60,329 matches
-
a fost introdusă de compania Xerox în 1959 , și a înlocuit treptat copierea prin Verifax, fotostat, hârtie carbon, șapirograf și alte mașini multiplicatoare. Preponderența utilizării sale în cadrul activității birotice este unul dintre factorii care au împiedicat dezvoltarea biroului „lipsit de hârtie”, prevestit în revoluția digitală timpurie. Fotocopierea este folosită pe larg în afaceri, educație și guvernământ. Au existat predicții conform cărora fotocopiatoarele vor ieși în cele din urmă din uz, pe măsură ce prelucrătorii de informație vor continua să sporească realizarea și distribuirea
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
uz, pe măsură ce prelucrătorii de informație vor continua să sporească realizarea și distribuirea de documente pe cale digitală, depinzând astfel tot mai puțin de articolele de papetărie propriu-zise, dar aceste previziuni nu s-au adeverit încă. Acest exemplu presupune un tambur și hârtie încărcate negativ și pigment încărcat pozitiv, așa cum se obișnuiește în cazul copiatoarelor digitale actuale. Unele copiatoate, în general copiatoarele analogice mai vechi, folosesc un tambur și hârtie încărcate pozitiv și pigment încărcat negativ. O "fotocopie negativă" inversează culorile documentului la
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
aceste previziuni nu s-au adeverit încă. Acest exemplu presupune un tambur și hârtie încărcate negativ și pigment încărcat pozitiv, așa cum se obișnuiește în cazul copiatoarelor digitale actuale. Unele copiatoate, în general copiatoarele analogice mai vechi, folosesc un tambur și hârtie încărcate pozitiv și pigment încărcat negativ. O "fotocopie negativă" inversează culorile documentului la crearea unei fotocopii, rezultând în litere care apar albe pe un fundal negru în loc de negre pe un fundal alb. Fotocopiile negative ale documentelor mai vechi sau decolorate
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
mașină de copiat pentru birouri utilizată pe scară largă a fost inventată de James Watt în 1779. Se baza pe transferarea fizică a unei părți din cerneală (special preparată) de la o scrisoare sau un desen originale la o foaie de hârtie subțire umezită necalibrată prin intermediul unei prese. Copia putea fi apoi citită de pe avers. Sistemul a fost un succes comercial și s-a aflat în uz mai bine de un secol. În 1937, fizicianul bulgar Georgi Nadjakov a aflat că, atunci când
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
organizație nonprofit din Columbus, Ohio, a încheiat un contract cu Carlson pentru a perfecționa noul său proces. Pe parcursul următorilor cinci ani, institutul a efectuat experimente pentru a îmbunătăți procesul electrofotografiei. În 1947, Haloid Corporation (un mic fabricant și distribuitor de hârtie fotografică, cu sediul în New York) a abordat institutul Battelle în scopul obținerii unei licențe pentru dezvoltarea și comercializarea unei mașini de copiat bazată pe această tehnologie. În opinia companiei Haloid, cuvântul „electrofotografie” era prea complicat și nu putea fi reamintit
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
termeni hibrizi, precum răspânditul termen polonez „kserokopia” („xerocopie”), chiar dacă relativ puține fotocopiatoare sunt marca Xerox. La începutul anilor 1950, Radio Corporation of America (RCA) a introdus o variație a procesului numit Electrofax, prin care imaginile sunt formate direct pe o hârtie cu înveliș special și redate cu un pigment dispersat într-un lichid. Pe durata anilor 1960 și prin anii 1980, Savin Corporation a dezvoltat și vândut o linie de copiatoare cu pigment lichid care breveta o tehnologie bazată pe niște
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
de la Kodak. Un obstacol principal asociat cu tehnologiile prexerografice îl reprezenta costul ridicat al rezervelor: o copie Verifax necesita rezerve în valoare de 0,15$ (dolari americani) în 1969, în timp ce o copie Xerox putea fi făcută pentru 0,03$ inclusiv hârtia și mâna de lucru. La acea vreme, mașinile de fotocopiat Thermofax din biblioteci puteau face copii de mărimea unei scrisori pentru 0,25$ sau mai mult (într-o vreme în care salariul minim pentru un muncitor din SUA era de
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
