66,018 matches
-
Iubirea poate veni oricând, oriunde când nici nu te aștepți sau de la cineva la care te aștepți cel mai puțin. Era pe la sfârșitul lui aprilie și în dimineața aceea cerul era foarte degajat, iar norii care se arătau în înaltul cerului fără margini nu puteau ascunde seninătatea și frumusețea acelei zile. Un stol de vrăbiuțe, una și una, apărute ca din senin se lăsaseră jos, ciuguliră ceva foarte repede, apoi de pe niște frunze mari de brusture înghițeau în voia lor câte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al naibii de autoritar încât nu mai înțelegea nimic. Degeaba vroia să judece la rece, să-și adune toată energia pozitivă, să înlăture ravagiile din interiorul ei pentru că atunci când iubești, vezi persoana iubită perfectă, o vezi ca pe un înger căzut din cer, emoțiile sunt mari și necontrolabile, uiți de tine, nu vezi decât ființa iubită, iar inimia ți se umple cu bunătate și sufletul de bucurie. Realitatea se vede mult mai târziu. Nu ai cum să știi dacă tu vei fi victima
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ca o fetișoară căreia un băiat îi surprinde privirea sau îi istorisește cine știe ce poveste nebunească, nu așa cum se întâmplă în adolescență. Astăzi m-am îndrăgostit și voi fi soția „acestui Valentin” atât de „galanton” și atât de „curtenitor”. Tot astăzi, cerul râde cu mine în seninătatea lui, nespus de albastru și însorit, iar aerul e proaspăt și chiar luminos la fel de incitant și răcoros ca un vin alb scos dintr-o frapieră cu gheață. Port o rochiță ciclame din cele mai scumpe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
zâmbi fără să vrea. Acest vis era acum o realitate, amintindu-și că Dumnezeu este cu noi peste tot, mult mai aproape decât sperăm. Când ajunsese aproape de mormânt, îi păruse ca un deget de piatră se îndrepta în sus către cerul plumburiu, iar brațul ei plin cu flori căzuse pe lespedea rece de la căpătâi, fără de folos. În timp ce stătea dusă pe gânduri la locul de vecie i se păruse că aude glasul Domnului, spunându-i: - Ne naștem, dar nu murim niciodată. Bucură
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dragostea și această legătură nu a fost greșit concepută. Cadrul cel mai potrivit pentru o femeie ca să o iubești rămâne în primul rând tot cei patru pereți care te adăpostesc, iar al doilea plan îl constituie într-un mod aparte cerul albastru, florile înmiresmate, brizele mării, singurătatea pădurilor sau a câmpiilor. Oricât de mult ai iubi o femeie, oricâtă neîncredere ai avea în ea, oricâtă siguranță ai avea în privința viitorului, întotdeauna există gelozia. Așa se întâmpla și cu Valentin. Simțea nevoia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sinceră să fiu, îmi pare ca o binecuvântare cerească și mă simt mâdră să cresc acest suflet nevinovat și abandonat de propria mamă. Îi venea să strige în gura mare! - Privește oarbo și vezi că peste tot Dumnezeu a creat cerul și pământul și tot ce atingem. El are cheia oricărei soluții și un plan cu fiecare. Discuția ar fi continuat dar Carlina fu nevoită să răspundă la telefon și să cheme salvarea. Când sosi salvarea în fața blocului, șoferul parcă mașina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
învinse. - Doamne, oare nu ți-a fost de-ajuns moartea primului născut? De ce mi-ai dat și această suferință? Capul i se aplecă în jos de parcă ar fi vrut să cadă, ochii i se împăienjeniră, limba i se lipi de cerul gurii, nemaifiind în stare să lege o vorbă în fața cuiva. O străbătu un gând ca fulgerul în mijlocul unei furtuni, și zise:Ce ar fi dacă aș pleca în acest moment din locul acesta nepotrivit și nedorit de mine cu tot cu copilașul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un mod plăcut. Înfofoli copilul întrun scutec și îl vârî în două pungi din PVC, una într-alta. Luându-l în brațe se strecura normal pe poarta spitalului. Își mărturisea în gând că avusese destul curaj, simțind că parcă și cerul voia să se limpezească în jurul ei, lăsându-i drum liber. Râse în sinea ei și își presă fruntea cu palma ca și cum ar fi pipăit niște răni dureroase și invizibile. Își strânse copilul la piept cu multă grijă, pentru a-l
