61,806 matches
-
suedeză pentru Eurovision -cu melodia "Härlig är vår jord" ("Pământul nostru este minunat"), terminând pe locul patru. Primul ei album, "Frida", produs de logodnicul ei Benny Andersson, a fost lansat în 1971. Albumul a primit aprecieri unanime din partea publicului și presei, care au remarcat mai ales acuratețea și versatilitatea vocii lui Lyngstad. "Dagens Nyheter", ziarul de dimineață cu cel mai mare tiraj din Suedia, scria: "Un album de debut făcut cu profesionalism;... o personalitate discretă, dar sigură pe sine, care debordează
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
1973. A contribuit la victorii istorice cu Franța în 1976 (15-12) și în 1980 (15-0), cu Țara Galilor în 1983 (24-6) și cu Scoția în 1984 (28-22). A purtat banderola căpitanului în 1978 și 1979 în turneele din Marea Britanie, câștigând de presa britanică porecla de „Căpitanul de pe Arms Park”. Alături de Mircea Paraschiv, a participat că jucător-antrenor la prima ediției a Cupei Mondiale, în 1987. De-a lungul carierei, a strâns 68 de selecții pentru „Stejarii” și a marcat 12 de puncte, înscriind
Gheorghe Dumitru (rugby) () [Corola-website/Science/335298_a_336627]
-
a revistei israeliene de cinema „Olam Hakolnóa”. În anii 1960 a scris în cotidianul „Davar” articole în domeniul militar și strategic, apoi la ziarul „Haaretz” în domeniul apărării, al științei și tehnicii, traducând pentru acesta și sute de reportaje din presa mondială. A redactat și prima rubrică din Haaretz consacrată calculatoarelor. După studii de istorie generală și istoria Statelor Unite la Universitatea Țel Aviv, Hashavia a devenit specialist în strategie și a început să lucreze la Institutul Internațional de Strategie din Londra
Arie Hashavia () [Corola-website/Science/335289_a_336618]
-
romancieră și traducătoare română. S-a născut într-o familie evreiască din Bacău, părinții ei fiind Lazăr Cassvan și soția lui, Janeta Alter Con. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București. Primul ei articol de presă a fost publicat în 1912, în timp ce prima ei carte, "Crezul ocnașului", a apărut în anul următor. A colaborat la "Revista copiilor și a tinerimii", "Adevărul literar și artistic", "Lupta", "Cuvântul literar", "Dimineața", "Scena", "Rampa", "Femeia", "Gazeta literară" și "Contemporanul". În
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
prima ei carte, "Crezul ocnașului", a apărut în anul următor. A colaborat la "Revista copiilor și a tinerimii", "Adevărul literar și artistic", "Lupta", "Cuvântul literar", "Dimineața", "Scena", "Rampa", "Femeia", "Gazeta literară" și "Contemporanul". În perioada 1929-1933 a trimis rapoarte de presă la Paris. În 1933 a editat revista "1933-1934". Ea a fondat Asociația Gândirii Europene, pe care a condus-o timp de opt ani. În acest timp, organizația a fost sponsorizată de Elena Văcărescu și finanțată de importante personalități interne și
Sarina Cassvan () [Corola-website/Science/335314_a_336643]
-
este alta. Este cazul țărilor arabe foste colonii franceze din Magreb, și al Libanului. Aici limba secundă este necesară pentru ascensiunea socială. Fără să aibă vreun statut juridic, franceza este, alături de arabă, limbă de învățământ, limbă de cultură și a presei.
Limbă secundă () [Corola-website/Science/335396_a_336725]
-
("Soldatenmord von Lebach") sub această denumire este cunoscută în presa germană uciderea a cinci soldați germani în Lebach. În noaptea de 20 ianuari 1969, pe la ora 02.50, doi indivizi înarmați au pătruns în depozitul militar german de muniții care aparținea detașamentului 261 de parașutiști. Aceștia au reușit prin surprindere
Crimele din Lebach () [Corola-website/Science/331562_a_332891]
-
autoritățile nu-și mai dăduseră acordul pentru folosirea acesteia. Totuși, pe 3 mai Viorel Duru, directorul de Licențiere al Federației Române de Fotbal, a anunțat că FC Brașov a primit licența pentru sezonul următor în urma apelului. În aceeași conferință de presă Duru a anunțat că FC Vaslui și Corona Brașov nu au primit licența și nu vor putea evolua în noul sezon, fapt ce duce la retrogadarea sportivă a doar două echipe din sezonul actual al Ligii 1. Sezonul a început
FC Brașov în sezonul 2013-14 () [Corola-website/Science/331566_a_332895]
-
King sub pseudonimul Richard Bachman, celelalte fiind "Rage" (1977), "The Long Walk" (1979) și "Roadwork" (1981). Richard Bachman a fost creat nu pentru a-i ascunde temporar identitatea, ci ca alter-ego pe termen lung, dar numele real a fost dezvăluit presei, lucru care l-a înfuriat pe King. Una dintre operele sale ulterioare, "The Dark Half", se bazează pe dezvăluirea acestui pseudonim. Conform celor spuse de King în autobiografia sa din 2002 "On Writing: A Memoir of the Craft", "Fugarul" a