25$ sau mai mult (într-o vreme în care salariul minim pentru un muncitor din SUA era de 1,65$/oră). Fabricanții de copiatoare xerografice au profitat de "valoarea percepută" ridicată din anii 1960 și 1970 timpurii, punând pe piață hârtie care era „proiectată specific” pentru uzul xerografic. Până la sfârșitul anilor 1970, producătorii de hârtie au făcut „compatibilitatea” xerografică una dintre cerințele pentru majoritatea mărcilor lor de hârtie pentru birou. Unele dispozitive vândute ca fotocopiatoare au înlocuit procesul pe bază de
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
din SUA era de 1,65$/oră). Fabricanții de copiatoare xerografice au profitat de "valoarea percepută" ridicată din anii 1960 și 1970 timpurii, punând pe piață hârtie care era „proiectată specific” pentru uzul xerografic. Până la sfârșitul anilor 1970, producătorii de hârtie au făcut „compatibilitatea” xerografică una dintre cerințele pentru majoritatea mărcilor lor de hârtie pentru birou. Unele dispozitive vândute ca fotocopiatoare au înlocuit procesul pe bază de tambur cu tehnologie cu jet de cerneală sau peliculă de transfer. Printre avantajele cheie
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
de "valoarea percepută" ridicată din anii 1960 și 1970 timpurii, punând pe piață hârtie care era „proiectată specific” pentru uzul xerografic. Până la sfârșitul anilor 1970, producătorii de hârtie au făcut „compatibilitatea” xerografică una dintre cerințele pentru majoritatea mărcilor lor de hârtie pentru birou. Unele dispozitive vândute ca fotocopiatoare au înlocuit procesul pe bază de tambur cu tehnologie cu jet de cerneală sau peliculă de transfer. Printre avantajele cheie ale fotocopiatoarelor față de tehnologiile de copiere mai timpurii se numără abilitățile lor de
Fotocopiator () [Corola-website/Science/323264_a_324593]
-
și imaginilor folosind o presă tipografică cu caractere mobile a căror suprafață activă este reliefată față de suprafața neutră și a căror direcție și orientare sunt inversate. Pe suprafața activă se aplică cerneală iar apoi este presată într-o coală de hârtie pentru a obține o imagine pozitivă orientată de la stânga la dreapta. Zațul sau compoziția tipografică reprezintă ansamblul caracterelor, de obicei metalice, care compun textul "cules" și așezat în rânduri și forme de dimensiuni corespunzătoare paginilor ce urmează a fi tipărite
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
de asemenea o presă tipografică de lemn, bazată pe teascul de struguri existent, unde suprafața caracterelor era cerneluită cu "mingi de cerneală" (un săculeț din piele de oaie umplut cu păr de cal, atașat la un mâner de lemn) iar hârtia era așezată manual, cu atenție, deasupra, apoi glisată sub o suprafață căptușită și fiind aplicată presiune de deasupra cu ajutorul unui șurub de dimensiuni mari. Presele metalice ulterioare au folosit un sistem cu pârghie și articulație în locul șurubului, însă principiul rămânea
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
automatizării. Odată cu ivirea mecanizării industriale, aplicarea cernelei era efectuată de role care treceau pe suprafața zațului, mutându-se apoi pe un platou de cerneală separat de unde prelevau un strat de cerneală proaspăt pentru foaia următoare. Între timp, o foaie de hârtie era glisată pe un "tighel" cu balamale (a se vedea imaginea) care era apoi presat rapid pe zaț și basculat iarăși înapoi pentru îndepărtatea hârtiei și inserarea următoarei foi (pe durata cărei operații rolele acum proaspăt cerneluite treceau din nou
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
de unde prelevau un strat de cerneală proaspăt pentru foaia următoare. Între timp, o foaie de hârtie era glisată pe un "tighel" cu balamale (a se vedea imaginea) care era apoi presat rapid pe zaț și basculat iarăși înapoi pentru îndepărtatea hârtiei și inserarea următoarei foi (pe durata cărei operații rolele acum proaspăt cerneluite treceau din nou peste zaț). Prese complet automatizate, din secolul al XX-lea, precum Kluge și Tighelul Heidelberg, încorporau un sistem pneumatic de alimentare și eliminare a hârtiei
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
hârtiei și inserarea următoarei foi (pe durata cărei operații rolele acum proaspăt cerneluite treceau din nou peste zaț). Prese complet automatizate, din secolul al XX-lea, precum Kluge și Tighelul Heidelberg, încorporau un sistem pneumatic de alimentare și eliminare a hârtiei.
