61,510 matches
-
bisericile călătoare, fiind adusă din Muscel, din satul Vultureștii de Jos, și ridicată pe locul actual înainte de anul 1865. Biserica din Merișani prezintă valori documentare și artistice demne de păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată și elemente decorative, accentuate la intrare, pridvor și ferestre. Insripția de pe dosul ușii de la intrare constituie un valoros izvor documentar. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
prin structura bine păstrată și elemente decorative, accentuate la intrare, pridvor și ferestre. Insripția de pe dosul ușii de la intrare constituie un valoros izvor documentar. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Merișani, fost Călugărița sau Jarcaleți, din satul Vultureștii de Jos, zona Muscelului. Inscripția din dosul ușii de la intrare stă mărturie prețioasă asupra vechimii lăcașului. Inscripția se păstrează în întregime iar
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
astăzi satul Merișani, era propietatea schitului de călugărițe Nămăești iar drumul dintre schit și moșie trecea prin satul Vultureștii de Jos. Odată cu remontarea bisericii în Merișani a fost probabil adăugat un turn peste pridvor și poate chiar pridvorul în fața intrării. Lemnele din pridvor par a fi mai puțin uzate decât cele din pereți, indicând un adaus al pridvorului într-o fază secundară. Biserica a fost restaurată în anul 1888, după un incendiu, și în 1939-1940, în regia Comisiunii Monumentelor Istorice. Biserica
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
Bolta interioară trece din naos în tindă. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre, în mod surprinzător, toate în formele originale. Structura originală se păstrează în mare parte și a fost ridicată din bârne de stejar, fasonate din lemne crepate. Bârnele au fost încheiate la colțuri în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Între bârne au apărut în timp spații libere, care au fost închise pe exterior cu șipci. Acolo unde golurile sunt vizibile, se văd din loc
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
unde a rămas timp de câteva secole. În 1865, Alexandru al II-lea al Rusiei a achiziționat-o de la Contele Litta și a depozitat-o în Muzeul Ermitaj, loc în care se află și astăzi. Muzeul a transferat pictura de pe lemn pe pânză. A apărut și în filmul din 2006, "Codul lui Da Vinci". Pictura care inspiră dragoste maternală și afecțiune o repezintă pe Fecioara Maria alăptându-l pe Pruncul Iisus într-o încăpere cu două ferestre prin care se vede
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
Roma/Veneția (2003-04). De asemenea, pe 9 noiembrie 2011 se anunța începutul expoziției „Leonardo da Vinci: Painter at the Court of Milan” la National Gallery, Londra care cuprindea numai lucrări realizate de Da Vinci, printre care și "". Fiind transferată de pe lemn pe pânză cu ocazia achiziționării din 1865, pictura a fost ultima dată conservată în 1953. Din încăperile principale al Vechiului Ermitaj face parte Sala lui Leonardo da Vinci, unde este expus tabloul "Madona Litta" alături de "Madona cu floare"/"Madona Benois
Madona Litta () [Corola-website/Science/323080_a_324409]
-
Muzeul Czartoryski, Cracovia, Polonia. Leonardo a pictat acest portret în timp ce lucra la Milano pentru Lodovico Sforza, unul dintre cei mai bogați și puternici principi ai Renașterii din Italia. Portretul e numit "„”" și a fost pictat în ulei pe panoul de lemn. Tehnică de vopsea pe baza ulei a fost relativ nouă în Italia în acea perioadă. Protagonista a fost identificată cu certitudine rezonabilă ca fiind Cecilia Gallerani, amantă angajatorului lui Leonardo, Ludovico Sforza. Cecilia Gallerani a fost o membră a unei
Dama cu hermină () [Corola-website/Science/323098_a_324427]
-
Arheologul Bernard Fagg a investigat situl și cu ajutorul localnicilor a descoperit multe alte artefacte , printre care și furnale de topire a fierului. Primii locuitori s-au așezat cu mult înainte de prima menționare a topirii fierului, dovedit printr-o mostră de lemn carbonizat găsit în 1951 și datat în jur de 3660 îCh.
