66,018 matches
-
declară: Nu Olimpul este visul cel mai Înalt!... (...Vreau să știu dacă tot ce s-a spus despre puterea artei e adevărat! Vreau să știu dacă arta este sau nu În stare să nască viață. Prometeu a furat focul din cer; eu vreau să-l aprind cu mîinile mele; vreau să fiu eu Însumi zeu și om În același timp; s-o creez pe Galateea cu mîinile mele și cu dalta mea și apoi s-o iubesc cum n-am iubit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
esteticii eline. Sculptura greacă a evitat sîngele și zbuciumul cărnii pentru ca oamenii să aibă armonia și frumusețea zeilor. Acum, În locul buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit pe Galateea. Dragostea e pentru el sensul libertății. Dragostea acestei vieți muritoare pe care surîsul n-a făcut decît s-o trădeze În schimbul unei himere. Pe măsură ce dalta lovește, Pygmalion Înțelege că Își
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de pe Acropole, măcar să iau din această frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-a Înnorat și bate vîntul măturînd sibaritismul mării de ieri. Dacă Închid ochii, zgomotul valurilor se aude ca o cascadă. Timpul curgînd dintr-un abis În altul. Și Între ele, această zi căreia acum Îi cunosc bine prețul. Mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amîndouă, Împotriva lui, Împingmdu-l să vrea o libertate fără amintiri. După aceea nu va mai spera nimic, Își va putea sparge lira de munții Traciei sau va hohoti Într-un plîns inutil ca o fiară care urlă În pădure sub cerul gol. Dacă nu mai are nici o justificare nu i-a rămas decît să creadă În destin... Pe fața sa se crispează această ambiguitate: să accepte iluzia sau să se Înconjoare de pustiu. În clipa cînd nu mai suportă dilema, Orfeu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a mea. Parcă prin ea mi se va scurge tot sîngele. Și n-am curajul s-o privesc direct. Eu, ucigașul Himerei! Mi-e teamă să nu văd că și lumina e de nisip, și soarele e de nisip, și cerul e de nisip, iar pe acest cer steaua mea de nisip trece prin lume ca o greșeală; În vreme ce Himera renaște, avînd și ea trup de nisip, și gonește pe urmele mele să mă Înghită. Numai nisipul ne Îndeamnă să ne
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va scurge tot sîngele. Și n-am curajul s-o privesc direct. Eu, ucigașul Himerei! Mi-e teamă să nu văd că și lumina e de nisip, și soarele e de nisip, și cerul e de nisip, iar pe acest cer steaua mea de nisip trece prin lume ca o greșeală; În vreme ce Himera renaște, avînd și ea trup de nisip, și gonește pe urmele mele să mă Înghită. Numai nisipul ne Îndeamnă să ne apărăm de moarte, celelalte lucruri ne Îndeamnă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fi rămas În același punct, minunea ar fi Încetat să mai existe și odată cu ea Încîntarea. Aici se ascunde, cel puțin pentru mine, un neadevăr. Minunea există tocmai pentru că, rămînÎnd În același punct și uitîndu-mă cum se Înalță soarele pe cerul Încă nedecis, văd toate acestea parcă pentru prima oară; și știu că, de fapt, nu Încîntarea de moment mă interesează, cît bucuria de a-mi enumera certitudinile. Să izbutesc să văd același lucru cu o emoție mereu nouă, iată Începutul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În aceste piramide goale unde mumiile au dispărut și au rămas să locuiască fantomele deșertului, În timp ce vîrful piramidei taie ca un diamant liniștea și moartea, rană prin care pătrunde frigul În vechile credințe. Acest punct e suspendat Între pămînt și cer. Nu mai aparține masei de piatră ce i-a dat naștere, dar nici nu devine aripă ca să zboare dincolo de amăgirea piramidei. E mai degrabă mormîntul tuturor liniilor care au aspirat spre vîrful piramidei pentru a se ucide reciproc acolo sus
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
