, inventat de poetul Matthias Claudius. Freund Hein este un schelet care cântă la vioară și conduce un dans macabru. Conform văduvei
Simfonia nr. 4 (Mahler) () [Corola-website/Science/329955_a_331284]