Nok () [Corola-website/Science/323137_a_324466]
-
balneare, la Vatra Dornei și Băile Iacobeni; mine la Iacobeni și Vatra Dornei de unde se extrăgeau minereuri, iazuri ș.a. Fondul bisericesc a fost desființat prin Decretul nr. 273 din 1949, activitatea sa fiind preluată de întreprinderea pentru exploatarea și industrializarea lemnului și de Trustul pentru industrializarea lemnului. Prin decizia nr. 68081 din 19 august 1949 a Ministerului de Finanțe s-a constituit și și-a început activitatea comisia de lichidare a Fondului bisericesc. Aceasta a lucrat până la data de 31 martie
Fondul Bisericesc al Bucovinei () [Corola-website/Science/323168_a_324497]
-
Iacobeni; mine la Iacobeni și Vatra Dornei de unde se extrăgeau minereuri, iazuri ș.a. Fondul bisericesc a fost desființat prin Decretul nr. 273 din 1949, activitatea sa fiind preluată de întreprinderea pentru exploatarea și industrializarea lemnului și de Trustul pentru industrializarea lemnului. Prin decizia nr. 68081 din 19 august 1949 a Ministerului de Finanțe s-a constituit și și-a început activitatea comisia de lichidare a Fondului bisericesc. Aceasta a lucrat până la data de 31 martie 1950, dată când s-a încheiat
Fondul Bisericesc al Bucovinei () [Corola-website/Science/323168_a_324497]
-
funcție până în martie anul următor. În martie 1925 el a suferit o hemoragie masivă a vezicii urinare. A fost operat pe 9 martie, dar a murit pe 20 martie 1925, la vârsta de 66 de ani. Coșciugul său, confecționat din lemnul aceluiași copac din care fusese făcut și coșciugul lui Mary, a fost depus la Westminster Abbey. Geroge Curzon a fost înmormântat alături de soția sa Mary, în cavoul familiei, pe 26 martie. Odată cu moartea sa, baronatul, comitatul și marchizatul de Curzon
George Curzon () [Corola-website/Science/323124_a_324453]
-
care-l avea orașul Bălți . În epoca sovietică stema orașului Bălți a fost dată uitării în mod conștient. În anii 70 ai secolului XX a fost elaborată o nouă stemă: pe fondalul întreprinderilor industriale era reprezentat eroul din povestea Strâmbă Lemne. Stema reprezenta forța și progresul comunismului în dezvoltarea orașului. Odată cu renașterea națională din anii ’90, urba a reluat uzul stemei din perioada interbelică, dar din 1996, autoritățile au decis folosirea stemei județene de la 1826. Astfel, cele două herburi au intrat
Stema Bălțiului () [Corola-website/Science/323151_a_324480]
-
Vechimea ei este mai mare, fiind formal databilă din secolul 18 sau cel mai devreme de la începutul secolului 19. Biserica din Drăcești prezintă valori documentare și artistice demne de păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin planul cu tinda mai largă decât restul încăperilor și prin elemente decorative, accentuate la pridvor și mai ales la iconostas. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
structura bine păstrată, prin planul cu tinda mai largă decât restul încăperilor și prin elemente decorative, accentuate la pridvor și mai ales la iconostas. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Drăcești, din satul Cocu, zona Argeșului, la circa 80 de km depărtare. Radu Crețeanu, care a cules tradiția locală, susține că biserica ar fi fost construită de un mare meșter
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
elementele decorative ale bisericii indică o vechime mai mare, fiind foarte probabil în uz încă din secolul anterior. Din această cauză se poate presupune că este vorba de o veche biserică din Cocu, eventual din împrejurimi. Biserica cea veche de lemn din Cocu este surprinsă de catagrafiile din 1808, 1824 și 1833 și era ridicată pe moșie de moșteni. În Cocu, după numele vechi Cocul în Vale sau Valea Cocu, lăcașul a servit o bună vreme drept biserică parohială, înainte de a
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
de ferestre. Dintre acestea una singură, la altar, pe latura de sud, a rămas în forma ei originală, înaltă și îngustă, tăiată între două bârne. Turnul este ridicat peste tindă, pe un tambur rectangular, după modelul binecunoscut la biserica de lemn din Drăguțești, nu departe de Cocu. Structura originală se păstrează în mare parte și a fost ridicată din bârne groase de stejar, fasonate din lemne întregi ce-și păstrează inima în ele. Bârnele au fost încheiate la colțuri în cheotori
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
Turnul este ridicat peste tindă, pe un tambur rectangular, după modelul binecunoscut la biserica de lemn din Drăguțești, nu departe de Cocu. Structura originală se păstrează în mare parte și a fost ridicată din bârne groase de stejar, fasonate din lemne întregi ce-și păstrează inima în ele. Bârnele au fost încheiate la colțuri în cheotori netede, bisericești, în coadă de rândunică. Bârnele sunt întărite pe verticală cu cepuri, pentru a opri deformările în perete. Se remarcă semnele de mutare de pe
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
semnele de mutare de pe grinzi, cosoroabele streșinilor și chiar de pe căpriorii acoperișului. Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal tâmpla bogat și filigranat sculptată a iconostasului, care amintește oarecât atât prin decor cât și prin pictură bisericile de lemn din Valea Cucii și Izbășești. Afară, se înșiră pe linia pridvorului șase stălpi puternic profilați.
