95,170 matches
-
ar fi cerut imperativ, însă știa că ceea ce i se cerea era doar o recomandare. Îl privi apoi pe Huza și văzu privirea aceluia, care părea să-i spună să-l ierte pe bietul om. -Hm? făcu Irod rotindu-și privirea către sfetnicul său. -Iertați-l luminate tetrarh, acest om nu poate fi vinovat! Prin ceea ce a făcut și spus a demonstrat că este un excelent cunoscător al legii și un continuator al... -Ajunge! îl întrerupse Irod ridicând o mână în sus
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
mână în sus. Știu că ai fost pe la adunările lui și probabil că de aceea îi ții partea! Aud că și soția ta era nelipsită de la predicile lui... Prin penumbră îi privi și pe ceilalți adunați acolo și le ghici privirile lor disprețuitoare și mândre iar tetrarhul Irod își spuse că aceștia, și cu el dimpreună desigur, aveau dreptate în privința lui Iisus din Nazaret. ,, Desigur, el unul, l-ar fi iertat de bună seamă dacă acel om ar fi fost cu
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
o minune! Irod Antipa se oprise chiar în fața lui privindu-l cu insistență, însă cel din fața sa privea în jos către pardoseala de piatră. Așteptarea se prelungi, apăsătoare. După un timp în care nimeni nu spuse nimic prizonierul își ridică privirea către el și îl privi pe tetrarh drept în ochi. Apoi, după câteva clipe își întoarse privirea în altă parte și se gândi la ale sale. Irod rămase cu privirea ațintită către el preț de câteva clipe, încurcat, deoarece i
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
privea în jos către pardoseala de piatră. Așteptarea se prelungi, apăsătoare. După un timp în care nimeni nu spuse nimic prizonierul își ridică privirea către el și îl privi pe tetrarh drept în ochi. Apoi, după câteva clipe își întoarse privirea în altă parte și se gândi la ale sale. Irod rămase cu privirea ațintită către el preț de câteva clipe, încurcat, deoarece i se păruse, pentru o clipă poate, că îl vede aievea pe Ioan Botezătorul, profetul decapitat la porunca
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
timp în care nimeni nu spuse nimic prizonierul își ridică privirea către el și îl privi pe tetrarh drept în ochi. Apoi, după câteva clipe își întoarse privirea în altă parte și se gândi la ale sale. Irod rămase cu privirea ațintită către el preț de câteva clipe, încurcat, deoarece i se păruse, pentru o clipă poate, că îl vede aievea pe Ioan Botezătorul, profetul decapitat la porunca sa. Era ferm convins că omul din fața sa îi făcuse o vrăjitorie, ori
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
fără nici un protocol ori ceremonial, care în alte condiții era de neimaginat pentru Irod, însă din cauza crizei de timp invocată de oamenii arhiereului, tetrarhul nu primi decât plecăciunile vizitatorilor. Grupul de iudei era condus de un fariseu scund și cu privire încruntată pe care Irod Antipa îl ascultă din jilțul său, luând o mină îngrijorată. Irod era de acord cu părerea exprimată, aceea că, într-adevăr, adepții galileeanului puteau încerca să fure trupul acestuia generând în acest fel o rătăcire și
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
stradă. Femeia casnică, femeia intelectuală, românca de zi cu zi, nu cea de noapte, fardată strident, îmbrăcată în cele mai strălucitoare sau țipătoare ținute, cât mai scurte posibil, pentru a-și scoate în evidență nurii, sa atragă ca un magnet privirile bărbaților. De ei aveau nevoie, să-i prindă în mreje, să-i seducă, ca apoi să-și deschidă cu gentilețe portofelele pentru alte plăceri, ce le-ar fi putut afla în brațele lor. Așa descoperise și el vibrațiile trupului în
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
s-a aplecat să ia un tăciune ca să și-o aprindă, apoi s-a așezat pe un scăunel sub corlata coșului. Primele fumuri pe care le-a tras în piept, au avut darul să-i oprească tusea. Și-a îndreptat privirea în direcția rotocoalelor de fum cenușiu care urcau destul de repede pe gaura coșului, prin care cobora un lanț cu zale din fier forjat, agățat de-o bară pătrată din metal, pe care se vedeau șiruri de mânătărci, bureți și ciuperci
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
cap ca o băutură ucigașe. Fața îi deveni precum masca hidoasă a unui clovn, cu gura deschisă care vrea să râdă, în clipa când regele îi înfige pumnalul în piept, ca drept răsplată că-l distrase o seară. Ochii căpătaseră privirea câinelui turbat, iar mușchii mâinilor, fiind dirijați de-o minte înferbântată, au săltat cu tremurături, imposibil de controlat. Convulsiile pe care le simțea ca pe niște cuțite ce-l sfâșiau, îi făceau să tremure ca o salcie în bătaia vântului
