66,018 matches
-
când nu acceptau taxa care depășea valoarea mărfurilor avute. Atunci ei așteptau între vămi o altă tură de serviciu și-și puneau speranțele în norocul lor. De câte ori nu erau lăsați să aștepte în arșița soarelui făcând insolații, dormind uneori sub cerul liber, în ploi și vânt, fără nici un adăpost. Cu timpul, toate acestea asfințiseră, rămânând ca amintire în mintea fiecăruia. Într-un compartiment era un grup de tineri care se aflau într-o bună dispoziție și emanau un miros plăcut. Nicky
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
este esența ei? Ce crezi că este căsătoria noastră? Nu este decât un clinchet care zgârie tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la urmă va dispărea. Norii se găsiseră chiar atunci să acopere soarele de amiază dând cerului o tentă cenușie ce părea o îmbrățișare vizibilă între cer și pământ. Această atingere dintre cer și pământ te făcea să simți fiori siniștri ca atunci când intri într-o panică închipuindu-ți că este sfârșitul lumii. Garsoniera în care locuia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
este decât un clinchet care zgârie tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la urmă va dispărea. Norii se găsiseră chiar atunci să acopere soarele de amiază dând cerului o tentă cenușie ce părea o îmbrățișare vizibilă între cer și pământ. Această atingere dintre cer și pământ te făcea să simți fiori siniștri ca atunci când intri într-o panică închipuindu-ți că este sfârșitul lumii. Garsoniera în care locuia Nicky era într-o dezordine totală, caracteristic bărbaților. O conduse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la urmă va dispărea. Norii se găsiseră chiar atunci să acopere soarele de amiază dând cerului o tentă cenușie ce părea o îmbrățișare vizibilă între cer și pământ. Această atingere dintre cer și pământ te făcea să simți fiori siniștri ca atunci când intri într-o panică închipuindu-ți că este sfârșitul lumii. Garsoniera în care locuia Nicky era într-o dezordine totală, caracteristic bărbaților. O conduse în acel spațiu rugând-o să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am grijă de tine ca de o bucățică de anafură care este o necesitate permanentă în casa spirituală a fiecărui credincios. După toate acestea spuse, Nicky fu cuprins de stare de bine, sufletul ajunse în apogeul fericirii, la hotarul dintre cer și pământ, o bucurie profundă umplându-i întreaga ființă ca într-un extaz divin. Inima îi bătea așa de tare încât era gata să îi iasă prin piept afară. Era incapabil să mai rostească ceva iar Victoria, după o mică
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nedescris. Așternutul patului neșifonat îi părea plin de nuferi calzi când soarele strălucește peste ei, înviorându-le existența, iar somnul liniștit venea ușor și pe furiș. Viața îi părea frumoasă ca atunci când nu te mai saturi să privești stelele pe cer sau azurul unei dimineți care te încântă. Nu mai exista nici o mamă mai fericită ca ea. Vedea viața în miliarde de culori. Toate barierele de până atunci le frânse iar impedimentele care le întâlnise, acum erau un obstacol depășit. Făcuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
într-un montaj care mi se pare absurd și nedrept. Acesta doar acesta este, de fapt, finalul nereușit, la care nici unul nu ne gândeam. “i la care ne gândim acum cu supărare, furie și neputință ; se pare că Dumnezeu din ceruri, dacă există, este un regizor foarte prost... Boiling Points - CNC 2006 Pe MTV există o emisiune, Boiling Points se numește, al cărei principiu e simplu : cei care-și păstrează calmul în situații absurde sau conflictuale de 5, 7 până la 15
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dar sunt convins că toate ar ajunge pe blogul lui Kiki, care postează conversațiile, e mailurile, telefoanele și SMS-urile... Apoi mai ales după intervenția în direct de pe Realitatea TV am început să primesc telefoane în care eram rugat, cu cerul și pământul, să pun o vorbă bună pe lângă Mungiu să accepte interviuri cu ziare, radiouri ș.a.m.d. M-am convins că devenisem mai mult decât o soție (care mai are totuși și altceva de făcut) sau o secretară (idem