Biserica de lemn din Drăcești () [Corola-website/Science/323172_a_324501]
-
fost construite sau întărite lăcașurile de cult Tismana]] pentru Pasul Cerna-Jiu, Vișina pentru Pasul Vâlcan, Cozia și Cotmeana pentru Defileul Oltului. În privința bisericii Lainicilor aceasta a fost din vremea lui Mircea cel Bătrân și câteva secole mai încoace, biserică de lemn a unui schit ce aparținea de Mânăstirea Vișina, a se vedea Mânăstirea Vișina. După anul 1880 - când Pasul Vâlcan devine cale de comunicație secundară în favoarea șoselei celei noi construită în Defileul Jiului - rolurile locașelor religioase de la Vișina și Lainici se
Popasul Turistic Lainici () [Corola-website/Science/323155_a_324484]
-
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Brașca este un lăcaș de cult ortodox construit în anul 1808 în satul Stroiești, strămutat în anul 1833 în satul Humoreni și apoi, în 1892, în satul Brașca din comuna Ilișești aflată în județul
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
document austriac din 15 ianuarie 1782, călugărul Pahomie de la Mănăstirea Humor declară că mănăstirea sus-menționată stăpânea printre altele jumătate din satul Comănești, zis și „Ludie-Humora”. Ca urmare a creșterii numerice a locuitorilor satului, aici a fost adusă o biserică de lemn din satul Stroiești. Această biserică de lemn a fost mutată în anul 1892 în satul Brașca (aflat în apropiere de Humoreni). În locul ei, credincioșii ortodocși din satul Humoreni au primit ca donație biserica de lemn cu hramul "Sfântul Nicolae" din
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
Pahomie de la Mănăstirea Humor declară că mănăstirea sus-menționată stăpânea printre altele jumătate din satul Comănești, zis și „Ludie-Humora”. Ca urmare a creșterii numerice a locuitorilor satului, aici a fost adusă o biserică de lemn din satul Stroiești. Această biserică de lemn a fost mutată în anul 1892 în satul Brașca (aflat în apropiere de Humoreni). În locul ei, credincioșii ortodocși din satul Humoreni au primit ca donație biserica de lemn cu hramul "Sfântul Nicolae" din satul Pârteștii de Jos, care era în
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
fost adusă o biserică de lemn din satul Stroiești. Această biserică de lemn a fost mutată în anul 1892 în satul Brașca (aflat în apropiere de Humoreni). În locul ei, credincioșii ortodocși din satul Humoreni au primit ca donație biserica de lemn cu hramul "Sfântul Nicolae" din satul Pârteștii de Jos, care era în funcțiune în anul 1775 în satul Pârtești, ea fiind construită înainte de ocuparea nordului Moldovei (Bucovinei) de către Imperiul Habsburgic. Această datare a bisericii pe la mijlocul secolului al XVIII-lea este
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
-lea este susținută și de prezența câtorva cărți vechi românești în inventarul parohiei. După aducerea acesteia la Humoreni, i s-a schimbat hramul în cel al "Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil", ca și al bisericii anterioare. Până la aducerea bisericii de lemn în Brașca, credincioșii ortodocși din acest sat erau arondați Parohiei Ilișești. După aducerea bisericii s-a înființat o parohie proprie la Brașca. În anul 1907 slujea aici ca paroh preotul George Abager, născut în 1867, preot din 1895. Cantor al
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
din 1895. Cantor al bisericii era Alexandru Teleagă, născut în 1858 și angajat din 1893. După cum se precizează în "„Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”", Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Brașca avea o casă pentru expozit parohial din lemn, o sesie parohială de 12 hectare, o sesie a cântărețului de 3 hectare și o sesie a ponomarului de 1 hectar. Parohia avea în îngrijire spirituală 188 familii cu 657 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Brașca era păstorită
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]