Fugarul (roman de Richard Bachman) () [Corola-website/Science/331573_a_332902]
-
este primul ziar privat înființat după Revoluția din 1989, la Timișoara, în ianuarie 1990, prin preluarea ziarului „Luptătorul bănățean”, denumire atribuită la Revoluție fostului oficios al PCR Timiș, „Drapelul roșu” care în noua ipostază a îndeplinit rolul de organ de presă al "Societății Timișoara". Primul număr al ziarului Timișoara a apărut pe piață la 23 ianuarie 1990, tipărit în peste 50.000 de exemplare care se distribuiau în toată Timișoara. Inițial, redacția acestui prim ziar liber din România a fost în
Timișoara (ziar) () [Corola-website/Science/331600_a_332929]
-
Ediția 1972-1973 a fost a 35-a ediție a Cupei României la fotbal. A fost câștigată de Chimia Râmnicu Vâlcea, echipă de Divizia B, care a învins-o în finală (cunoscută în presa vremii ca „Finala desculților”) pe Constructorul Galați, echipă din Divizia C, cu scorul de 3-0. S-a disputat un meci-rejucare după primul meci care s-a terminat la egalitate, scor 1-1. Câștigătoarea ediției anterioare, Rapid București, a fost eliminată în
Cupa României 1972-1973 () [Corola-website/Science/331648_a_332977]
-
parte a materialului din contract, iar o copie a acestuia și un masiv set de fotografii au fost remise de Louis Agnus fiicei lui Bănciulescu, Renée Bănciulescu-Cozadini. Acest jurnal a fost inclus în cartea "„Și totuși voi mai zbura...”". În presă relatarea raidului a fost eclipsată de relatările decesului lui Bănciulescu. Plecarea în raidul de la Malakal a fost semnalată în "Realitatea Ilustrată" nr. 352/1933 iar sosirea în nr. 356/1933, care publică o fotografie cu voievodul Mihai felicitându-l pe
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
1933, care publică o fotografie cu voievodul Mihai felicitându-l pe Davidescu. Tot "Realitatea Ilustrată" a publicat seria de articole „Jurnal de bord din raidul București-Malakal” în numerele 357-361. Prin insolitul său, raidul Irinei Burnaia a stârnit mult interes în presă, revista "Realitatea Ilustrată" anunța pe coperta numărului 429/10 aprilie 1935 că va publica jurnalul de bord al raidului Burnaia - Ivanovici. Acesta, mai bine zis o serie de articole despre călătorie, au apărut sub genericul „Recorduri Bărbătești, Recorduri Femenine” în
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
1935 că va publica jurnalul de bord al raidului Burnaia - Ivanovici. Acesta, mai bine zis o serie de articole despre călătorie, au apărut sub genericul „Recorduri Bărbătești, Recorduri Femenine” în numerele 431, 432, 433, 435 și 436. De asemenea, în presă au apărut articole ca „De vorbă cu aviatoarea Burnaia - povestirea unui raid îndrăzneț” sau „Cum a decurs raidul aviatorilor Irina Burnaia - Petre Ivanovici”. Însă multe articole din ziare prezentau raidul cu ostilitate. În capitolul „Fierbe cazanul satanei” din cartea sa
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
țările de religie protestantă contribuie și protestanții nevoiți să emigreze din Franța în urma revocării edictului de la Nantes. În Olanda se tipăresc în franceză cărți interzise în Franța. Tot aici apar periodice în franceză, care se difuzează în mai multe țări. Presă franceză apare și în Anglia și Danemarca. Trupe de teatru franceze încep să facă turnee și alte în țări. Franceza începe să se răspândească și în afara Europei, prin coloniile dobândite de Franța în America de Nord, în Marea Caraibelor și în India
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
condamnare penală". Aliații au fost uimiți de concedierea lui Marlborough. Francezii, în schimb s-au bucurat de eliminarea principalului obstacol din calea negocierilor anglo-franceze. Marlborough a continuat să-și facă cunoscut punctul de vedere, dar atacat de dușmani și de presa parlamentară, riscând să-și piardă averea, a crezut că era mai înțelept să părăsească Anglia. Astfel după înmormântarea lui Godolphin, din 7 octombrie, a plecat în exil voluntar pe continent, în 1 decembrie 1712. Marlborough a fost salutat și sărbătorit
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
și profesor de latină și desen. Tatăl, Ștefan, funcționar de bancă cu studii superioare economice, va deschide la Reșița, după criza din 1933, din bibliotecile reunite ale familiei, prima bibliotecă publică de împrumut din oraș, primul oficiu de difuzare a presei, organizare de turnee și spectacole în județul Caraș Severin. Rămas fără tată în 1943 (în domiciliu forțat), fără mamă în 1953, a fost silit din vârstă timpurie să se bazeze pe tenacitatea proprie ca să urce treptele învățăturii. Școala elementară la
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