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Da, e toamnă iar. Clopoțelul anunță începutul unui alt an școlar. Mă copleșesc emoțiile când mă gândesc că au trecut mulți ani de când sună clopoțelul la Colegiul Național“ Cuza Vodă” și anul acesta sărbătorim 95 de ani de la înființarea acestuia. Cerul e încă albastru, un albastru intens, de sfârșit de vară, cu nori albicioși, transparenți și subțiri. Este o dimineață limpede și răcoroasă. Sălile de clasă sunt goale. Unde sunt elevii? Au uitat că e 15 septembrie? Aud ciripit vesel și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Montană - Țebea - Deva. De dimineață, participanții la această aplicație sau adunat în curtea Liceului Pedagogic ,,Sabin Drăgoi”, de unde s-a pornit cu trei autocare spre Brad. Srăbatem străzile orașului, fiind însoțiți tot timpul de imaginea Cetății Devei, proiectată pe albastrul cerului de vară. Trecem pe langă termocentrală de la Mintia, după care ne abatem spre dreapta, traversam Mureșul și începem urcușul pantelor domoale ale Munților Metaliferi. Străbatem câteva sate mici, cu locuințe modeste, multe dintre ele dând semne clare că de mult
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
că regele Kai Kaous s-a ridicat de la pământ și a zburat într-o nacela (coș) trasă de 14 vulturi. În Chină o legendă amintește că regele Wan Tou a zburat pe tronul sau propulsat de 47 rachete spre înățimile cerului, până când s-a pierdut într-un strat gros de nori [11],[17]. Archytas din Tarentum (430-360 î.d.Hr.) a construit un aparat de zbor ce avea forma unui porumbel care a reușit să zboare. Cu siguranta, acest aparat denumit
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a nunții, deoarece concepția creștină primară, puternică și sănătoasă, era următoarea: „Euharistia este cea care dă căsătoriei sensul sau creștin specific, de aceea Tărtulian zice că ea este rânduita de Biserică, confirmată de Euharistie, pecetluita de binecuvântare și înscrisă în ceruri de îngeri. În această ordine primară a elementelor ritualul încununării era precedat de o rugăciune scurtă citită în cadrul Euharistic, de preot sau episcop, înaintea întregului popor, rugăciune al carei text se găsește în codicele Barberinii: „însuți Stăpâne trimite mâna Ta
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
natal, memoria afectiva a artistului diluează dimensiunile universalului, supunându-le unei grile de autohtonizare. Poate o stradă din periferia Parisului să-l fi inspirat, dar Viorel Huși o supune unei stilistici plastice a locului natal, o hușenizează. Observat cu atenție, cerul nu e senin, dar solaritatea e vizibilă atât prin umbrele prelingându-se de la bază figurilor și obiectelor, cât mai ales in seninătatea emoțională pe care o degajă tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
gardurilor ori stâlpilor. Deasupra au povară ocrotitoare a acoperișurilor din stuf, paie sau tablă ruginita („Periferie la Huși”, „Peisaj” - p. 142). Aflate într-o degradare lentă, par îmbătrânite, dar nu părăsite. Cu geamuri mici, inegale, uși înguste, hornuri zvârlite spre cer, beci căscat spre lumină și, neapărat, un brâu cenușiu care le îmbrățișează delimitândule de sol, casele au specificitatea zonei Hușilor. Lipsite de pretenții arhitecturale, casele au expresii umane, emană căldură, prietenie, te cheamă, au de șoptit o poveste în care
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
babă care, în nopțile mai friguroase, băga în casă și cele două capre ale ei. Mama era plecată de cîteva zile la București, iar tata umbla toată ziua pe drum, doar-doar s-o întoarce mama. Plecase într-o zi cu cer de plumb, gata să se lase pe pămînt, să-l strivească. Se îmbrăcase gros, cu berta cea mare pe cap și cu traista sub braț. A plecat pe furiș, să n-o afle careva din sat, s-o pîrască la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
