95,170 matches
-
nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Despre mine... La hotare de depărtări Pe umbre de cărări Ce duc spre mine, Găsești portal blestemat Prin care-am intrat În asta lume. Închiderea portalului aștept Să pot să deștept Privirea-mi sticloasa În vechea mea casă. Nimic nu țin minte De când am cuvinte Din timpul oprit De unde-am venit. În visuri de noapte Cu dulcele șoapte Mă cheamă în rai Glasul de crai. Prin ochiul din minte Trec înainte Nevinovate
CĂLIN MARTON de CĂLIN MARTON în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346450_a_347779]
-
însă, cea mai de seamă este descrierea, care reprezintă apodictic un atuu al scriitoarei. Aceasta reușește să alăture adesea expresii uzuale sau chiar arhaice, altora neologice, într-o simfonie care încântă atât auzul cititorului ce posedă ureche muzicală, cât și privirea și simțirile lăuntrice. Dat fiind rolul descrierii, după cum era și firesc, în cadrul lucrării apar o multitudine de imagini de natură auditivă, vizuală sau olfactivă, care sunt folosite adesea și cu funcție hiperbolizatoare. Astfel, atunci când Dana pleacă din casa lui Eugen
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346437_a_347766]
-
recunoscut în mai toate palierele vieții. Citind gerunzii - o experiență mistică, o lume de cuvinte spirituale, o altă realitate calchiată pe realitatea dintâi. Facere, (pre)facere, cădere și înălțare. Toate la un loc și ceva pe deasupra. Un cer sub cerul privirii și unul interior. În acest cer interior se prefiră, precum stelele-n crug, poeme sublime. Subtilitatea este un teren alunecos, în jocul luminii cu întunericul. Aceste poeme sunt slovele pe nisip. Sunt vederea cu inima. Locuțiuni interioare. Voci. Imagini. Salt
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
de poezie”, Editura Națiunea, București, 2012 Ninsoarea dorului de casă ori dorul ninsorii de acasă...Cea care cade pe suflet și acoperă tot ce e gri și pământiu și pustiu...O zăpadă, cum altfel decât purificatoare în care-ți scalzi privirea, îți afunzi mâinile și picioarele și poți face din ea, cu brațele și picioarele, îngeri albi și pufoși... Zăpada dorului de mama, nu una rece, dar una fierbinte, care-ți topește sufletul, te frânge. Zăpada cu o mie de culori
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
flori, stea nemuritoare, câmpul plin de flori, revărsarea dimineții, firul vieții, voal de neguri, firavele petale, dulcea adormire, clipe efemere, dulcea liniște a nopții, dans zglobiu, dansul apei de izvor, dulci cuvinte, surâsul cald, ( de mai multe ori folosit); blândă privire, ruginiu de toamnă, sufletu-mi pustiu; a stelelor sclipire, dansul elegant al fulgilor zglobii, voal de nea, cerul necuprins, natura prinde viață; vântul cald adie, lacrima fierbinte, ocean de vise, lacrima din suflet; gândul călător, în suflet este sărbătoare; ș.a.
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Cu aceste elemente își construiește lumea. Mai puțin reprezentat este simțământul religios. Nici dragostea nu este elementul primordial, temelia pe care să construiască edificiul poetic, Vera Crăciun. Mai curând, iubirea de natură, de petala unei flori care o îmbrățișează cu privirea (Privire). Motivul petalei apare deseori și este, când tandră, îmbrățișătoare, când solitară, când fremătătoare, dar, de cele mai multe ori este tristă. Dar comunicarea dintre om și regnul vegetal e foarte adâncă și, la dovezile petalei de iubire, poeta răspunde pe măsură
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
aceste elemente își construiește lumea. Mai puțin reprezentat este simțământul religios. Nici dragostea nu este elementul primordial, temelia pe care să construiască edificiul poetic, Vera Crăciun. Mai curând, iubirea de natură, de petala unei flori care o îmbrățișează cu privirea (Privire). Motivul petalei apare deseori și este, când tandră, îmbrățișătoare, când solitară, când fremătătoare, dar, de cele mai multe ori este tristă. Dar comunicarea dintre om și regnul vegetal e foarte adâncă și, la dovezile petalei de iubire, poeta răspunde pe măsură: „Cu
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
tandră, îmbrățișătoare, când solitară, când fremătătoare, dar, de cele mai multe ori este tristă. Dar comunicarea dintre om și regnul vegetal e foarte adâncă și, la dovezile petalei de iubire, poeta răspunde pe măsură: „Cu o sfioasă aplecare către tine/ Și cu privirea scăldată în tristețe / Te înalț la soare, / Te sărut, / Te alint.../ Obrazul mi-l răsfăț cu-a ta finețe, / Dulce petală” (Tristă petală). Nici nu e de mirare, pentru că iubirea florilor este apanajul femeii. Petala capătă însușiri antropomorfice, are puterea