politic, șomer (1982-1990). Din 1954 participă alături de George Ivașcu la relansarea revistei „Contemporanul” într-o publicație de ținută europeană. 1954-1971, redactor șef de rubrică la „Contemporanul” 1971-1982, redactor șef adjunct la revista „România pitorească” 1982-1989, apicultor și horticultor (eliminat din presă) 1989, în zilele Revoluției înființează Mișcarea Ecologistă din România, al cărui președinte devine Din 1990, președinte al Partidului M.E.R. Membru în Biroul Executiv al CPUN (parlamentul provizoriu al Revoluției decembriste. Director al revistelor săptămânale și hebdomadare „ECO”, „ECO-MAGAZIN” și „ECOSOFIA
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
persoane. De asemenea mai este necesar un spațiu de 6,000 m care va găzdui două cantine, camere pentru machiaje, dulapuri, o cameră de vizionare și spațiu pentru aproximativ 50 de comentatori. În afară de aceste mai trebuiesc 4000m pentru centrul de presă care trebuie să fie deschis între 11-24 mai 2015. La 19 iunie, ziarul "Der Standard" a afirmat că ORF a redus lista locațiilor de la 12 la doar 7. Astfel, Viena ar rămâne în cursă cu 5 săli, iar Graz și
Concursul Muzical Eurovision 2015 () [Corola-website/Science/331834_a_333163]
-
abonamentul pe un an costa 30 de lei. A fost tipărit la tipografiile „Universala” „Anuarul General” „Dor. P. Cucu”, și „Comptuar Popular Român”. Ocazional a scos suplimente gratuite de câte o foaie, cu numerotație proprie. Acțiunea a fost organul de presă oficial al Partidului Conservator-Democrat între 31 ianuarie 1913, când a înlocuit ziarul „Ordinea” și 14 noiembrie 1916, când a fost înlocuit cu ziarul „Evenimentul”.
Acțiunea () [Corola-website/Science/331860_a_333189]
-
numită "Caricaturi. Repausul duminical la Senat". În anul 1913 a publicat cel de al doilea album intitulat "Albumul meu" în care sunt ilustrate 42 de desene și caricaturi alb-negru. Nicolae S. Petrescu-Găină a fost cunoscut și foarte apreciat în cercul presei din acele vremuri. Decesul desenatorului și caricaturistului Constantin Jiquidi din anul 1898, a făcut ca Nicolae Petrescu să devină pentru câțiva ani unul dintre puținii caricaturiști importanți de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ținând cont că aborda în caricaturile pe
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
le făcea doar „oamenii zilei” cu apucăturile lor morale ușor de ironizat, și nu problemele social-politice majore cu care se confrunta societatea românească la final de secol, se poate înțelege de ce opera caricaturistului Petrescu a fost atât de apreciată în presa vremii. Astfel, a publicat desene și caricaturi în Ziarul „"Pagini Literare"”, „"Adevărul de joi"”, „"Zeflemeaua"” și „"Furnica"”, „"Adevărul"”, „"Războiul"”, „"Drapelul"” și „"Țivil-Cazon"”. Pe lângă satirizarea oamenilor politici ai timpului său și a personalităților culturale de atunci, , fervent antirăzboinic și filofrancez convins
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
caricaturile lui Petrescu de pe panoul Ateneului Român. Efectele expoziției de la Ateneul Român l-au întristat mulți ani pe Nicolae Petrescu. Începe să execute caricaturi doar la comandă sau pentru a-și satisface orgoliul propriu. Caricaturile apar tot mai rar în presa vremii, ele având aceeași tematică și personaje. Cele mai multe dintre ele au fost făcute prin cafenelele bucureștene, deoarece Nicolae Petrescu nu a avut niciodată un atelier propriu în care să creeze. El a fost o persoană săracă, dar "plină de demnitate
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
prietenii săi pictori, sculptori, scriitori și anticari: Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Constantin Artachino, Alexandru Obedenaru, Alexandru Theodor Stamatiad, Ion Minulescu, Francisc Șirato, Ary Murnu, Oscar Han, Alexandru Satmari, Ion Foti, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Jean Demetrescu, Nicolae Dărăscu, Corneliu Moldovan, etc. Presa acelor vremuri a consemnat evenimentul: Revista "Rampa", ziarul "Universul", "Curentul", etc. Desenul umoristic românesc a cunoscut o permanentă evoluție începând din anul 1859 când a apărut pentru prima oară în spațiul românesc primele caricaturi. Acest gen artistic și-a impus
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
umoristic românesc a cunoscut o permanentă evoluție începând din anul 1859 când a apărut pentru prima oară în spațiul românesc primele caricaturi. Acest gen artistic și-a impus propriul stil, în concordanță cu nivelul pe care l-a atins în presa internațională în primele decenii premergătoare Primului Război Mondial, prin creația unor artiști tineri, cum au fost: Constantin Jiquidi, Ary Murnu, Nicolae Mantu, Nicolae Petrescu-Găină și mai apoi Iosif Iser, Francisc Șirato și Camil Ressu. Nicolae S. Petrescu a fost o personalitate destul de
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]