soră pe care o rog s-o cheme pe Livia, "numai dacă n-o deranjez". Da, doctorița Popa, aud după un timp vocea Liviei. Cine-i? "Și-am răspuns iubitei: "Azi prin vînt și ger,/ Cineva flori albe leapădă din cer./ Poți așterne patul și sufla-n cămin""..., îi spun eu, tărăgănînd ultimele cuvinte, oprindu-mă aici cu recitatul, ca de fiecare dată cînd îi spun versurile astea, ale lui Esenin. Ei, Mihai! explodează Livia. Mă așteptam să-mi dai telefon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oră, cînd îmi scot hîrtiile pe birou și-mi fac cafeaua. Azi o să-i fac din nou o vizită. Afară, vîntul parcă s-a mai oprit, iar printre nori se zărește un colț de soare, ca un zîmbet ironic al cerului. Aud în spatele meu un claxon și fac un pas în afara aleii, lăsînd camionul cu marfă să treacă în viteză pe lîngă mine. Pasul făcut în lateral mi-a provocat o durere ascuțită. Stau locului să-mi revin și-mi spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Chiar și pe dom' Mihai vreau să-l văd peste zece ani: să aibă familie, copii... Acasă, copiii nu te întreabă dacă la serviciu ai stat cu fruntea sus sau ți-a strîns mîna secretarul de partid ori directorul. Ei cer. Sau se îmbolnăvesc și tu, tatăl lor, trebuie să fugi, să te zbați, să bagi mîna în buzunar și să scoți, altfel se sting sub ochii tăi... Mda, murmur eu înfiorat. Viața, Mihai, viața e adevărata artă! exclamă Brăduț, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la locul de muncă de mai multe ori, cînd trecerea mea prin București era mai lungă. Nu puteam să-i numesc prieteni, dată fiind diferența de vîrstă, dar pentru că iubeau teatrul, întîlnirea noastră aducea de fiecare dată un pic de cer senin în jur. Nu visam, și nici nu mi-aș fi dorit să am nevoie de ei ca medici. Dar într-o noapte, cînd copilul unei familii prietene se afla în stare gravă internat într-un spital de provincie, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sau cînd se face revizie anuală. Ca președinte de sindicat, Cornea le-ar fi făcut pe amîndouă doar pe jumătate... Credeți? îl întreb, ridicînd glasul din cauza vîntului rece care ne șuieră pe la urechi. Sînt sigur! Ce vreme! arată el spre cerul înnourat. Nu-mi place deloc vremea asta. Dacă vor începe niște burnițe de primăvară, îmi va fi greu al naibii să mă mut în garsoniera cea nouă. Dar tot mă voi muta. Voi cumpăra saci de polietilenă cu care voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
brichetei, pe care o mișcă încet, cu vîrful degetelor, peste suprafața dosarului cu contractele aduse de mine. Își mușcă un timp buza de jos, apoi strînge colțul stîng al gurii într-un surîs calm, peste care albastrul privirii sale e cerul senin de la malul mării, în zori. Mă reculeg pentru o clipă și-mi dau seama că am privirea fierbinte, învăluită cu înfrigurare în jurul doamnei Teona. Simt cum îi sorb însetat fiecare amănunt, fiecare gest, fiecare tresărire a feței. Am impresia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Bun. Pe deseară. Îmi dați telefon acasă și vin. Puteți pleca fără nici o grijă. Ies din canalul de climă, un fel de labirint subteran de toată frica -, trec prin secție în grabă, ajung la ușa dinspre poartă, arunc o privire cerului și-l văd cu cîteva pete senine, îmi zic în gînd că totul e bine, îmi amintesc cum Livia mi-a spus odată că, dacă faci dragoste dimineața, îți merge bine toată ziua, îi dau dreptate, mă bucur și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
săptămînă. Ce face combinatul o săptămînă fără gaze purificate?! Îngheață toate liniile de producție. Faceți un mic calcul să vedeți cîte milioane se pierd. Mă uit prin parbriz la șoseaua care se întinde lungă și dreaptă în față. Departe, sub cerul plumburiu, se vede combinatul, spre care gonește mașina lui Don Șef cu peste o sută pe oră. Mai încet, Don Șef, că vreau să ajung întreg, spun eu, arătînd spre șoseaua umedă. Lăsați grija volanului, îmi răspunde șeful. Gîndiți-vă ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-i face semn macaragiului să-l lase jos. Macaragiul mișcă încet brațul prin aer, Valeriu fluieră admirativ, apoi, cînd este lăsat în alee, în fața mea, își duce mîna la cască, arătînd spre grinzile scoase: Dom' inginer, gata! Calea spre cer e liberă... Dă-ți cu palma peste gură! îi zic. Îmi dau, zice Valeriu și se lovește cu palma peste gură. Mă duc, arată el cu privirea spre secție. Pînă porniți dumneavoastră, vreau să pregătesc un cazan cu gudron, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
naiba se face că dintre toți colegii tu ai salariul cel mai mic? mă întreabă el, privind în continuare cadranele. Eu am călcat strîmb cînd am venit aici din cauza accidentului de la picior, dar tu, de ce naiba, că ești zdravăn, slavă cerului! Vlad întoarce fața spre mine și surîde. Ar merita să știi cum a decurs instaurarea lui Iordache în funcția de șef al instalației. A venit el și mi-a spus, cu un fel de jenă: "Știi, m-au numit..." "Știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]