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
Prin frunze cântă trist, duios, / Când verdele se scurge, trece...// Și din culoare în culoare, / Din verde stins în purpuriu, / Privești ca-n vis dulcea splendoare / Cum se transformă-n auriu.../ Alene-ncearcă să te cheme / Să-ți simtă-aleanul din privire, / Ca semn al trecerii prin vreme / Preț de o clipă de trăire.// Zâmbește frunza prin culoare, / Zâmbește frunza legănând / Dorul de umbră, dorul de soare, / Dorul de ploaie, dorul plângând // Ce simte frunza toamna, oare? / Ce simte toamna muntele uscat
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
gândul ei se înseninează treptat și orizontul se deschide spre alte subiecte delicate: natura, oamenii, iubirea. Din punctul meu de vedere, Vera Crăciun este un soi de pasăre rănită, cu aripa frântă, silită să-și ducă existența pe pământ. Cu privirea ațintită spre piscuri, ea încearcă Zborul prim, și agățarea de stâncă. Dar ceva o mai reține aici, pe pământ: fie dragostea pentru ai săi, fie o lucrare neisprăvită. Când rana i se va vindeca, însă, pasărea va zbura cu tot cu ață
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
datele pentru acest deziderat: sensibilitate, candoare, dinamism, îndrăzneală. Îi mai trebuie însă, de pus la punct, partea tehnică a zborului. Când toate vor fi gata, vom privi, dincolo de orizont, unde vom zări punctul acela mișcător care se va îndepărta de privirile noastre. Atunci, ea va fi foarte aproape de țintă. Autoarea a inserat în volum și pasteluri și descrieri ale naturii destul de reușite, unele sub formă de rondel ori sonet. Sintagme proaspete: „umbre de petale”, „coroana cu frunze de iubire”, „umbra-n
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
descendență eminesciană în poezia „Și dacă...”: Și dacă-n taină liniștea coboară / Și-o simt în suflet ca pe o lumină, / E pentru că acum e-ntâia oară / Când inima mi-e caldă și senină. // Și dacă stelele cu strălucirea lor / Priviri mă-ndeamnă să le dăruiesc, / E pentru că au înțeles cuvântul dor / Și din sclipirea lor fiorul îl primesc. // Și dacă luna cea plină de mister / Transmite surâzând o mângâiere, / E pentru că în taină, nor și cer / Oferă lumii iubirea în
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
fericirea, poate demult uitată, // Să fii un fulg de nea ce liber în plutire, / Fiorul vrea să-l dea prin blânda lui topire. / Să numeri stropii de ploaie ce în palmă, / Îți strălucesc zglobii în asfințit de toamnă...// Și în privirea ta frumosul să-ți zâmbească, / Doar...soarele și norul, au vrut să te primească! / Să încununeze fruntea-ți curată și senină, / Cu raze, cu căldură și cu a lor Lumină...” Autoarea de față, în poemele sale nu epitetizează în exces
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
dimineață de toamnă. Nu numai despre doruri, frunze și petale vorbește poeta, dar dispune de acea învățătură creștină care îndeamnă la Iertare, ca principală condiție a mânturirii, și care merită împărtășită și aproapelui: „De sincer tu nu ești, pleacă-ți privirea, fruntea / Și-nvață de la viață ce-i cinstea, ce-i virtutea, / Și-aleargă spre câmpie, văzduhul să-l cuprinzi, / De floare și de soare ființa-ți să o prinzi. // Și răcorește-ți fața cu apa cristalină, / Încredere-te în oameni
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
atitudine civică dacă tot a fost hăruit să vadă mai mult decât alții cu Ochiul dinlăuntru sau cu Ochiul inimii care se spune că este cel care te face să vezi lucrurile așa cum le vede Dumnezeu. Este vorba desigur de privirea pe verticală, încărcată de inocența copilărească dar dublată de mintea omului matur. Este o parte a contemplației! Este darul nostru de a întrevedea devenirea (obiectelor, ființelor, fenomenelor sociale, etc)! Faptul că ne-am născut într-un anumit loc la o
SCRIEREA – CALE DE SALVARE A SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346428_a_347757]
-
duhnesc a transpirație îmi place să mă-ntorc mereu acasă în satul ce se pierde prin livezi să cobor ușor dintr-o caleașcă și să-mi sărut părinții care mor și casa dulce din pridvor s-o văruiesc cu o privire prin curte să mai sar cum jucam copil năvalnic ca un mânz să dorm pe prispă de cu seară și-adesea până pe la prânz și mama să-mi îndrepte șuvița de pe frunte... visez o lume-n filigramă cu seva strecurată
ÎMI PLACE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346455_a_347784]
-
țăranii Ca inteligentă, a Creatorului făptură au numit adăpostul lor modest casă Era important ce intră și iese pe gură au numit vorba (cu)vânt și hrana masă # # # Azi, umbre grăbite venite la oraș Nici nu sunt priviți în ansamblu Privirea caută doar vadra cu caș Parabolă albă intrată-n meandru Ei știu să iubească dăruit, cu patimi a dâncul codrului, lumina și glia c e risipesc în stropii de lacrimi Cu care - au hrănit milenii România !! Pe câmp, aplecați - semn