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
am așteptat să te-ntorci și m-am rugat seară de seară la sfânta Fecioară să te apere și să-ți dea sănătate, să te ierte, păcătosule!... În cei șapte ani cât ai fost prizonier nu mi-am ridicat măcar privirea spre alt bărbat, speram și credeam că trăiești, chiar dacă cei de la primărie mă înștiințaseră că ai fost dat pe ordinul de front ca dispărut. Mi-a spus Gavrilă Ion, care a luptat alături de tine, că te-a văzut ultima oară
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
fost nevoită să merg prea mult, că am ajuns pe plajă, iar nisipul fierbinte îmi transmite fiori în tot trupul. Pentru câtva timp, luciul apei mă fură, astfel pășesc fără a fi atentă la scoicile sfărâmate ce îmi rănesc tălpile. Privirea mi-e ațintită spre orizont, aproape că nu simt durerea rănilor ce mă ustură din cauza apei sărate. Marea este cel mai tainic confident al meu. În tainița ei secretă păstrează șoaptele de iubire pe care i le-am încredințat, cândva
MARMURA VIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347014_a_348343]
-
de rouă, din steaua curată Ce scălda cândva a mea viață toată... De când vreau să curgă flacăra din mine Care chip a luat din cele divine! Zeiță ai fost,insă timpul trece... Azi mă întristează amintirea-ți rece. Te risipești privirii ca fumul de țigară, Ca un soare palid în ceasul de seară. Nu știi cum simțit-am ura și durerea, Și cum înălțării a urmat căderea... Am încercat chiar să invoc uitarea.. Mai strâns mă prindea însă,disperarea. Și de-
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
mai curgPicături de rouă, din steaua curatăCe scălda cândva a mea viață toată...De când vreau să curgă flacăra din mineCare chip a luat din cele divine!Zeiță ai fost,insă timpul trece...Azi mă întristează amintirea-ți rece.Te risipești privirii ca fumul de țigară,Ca un soare palid în ceasul de seară.Nu știi cum simțit-am ura și durerea,Și cum înălțării a urmat căderea...Am încercat chiar să invoc uitarea.. Mai strâns mă prindea însă,disperarea.Și de-
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
nu modest decorat. M-a frapat să întrezăresc pe toată lungimea peretelui sufrageriei o mobilă cu totul ciudată, mai mult o mașinărie, o instalație sofisticată cu sumedenie de monitoare, panouri de comandă, leduri, butoane, tuburi luminiscente, imprimante... A sesizat bătaia privirilor mele uimite și indiscrete și, nici măcar fals jenat, a tras ușa. „Mda, mi-am confirmat în gând după aceea, este un inventator, ori ca specialist, experimentează vreo tehnică...” Cu o proximă ocazie l-am derajat iar, acasă, a avut grijă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347021_a_348350]
-
truculență a comen¬ta¬riului de un farmec indicibil, cum însăși atmosfera cărții e, în cea mai mare parte: „Cu un impuls fenomenal de energie ne am trezit prin poartă propulsați și aterizați pe o planetă vie, care la o privire lapidară avea o formă insulară. Totul era lu¬mi¬nos și strălucitor de frumos. Pe un ecran enorm ce se afla pe ae¬ro¬drom, era scris cu litere de foc: planeta democrației, ce toate do¬rin¬țele le satisface
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
o fobie vecină cu nebunia nu era neapărat riscul de a mă lăsa în voia avalului fluviului adânc și rece, cât mai ales faptul că starea de normalitate a lui nea Gică era aceea de a avea sânge în alcool, privirea lui tulbure, ochii roșii de nesomn, precum și aluviunile bahice ce abundau în bere, vin, țuică și nu numai, nu aveau un loc anume de depozitare, ci se împrăștiau inconștient în toată ființa lui, generând un miros stătut, de boască veșnic
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
Nu-i a mea, să știi! E o vecină, prietenă cu Liana, fiică-mea mai mare. Grijă sporită cu ea, fiindcă trebuie s-o înapoiez vie și nevătămată lu’ mă-sa. - Cum te cheamă, drăguță?, întreabă nea Ion pironindu-și privirea pe chipul meu. - Alina, răspund cuminte. - Uite, Alina, avem două bărci. Tu o să te sui în asta, zice el arătând cu mâna către barca lui cu motor. O să-ți placă plimbarea noastră pe Dunăre, vei vedea! M-am suit în
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