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se prelungi până a doua zi târziu. B. Argintul viu Era o dimineață foarte frumoasă, ca un zâmbet cald de copil, soarele se găsea în imensitatea lui aurie și luminoasă, pregătindu-se ca de obicei să se ridice în înaltul cerului albastru și cu o lumină așa de strălucitoare încât îți lăsa impresia că nu mai este capabil să împresoare pământul cu lumina sa până la marginea întinderilor sale,. Inainte de a ajunge în apartamentul nou în care se mutase după ce îl
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din urmă, fericită. Își aminti de glasul lui catifelat și cald de altădată, de buchetele de flori pe care le primea din când în când și cât de importanți erau unul pentru altul. Inima îi tresăltă. Ochii căutau prin fereastră cerul senin. Buzele îi erau dornice de un sărut, iar trupul prefera „Mărul păcatului”. Era lumea în care voia să fie. Cât trecuse de atunci? Prin câte trecuse! Nu voia să refuze, să se alinieze bărbătoasă la standardul normal de viață
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pustie iar visele de demult erau ca niște bariere. Numai ungherele unde se jucase Nicky cu Alin odinioară mai păstrau amintiri plăcute. Patul în care era așteptat Valentin la ore târzii îi părea un obiect lipsit de valoare sentimentală. Numai cerul rămăsese același. Trebuia să treacă și peste zbuciumatele amintiri și chinuitoarele iluzii. A. Cenușiul dezamăgirii Relația dintre ea și Valentin se răcise. În locul dragostei, în cuibul de nebunii se instalase indiferența și ura. Tot ce fusese frumos între ei, înfiripat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dimineață se strecură pieziș prin fereastră și căzu direct pe fotoliul ei. Se trezise cu senzația că dormise mai mult ca de obicei. În normalitatea ei, se apropiase de fereastră și observă că soarele reflecta o lumină odihnitoare și transparentă. Cerul părea spălat și proaspăt. Viața o chema într-o libertate nouă. Cap. II Suflet dezlănțuit Zburând, o păsărică se refugiase tocmai în vârful unui pom, agitânduse pe limba ei, sărind de colo până colo, părea ca vrea să transmită ceva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dacă ar fi fost cu putință, să adune tot ce fusese rău, toată suferința ei, să o ascundă undeva într-un fișier al creierului, unde să nu mai umble niciodată, sau să fi fost un Prometeu să fure foc din cer, să producă flăcări, să facă scrum tot ce încerca să uite și nu reușea. Dar cine poate șterge sau uita trecutul? Nimeni, nimeni nu-l poate scoate din cuibușorul lui trândav, ascuns fățarnic după ceafă, scoțânduși toanele când îți este
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce promitea multe și era destul de înțelept. Urmărită de ghearele ascuțite ale deznădejdii, Carlina își propuse să găsească prin cotloanele sufletului sâmburele puterii de a merge mai departe, crezând totodată că Dumnezeu era mult mai aproape decât își putea imagina. Cerul era în acel moment pe alocuri înnourat, iar norii își târau mantia lor, ce părea ca o poartă larg deschisă catastrofelor naturale. Inima îi bătea într-un ritm anormal încât își puse degetul pe artera principală să-și măsoare pulsul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
priviri, căutând să savureze explozia de miros al pământului primăvăratic, bucurându-se până la extaz. B. Cănd amintirile dor Zilele i se păreau din ce în ce mai calde, mai senine și se bucura că va mai petrece mult timp în străinătate. Îi era recunoscătoare Cerului care îi îndreptase pașii spre acest teritoriu. Era mulțumită din toate punctele de vedere. Acum se descurca mult mai bine, trecuse de mult la o altă dimensiune a lucrurilor. Nu mai păstra pe chipul ei tristețe sau remușcări. Trecuseră câțiva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fierbinți și repezi ca sângele. Suspina așa cum suspină un copil atunci când i se ia jucăria preferată. Știa din capul locului ce urma să se întâmple, dar numai Dumnezeu avea să știe când urma inevitabilul. Degeaba rugăciunile ei erau îndreptate spre cer dacă toate speranțele ei erau în van. Își dădu seama cât de fragilă și trecătoare esti viața oricăruia dintre noi: chiar dacă ai calități excepționale, sau dacă ești o persoană distinsă, sau una decăzută, bogat ori sărac sau pe orice piedestal
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce nu părea deloc înșelătoare. Era o privire blândă și moale, iar răsuflarea lui părea caldă ca o boare care îți mângâie obrajii. În ochii lui, Carlina era o femeie fermecătoare, iar în acel moment i se părea că și cerul și pământul participă la bucuria lui, însă Carlinei i se păru că ochii lui albaștri erau amari și plini de o timiditate care ascundea mai multe decât lăsa să se vadă. Un freamăt de bucurie îi trezise toate simțurile când