ŢĂRANII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346459_a_347788]
-
draga mea! Îți doresc multă fericire! - Mulțumesc, și ție la fel! Au dansat, au vorbit despre foștii colegi, profesori, despre vremurile tinereții și vremurile de acum, făcând comparații. Gicu a știut să o înveselească spunând diverse bancuri. O sorbea din priviri, văzând-o atât de binedispusă. Ilinca se uită la ceas. - Eu mă retrag, Gicu, au trecut dej� trei ore de când suntem împreună, este târziu! - Nici nu știu cum au trecut! Îți mulțumesc frumos pentru timpul acordat! - Și eu îți mulțumesc, m-am
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346451_a_347780]
-
2011 Toate Articolele Autorului Rugă Dă-mi, Doamne, o moarte blândă Să nu stea moartea la pândă Să se-ascundă în tufiș Să mă-nhațe pe furiș Să plec din lume domol Să am timp să dau ocol C-o privire să cuprind Pe cei iubiți să-i alint Aș fi vrut o amânare De la-ntâlnirea cea mare Cin' s-o dea, cin' s-o primească? Oh, minte copilărească! Aș fi vrut să fiu mai tare Moartea să nu-mi stea
RUGĂ ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346465_a_347794]
-
ori grupul statuar al cardinalului Ludovico Ludovisi din Palazzo Altemps, Roma (“ Nu există distrugere, ai zis. Ne vom întoarce/ la sânul stelei, în ținutul/ originii și al sfârșitului, la materia/ nemuritoare și maternă...”), atitudinea lirică e aceeași: a contemplării, a privirii întrebătoare, care cunoaște secretele adânci, perene ale lumii. În viziunea lui Andrés Sánchez Robayna, poetul este cel care vede și înțelege, este ochiul înțelept, ce răzbate dincolo de aparențe. Iar actul estetic, rezultatul reflectării celor prinse de retină pe ecranele meditației
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
pe care-l instituie (cum s-a observat, de altfel) între “scriitura discursivă și simultaneitatea plastică” imprimă stihurilor o structură originală, deopotrivă cursivă și statică. În acest sens, e de reținut numărul mare, în idiolectul autorului, de termeni circumscriși văzului, privirii (contemplative): substantive - ochiul, imaginea, oglindirea, reflexul, vederea (“jindul, care-i o formă/ a vederii”), vizibilul etc; verbe sau locuțiuni verbale - a descifra, a ieși la iveală, a întrezări, a orbi, a privi, a răsări, a reflecta, a vedea, a nu
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
răzbat din toate frazele, aproape că simți palpabil primejdia pentru ca mai apoi, să-i poți replica unui interlocutor invizibil: Ha, ți-am spus eu că e periculos? Chiar și eroina poveștii intuiește primejdia și are tendința să fugă: „Neîncrezătoare, ridică privirea către ochii lui negri, pătrunzători, căutând siguranța de care avea atâta nevoie. Nu o găsi. Ba mai mult, prezența lui îi crea o stare de neliniște, ca un fel de autoapărare menită să-i pună în alertă toate simțurile ce
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
Gândurile nu-i dădeau pace și fără să vrea, se simțea atrasă de acest bărbat necunoscut ce intrase samavolnic în viața ei, fără să ceară voie, fără ca ea să consimțească, fără să-și propună și fără să-și dorească. Dar privirea aceea pătrunzătoare, ochii lui negri ca două mărgele și masculinitatea transmisă prin toți porii o atrăgeau mai mult decât ar fi trebuit. Constituția lui fizică, aerul de bărbat cu experiență care le știe pe toate și stilul său de abordare
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
evul mediu a fost clădită, dar și arabescul oriental, mai ales dacă e desenat de picioarele gingașe și greu de stăpânit ale unei balerine ce lunecă precum un fulg în lungul scenei... Nu pot uita cum timpul zboară când uit privirea să-mi întorc din largul mării înspumate! Privesc pierdut ca-ntr-o visare și văd dantelele dansând pe vârf de valuri adunate, ca într-un lanț pierdut în infinit, scăldat în nestemate... Îmi plac dantelele. Sub orice formă și, mai
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
sclipitoare parcă ori, cel puțin, frumoasă, chiar de-ncearcă să-și ascundă intenția, dorința și fermecătoarea-i inițiativă pe care, oricum, n-o simți, convins că ești învingătorul. E chiar stăpână mult pe sine și te-amețește nu atâta cu privirea, cât cu... dantelăria! Dantelărie-n vorbă și-n privire, dantelărie-n așternut și pe pielea-i netedă, că nu mai vezi în fața ochilor decât forme dantelate, de te-apucă amețeala până cazi pe spate... În general, femeia nu se manifestă
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]