de a cocheta cu spațiul acela al liniștii aducător de speranță, m-am supus deliberat suavei dimensiuni grație căreia înveșniceam momentul și m-am trezit purtând în mine ludicul arzător adolescentin cu care mă mândream atât. Mi-am coborât încet privirea și am îndrăznit să sparg tăcerea: - Mai stăm mult? Aducându-și dintr-o dată aminte de copilul străin pe care-l luase din propria casă, nea Gică se precipită și strigă: - Hei, băieți! Scoatem plasele! Acum! Repede! Se întinse peste marginea
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
de pește, apoi am luat-o la pas alergător către casă. - Am crezut că v-ați înecat!, spuse tanti Angela precipitată atunci când a dat cu ochii de noi. Bine că sunteți toți întregi și teferi! Și ne-a numărat din priviri. Ai mei erau disperați și erau la ea în casă, așteptându-ne împreună. Nea Gică, cu o privire de câine bătut, băigui: - Vă rog să mă iertați. Eu am fost de vină că s-a întârziat așa de mult. Am
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
tanti Angela precipitată atunci când a dat cu ochii de noi. Bine că sunteți toți întregi și teferi! Și ne-a numărat din priviri. Ai mei erau disperați și erau la ea în casă, așteptându-ne împreună. Nea Gică, cu o privire de câine bătut, băigui: - Vă rog să mă iertați. Eu am fost de vină că s-a întârziat așa de mult. Am tot amânat plecarea, fiindcă am așteptat să tragă ceva. Din fericire, a tras. Am venit acasă cu câteva
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
mult, pe cine privește? Acest „a fi” se referă la om, la lume sau la graiul uitat? Sunt întrebări iscate din nevoia de întoarcere a omului, a poeziei, la fundamente și la sine. Ele țin de căile ființei și de privirea și exigența întregului. Reluăm și desfacem strofa în două părți: primele două versuri sunt o afirmație; celelalte, o funcție; primele deschid o perspectivă ontică, celelalte se încarcă de o sarcină ontică. Primele se strâng în identitatea dintre negația „Lumina nu
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
metaforic zis, doar atingându-le cu o aripă. Execută o „breșă”, spre lumina nefirească, nu în ele, ci cu ele, cu lumina lor, în lumea manifestată. De pildă, constituția teandrică a bisericii se alege sub un văl al manifestării: „Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ împărăției Tale./ Desculță și săracă/ e poate singura ta pildă/ despre/ a doua înflorire.// Cum trupul Tău/ ne va cuprinde pe toți/ în aceeași biserică?// Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ prin neînțeleasa pildă
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
se alege sub un văl al manifestării: „Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ împărăției Tale./ Desculță și săracă/ e poate singura ta pildă/ despre/ a doua înflorire.// Cum trupul Tău/ ne va cuprinde pe toți/ în aceeași biserică?// Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ prin neînțeleasa pildă/ despre a doua înflorire - / îmbrățișarea sferică.” (Apocatastază, s. n.). În ochii copiilor se oglindește Dumnezeu, s-a spus, dar, iată, și lumina teandrică a bisericii. Sau invers, face cu ele o „breșă” în
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
le torn în candeli untdelemn!” (A unsprezecea oră, s. n.). În fine, se poate conchide că poetul-preot, Dumitru Ichim, își sprijină creația poetică pe texte biblice, despre diferența din miezul Divinității și pe cea „derivată” din sânul omului, și că are privirea fixată înduioșător pe termenul mijlocit și mijlocitor, adică pe chipul prea omenesc și divin al lui Iisus. Uitarea „graiului” este doar o încercare a devenirii mântuitoare. De aceea, smerit, Dumitru Ichim împrăștie câteva semințe pentru roadă, spunând, aproape în șoaptă
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
insolubilă confruntare între conștiința critică și existența tragică. A doua problemă (formală) ține de ispita nebuniei, de o profuziune a sensurilor, a unei țesături de semnificații care riscă să-și piardă figura printr-un exces referențial, și care implică o privire mijlocită, răbdătoare, de analist. A treia problemă (epistemică) se leagă de recursul la știință, vădit în opera niramiană, și ale cărei cicluri sunt, până acum: conștiința (Eseu despre neluciditate), Celălalt (Simbioze, Umanografie), umanități (Eseu despre luciditate) și Universul (Brâncuși: E
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]