Tipar cu zaț () [Corola-website/Science/323307_a_324636]
-
Bancnota este un mijloc de plată din hârtie tipărită, emisă de o bancă. Este o monedă fiduciară, cunoscută și sub denumirile de "bilet de bancă" și de "monedă de hârtie". Din secolul al XIX-lea, bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
Bancnota este un mijloc de plată din hârtie tipărită, emisă de o bancă. Este o monedă fiduciară, cunoscută și sub denumirile de "bilet de bancă" și de "monedă de hârtie". Din secolul al XIX-lea, bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut; această hârtie
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
Bancnota este un mijloc de plată din hârtie tipărită, emisă de o bancă. Este o monedă fiduciară, cunoscută și sub denumirile de "bilet de bancă" și de "monedă de hârtie". Din secolul al XIX-lea, bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut; această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată cu aer, înainte de
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
sub denumirile de "bilet de bancă" și de "monedă de hârtie". Din secolul al XIX-lea, bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut; această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată cu aer, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică. De vreo treizeci de ani, din ce în ce mai multe state au trecut la adoptarea bancnotelor
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
hârtie". Din secolul al XIX-lea, bancnotele sunt tipărite pe o hârtie fină multistrat, foarte rezistentă la îmbătrânire și la mânuire, purtătoare de un filigran, compusă exclusiv din pastă de hârtie de bumbac, suferind un proces de purificare crescut; această hârtie, fără clei, este unsă cu gelatină, apoi uscată cu aer, înainte de a suferi o calandrare foarte puternică. De vreo treizeci de ani, din ce în ce mai multe state au trecut la adoptarea bancnotelor din polimeri (cum este, de exemplu, polipropilena), care sunt mult
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
înainte de a suferi o calandrare foarte puternică. De vreo treizeci de ani, din ce în ce mai multe state au trecut la adoptarea bancnotelor din polimeri (cum este, de exemplu, polipropilena), care sunt mult mai rezistente la rupere și la șifonare decât cele de hârtie. În 2008, cinci țări aveau în circulație, în totalitate, bancnotele din polimeri: Australia, Noua Zeelandă, Brunei, România și Vietnam. O duzină de alte state au astfel de bancnote în circulație, în paralel cu cele de hârtie. Prima bancnotă pe suport de
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
la șifonare decât cele de hârtie. În 2008, cinci țări aveau în circulație, în totalitate, bancnotele din polimeri: Australia, Noua Zeelandă, Brunei, România și Vietnam. O duzină de alte state au astfel de bancnote în circulație, în paralel cu cele de hârtie. Prima bancnotă pe suport de polimeri emisă de România a fost cea cu valoarea nominală de "2.000 de lei" (ROL), din 1999, cu ocazia eclipsei totale de soare, din 11 august a acelui an, România fiind prima țară europeană
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
livre ("pound" în engleză) a cantității de aur înscrise pe nota/chitanța de bancă (i.e. bancnotă). Astăzi Lira sterlină (GBP) nu mai este o dovadă a banilor ci numai monedă fiduciară, precum toate sistemele de plată de pe planetă. "Moneda de hârtie" a fost introdusă la începutul secolului al X-lea, de negustorii chinezi de ceai, care încheiau mari tranzacții cu bilete la ordin, cu scopul evitării transportului monedelor metalice. Administrația chineză a adoptat oficial bancnotele în 1024. Monedele metalice erau reprezentate
Bancnotă () [Corola-website/Science/323383_a_324712]
-
băuturilor și a altor produse alimentare care se oferă la o singură masă, prestabilită, spre deosebire de "lista meniu", care vine în întâmpinarea clientului cu scopul de a-i da posibilitatea să aleagă din varietatea de produse. Prin extensie se înțelege și hârtia (cartonașul, fluturașul, pliantul) pe care se trec, în ordinea servirii toate preparatele și băuturile. Întocmirea unui meniu se face în funcție de tipul mesei, ținându-se cont de sezon, vârsta, naționalitatea și preferințele culinare ale clienților, astfel: Lista meniu trebuie să aibă
Listă meniu () [Corola-website/Science/324090_a_325419]
-
Scotland Yard-ul nu poate rezolva acest mister, regretă epoca în care Sherlock Holmes ar fi putut, grație științei deducției, să rezolve această crimă în câteva zile. Pe masa din cameră au fost găsite câteva grămezi de bani și o hârtie cu unele socoteli. Ronald obișnuia să joace whist la diferite cluburi, dar niciodată pentru sume mari de bani. Cu ceva vreme în urmă, el câștigase 420 de lire, jucând în pereche cu colonelul Sebastian Moran. Intrigat, doctorul Watson se duce
Casa pustie () [Corola-website/Science/324087_a_325416]