naștere, dar nici nu devine aripă ca să zboare dincolo de amăgirea piramidei. E mai degrabă mormîntul tuturor liniilor care au aspirat spre vîrful piramidei pentru a se ucide reciproc acolo sus. Ceea ce dăinuie e o himeră Înlănțuită de o stîncă sub cerul gol. E principala Fata Morgana după care am alergat, fie că am ridicat piramide, fie că ne-am mulțumit să visăm la umbra lor. Ne-am Întors de fiecare dată la ea ca la o dragoste esențială din setea cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care n-o Înțeleg despre faptul că În loc să Înăbușe, să strivească arta, canonul grec i-a dat strălucire. Dar acest canon era chiar forma unui ideal de frumusețe. Departe de a fi o Închisoare, el era templul grecului. Acesta era cerul său și pînă acolo vroia să zboare aripa sa. Nu numai că grecul nu se simțea rob Înlăuntrul măsurii, al simetriei, dar Îi provoca repulsie ceea ce le contrazicea. Dovadă e și felul În care a murit arta elină, nu zguduita
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
idealului elin, vrînd să iasă În afara lor, ci, obosită, n-a mai avut puterea să ajungă la ele. De aceea libertatea acestor artiști era În realitate mai redusă decît a lui Fidias și Policlet. Pentru că lipsa de Încredere a limitat cerul și a Înmuiat aripile. Dacă, așa cum s-a spus, În această perioada Afrodita n-a mai ieșit din mare, ci a intrat În cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Policlet. Pentru că lipsa de Încredere a limitat cerul și a Înmuiat aripile. Dacă, așa cum s-a spus, În această perioada Afrodita n-a mai ieșit din mare, ci a intrat În cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un soare negru și echivoc. Tiresias Erau taine pe care grecul antic nu vroia să le afle, să le distrugă prin curiozitate. Eschil a riscat o dată să fie linșat de mulțimea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Pentru că lipsa de Încredere a limitat cerul și a Înmuiat aripile. Dacă, așa cum s-a spus, În această perioada Afrodita n-a mai ieșit din mare, ci a intrat În cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un soare negru și echivoc. Tiresias Erau taine pe care grecul antic nu vroia să le afle, să le distrugă prin curiozitate. Eschil a riscat o dată să fie linșat de mulțimea care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nopți din august; peste foile albe cad din cînd În cînd frunze uscate; primele semne ale toamnei care se apropie; demult, din vacanțele de odinioară, sînt sensibil la acest foșnet aparte; omul, spunea Unamuno, este un animal afectiv; printre crengi, cerul atîrnă decolorat de soare; probabil și marea arată azi la fel; Însă nu În primul rînd ea mă cheamă acum; mă simt bine sub acești gutui În foșnetul cărora există tot ce mi-ar putea spune și marea azi și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acest om sînt eu sau altul ca mine care ar sta aici pe țărmul acesta cu miros de alge și de gutui verzi. E important să nu ne pierdem dreptul la regret. Pe munți sufletul capătă o anumită familiaritate cu cerul, cu norii ce se tîrăsc umflați de ploaie peste păduri secetoase. Aici, valurile Îmi arată În fiecare zi pămîntul, nisipul, stîncile, arbuștii arși de soare și umbra pescarilor care descarcă bărcile pline de pește. Acest țărm aparent pustiu nu e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ele mă amenință să-mi bea sîngele. De ce? Ele nu s-au născut din sîngele lui Uranus căzut pe pămînt? SÎngele acelui zeu străvechi care a cerut și el răzbunare? Cu ce sînt mai buni zeii decît noi dacă și cerul e un abator ca palatul atrizilor? Eu n-am făcut decît să duc la capăt o moștenire a rasei nefericite din care mă trag. SÎnt instrumentul memoriei mele. De ce nu mă lasă să uit?...) Nu mă gîndesc Însă la destin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În atmosfera de pe țărm. Dar această schimbare de zei se petrece subtil și cu zile În care dacă nu s-ar insinua În aer o lumină lacunară, gălbuie și păgînă, aș putea crede că sîntem În miezul verii. În fața acestui cer clar de septembrie, nu pot să-mi Închipui decît teoretic mîndria cu care Antigona se Îndreaptă spre moarte, deși Îmi dau seama că strigătul ei este cel mai tragic pentru că divinul nu mai participă În nici un fel la tragedie; mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se teme să