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
el, să fie cu un pas înaintea lui mereu? Dar cu ce era mai bună? Dacă ar fi putut cineva s-o avertizeze... Dar cine? D. Un compromis dureros Lumina acelei dimineți devenea din ce în ce tot mai clară. Cerul părea că avertizează schimbarea anotimpurilor, timpul când unul își dă drumul din mâna celuilalt. Era la începutul unei veri ce se anunțase caniculară. Carlina privi în jurul ei fără interes. Se simțea ca un soldat fără armă pe un câmp de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dacă teaș fi întâlnit într-o altă perioadă din viața mea nu aș fi ajuns unde am ajuns acum. Tu ești cea mai mare alinare sufletească pentru un bărbat. Îmi pare rău că nu ai avut noroc nici cu mine! Cerul era acoperit de nori flenduriți care alergau într-o anumită direcție știută doar de ei. Peisajele naturii se topeau ușor într-o ceață voalată care prevestea cu 213 ușurință că în zorii zilei avea să fie sfârșitul începutului de când erau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-mă și adio pentru totdeauna. LEON” Carlina împături scrisoarea la loc și meditând la surprizele vieții își spuse: „Da, Leon. Te voi ierta pentru toate. Adio pentru totdeauna!” G. Suferințele escapadei Norii bezmetici și grei, de culoare cenușie traversau amenințător cerul, neștiind încotro să se îndrepte. Brațele cerului păreau că stăpânesc tot Pământul. Nici nu puteai ști dacă în acel moment mai exista Dumnezeu. Era trecut de miezul nopții, era aproape de apariția zorilor. Alin își simțea capul greu ca o ciutură
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
împături scrisoarea la loc și meditând la surprizele vieții își spuse: „Da, Leon. Te voi ierta pentru toate. Adio pentru totdeauna!” G. Suferințele escapadei Norii bezmetici și grei, de culoare cenușie traversau amenințător cerul, neștiind încotro să se îndrepte. Brațele cerului păreau că stăpânesc tot Pământul. Nici nu puteai ști dacă în acel moment mai exista Dumnezeu. Era trecut de miezul nopții, era aproape de apariția zorilor. Alin își simțea capul greu ca o ciutură plină cu apă, iar gândurile îi umblau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
terminat! - Și-atunci? Am ajuns? - Nu încă, dar am trecut ce-a fost mai greu. Ce ciudată este lumea!, zise Alin. E o întunecime goală uneori, iar noaptea asta pare să fi învăluit în ea toate câte sunt. Dacă priviți cerul, parcă toate se mișcă și acolo, iar întregul Univers e într-o continuă mișcare și schimbare, iar noi niște fărâme manevrate la rândul nostru de o forță teribil de mare pe care n-o putem vedea, dar o simțim cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mulți alții care trecuseră înaintea lor, îi făcea să fie mândri, iar imaginile sinistre care li se perindaseră până atunci prin față cum că ar fi putut sfârși într-o închisoare sau chiar împușcați fuseseră înlocuite cu alinarea vântului răcoros. Cerul era acoperit de stele, iar luna părea galbenă ca o fecioară care așteaptă cuminte și smerită ivirea zorilor. Drept în fața lor zăriră două fântâni cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată cu câte un vas de băut. Alin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să facem. Putem s-o luăm de la capăt, în caz că eșuează vreun proiect. Sănătoși să fim! Din când în când păreau că privesc lung în depărtare drumul spre un viitor ce urmau să-l parcurgă pe o cale necunoscută. Alin privi cerul ca pe ceva nou și dulce, apoi luă o cutie de chibrituri și scrise cu entuziast un mesaj „Bine ai venit în pribegie!”, aducându-și aminte cu duioșie de Carlina și de cum îl povățuise ea să meargă în lume ca să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de căldura de afară. Păsările tăcuseră. Era prea întuneric săși mai ia zborul sau să ciripească. Trecură la planul lor inițial să nu-i apuce și mai mult noaptea pe drumuri. Nicole părea că împarte Universul în două lumi diferite: cerul îi părea acoperit în flori de liliac iar pământul în crini albi cu mirosul unui parfum de calitate și cu gustul perfect al unei ciocolate preferate. Câte lacrimi se scuturaseră din ochii ei verzi până când mugurii tainici de dorințe încolțiseră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]