surîdă? Știu că trebuie să obiectez. Există, probabil, tot atîtea Elade cîte au fost evocate, iar statuile grecești spun numai ceea ce sîntem În stare să spunem singuri. Fără o sete proprie de zbor, În zadar am scruta cerul. În locul aripilor, Icar ar avea două răni. Însă pe nisipul Înfiorat de vîntul toamnei urmele lăsate de gheara sfinxului se abat uneori spre un ținut de nicăieri, fără noapte și fără greșeli, scăldat Într-o lumină primejdioasă, unde nu mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Pronunțîndu-i numele, am Întors spatele sfinxului pentru a zîmbi. Și pentru a renunța la altă mărturie Întrucît printre zei nu vom avea nevoie de ea; ne mulțumim cu o baie violentă de lumină. Sfinxul moare printre arborii luxurianți care sprijină cerul ca niște coloane. Iar Oedip ezită să mai vorbească despre orgoliu. Ce poate face cu o minciună, el care a rîvnit cu patimă adevărul? Nu va mai fi nici rege, nici orb și, practic, nu va mai fi nimic. Dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
le socoteau folositoare pentru înaintarea lor în virtute, pândeam o ocazie potrivită pentru a-i cere acest lucru și Părintelui Ignațiu. Într-una din zilele anului 15513, pe când eram împreună, Părintele Ignațiu îmi zise: „Tocmai mă aflam mai sus decât cerul!”. Cred că tocmai trăise un extaz sau o răpire, așa cum i se întâmpla adesea. Cu tot respectul pe care i-l purtam, l-am întrebat: „Părinte, ce vreți să spuneți?”. Dar el schimbă vorba. Crezând că a sosit momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
convertirii sale, pentru ca aceasta să ne poată servi drept testament și învățătură părintească. „Întrucât - îi zic - ați primit cele trei lucruri pe care doreați să le vedeți înfăptuite înainte de a muri, ne temem ca nu cumva să fiți chemat la cer prea curând.” Părintele s-a scuzat spunând că era prea ocupat și că nu putea să dea timp sau atenție acestei munci. Totuși a adăugat: „Celebrați trei liturghii cu această intenție 1, Polanco 2, Ponce 3 și dumneata; după ce v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe cele ale Sfintei Fecioare cu albastru. Hârtia era lucioasă și liniată, iar scrisul era foarte frumos și îngrijit. O parte din timp și-o petrecea scriind, o parte rugându-se. Cea mai mare consolare a sa era să contemple cerul și stelele, lucru pe care îl făcea deseori și pentru mult timp, deoarece, în astfel de clipe, simțea un puternic imbold de a-L sluji pe Domnul nostru. Se gândea deseori la hotărârea lui și ar fi dorit să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o dorință puternică de a vizita încă o dată, înainte de plecare, Muntele Măslinilor, de vreme ce nu era voința Domnului ca el să rămână în acele locuri sfinte 1. Pe Muntele Măslinilor seafla o piatră de pe care Domnul nostru S-a înălțat la cer și pe care se mai văd și astăzi urmele tălpilor Sale, pe care el dorea să le mai vadă o dată. Astfel că, fără să spună nimic și fără să-și ia călăuză (întrucât cei care mergeau acolo fără un turc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
am dezbrăcat. În timpul liturghiei am avut diferite simțiri, ca o confirmare a celor de mai sus; și ținând Preasfântul Sacrament în mâini, mi-au venit niște cuvinte și o mișcare puternică din interior de a nu-l părăsi pentru tot cerul sau pământul sau etc., simțind mișcări noi, evlavie și desfătare spirituală. Am adăugat din partea mea, făcând ceea ce depindea de mine, iar această din urmă șprecizareț era făcută pentru însoțitorii mei, care au iscălit 2. Apoi, de fiecare dată, în timpul zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de cele înfățișate și văzute; mai mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate, într-atât încât mi se părea că văd mai limpede mai curând dincolo de ceruri decât ceea ce dincoace voiam să cuget cu mintea, pentru că Ea se ilumina acolo sus, așa cum am zis. După ce mi-am scos veșmintele,la rugăciunea de mulțumire, S-a făcut din nou văzută aceeași ființă și aceeași viziune sferică; vedeam într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]