95,170 matches
-
să-și ascundă intenția, dorința și fermecătoarea-i inițiativă pe care, oricum, n-o simți, convins că ești învingătorul. E chiar stăpână mult pe sine și te-amețește nu atâta cu privirea, cât cu... dantelăria! Dantelărie-n vorbă și-n privire, dantelărie-n așternut și pe pielea-i netedă, că nu mai vezi în fața ochilor decât forme dantelate, de te-apucă amețeala până cazi pe spate... În general, femeia nu se manifestă public la alegerea dantelei, deși, pentru fiecare, este un
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
dor și subțire floare era în sufletul mamei și-n gând. Nucul îmbătrânise și dinții de frunze cădeau tremurând. Era liniște în prispa casei și eu mă miram de întrebările din solare. Mama cosea grădina în borangic și o durea privirea care nu ostenise căutându-mă prin țară. Și-n vise. Râul torcea amintiri, ascunzându-și fața în maluri Ziua își făcuse cămașe din borangicul lui, Iubita mea număra lacrimile fântânii. Lăsând la poartă vântul și ploile cu soare și răscrucea
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
sau după el Dar, simt aripile de înger Chiar dacă, uneori, mă-nșel. Eu nu am darul tău de-a naște Izvoare-n cupe de cleștar, Deși, acel ce mă cunoaște Îmi bea din suflet al meu har. Eu n-am privirea-ți jucăușă, Sau alt motiv întemeiat, Deși, am pus cifru la ușă Atunci când totul s-a încheiat. Eu nu am gânduri de felină Să sfâșii tot ce întâlnesc, Deși, renasc din rădăcină Și-așa firavă, eu iubesc! Iubesc să râd
COMPROMIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346496_a_347825]
-
pag.10 14. Dan Ciachir, op.cit., pag. 88 15. Mircea Vulcanescu, Nae Ionescu asa cum l-am cunoscut, pag. 124 16. Nae Ionescu, Fenomenul Legionar, pag.20 17. Istoria logicii, 1924-1925; Filosofia religiei. Fenomenele actului religios, 1924-1925; Logică, cu specială privire asupra științelor exacte (teoria raționamentului), 1926-1927; Metafizica. Problema salvării în Faust-ul lui Goethe, 1926-1927; Logica formală (Teoria judecății), 1926-1928; Teoria cunoștinței metafizice; 1. Cunoașterea imediată, 1928-1929; Istoria logicii, 1929-1930; Teoria cunoștinței metafizice; 2. Cunoașterea mediată, 1929-1930; Istoria metafizicii ca tipologie
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > SCULPTÂND UN...VIS Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Eram singur la " Masă Tăcerii” tânjind cu buzele însetate la "Poartă Sărutului”. Îmi spuneam "Rugăciunea” de seară având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului”. De acolo se pregătea să-și ia zborul "Pasărea în Văzduh”. Nu era orice pasăre ci o "Pasăre Măiastra” care ducea cu ea " Visul” - visul meu către...Cel de Sus. Referință Bibliografica: Sculptând un...vis / Viorel
SCULPTÂND UN...VIS de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346513_a_347842]
-
2014 Toate Articolele Autorului Cu un penel pe pânza cea măiastră, M-ai desenat pe cerul adormit... Stea sclipitoare s-apleacă la fereastră Să dea sărut de noapte visului iubit. Ți-am dăruit din mine corolele albastre, Să-ți mângâie privirea flămândă de culoare. Iubirea învelește trupurile noastre In catifeaua șoaptei din noaptea... arzătoare. Te privesc duios cu... stele sclipitoare Seceta-ți alung din buzele-ți uscate. Aprind în tine clipa scânteii iubitoare... Ne iubim cu șoapte pline de păcate. O
COROLE ALBASTRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346509_a_347838]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ATRACȚIA INFINITULUI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 666 din 27 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt frate cu Cerul și Pământul: Pe unul îmi port pașii, Străbătând calea vieții, Către celălalt îmi îndrept privirea, Încercând să-i străpung hotarele de stele. Sunt o sămânță fragilă, sămânță de gând, Suflată de soartă îndelung, Pe cărările vieții, unde trebuie s-ajung. Nemărginirea o port cu mine Ca pe-un misterios ecou, În care răsună toate sunetele
ATRACŢIA INFINITULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346536_a_347865]
-
ci numai hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc hrănind pământul. Măiastra lună Noapte de primăvară, înfiorată de vântul fugar și rece, dragoste de narcisă galbenă, iradiantă mi-ai lăsat amintire numai o privire, un zâmbet și părerea de rău că nu mai am nouăsprezece ani! Nopții noastre de mister, lumină și regrete în cer măiastra îi cântă încet un cântec de început. Soarele răsărea pe chipul tău De pe pod, privirile noastre urcau pe
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
amintire numai o privire, un zâmbet și părerea de rău că nu mai am nouăsprezece ani! Nopții noastre de mister, lumină și regrete în cer măiastra îi cântă încet un cântec de început. Soarele răsărea pe chipul tău De pe pod, privirile noastre urcau pe firul apei. Acolo, soarele strălucea ca o monedă în apa limpede. Priveam amândoi, în tăcere, asfințitul. Și tu zâmbeai atât de frumos încât, am surprins pentru o clipă, răsăritul pe chipul tău. De ce-aș fi tristă
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
răsăritul pe chipul tău. De ce-aș fi tristă? De ce-aș fi tristă, când tu m-ai învățat libertatea!? Am gustat-o împreună, picătură cu picătură. De ce-aș fi tristă, când știu că vei veni cu cerul în priviri și zâmbetul deschis spre alte orizonturi... Dorul Plecai, dar nu știai că privirea mea te urmărea pe alei și gândul îți striga: Întoarce-te! Întoarce-te! Tocmai mi-ai dat foc și până vii mă voi face scrum. Voi arde
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
tristă, când tu m-ai învățat libertatea!? Am gustat-o împreună, picătură cu picătură. De ce-aș fi tristă, când știu că vei veni cu cerul în priviri și zâmbetul deschis spre alte orizonturi... Dorul Plecai, dar nu știai că privirea mea te urmărea pe alei și gândul îți striga: Întoarce-te! Întoarce-te! Tocmai mi-ai dat foc și până vii mă voi face scrum. Voi arde singură în visele mele. Întoarce-te! Întoarce-te! Lacrima de dor Prinde-mi
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
dar acum era o relaxare totală. Un bărbat slăbănog, mic de statură, nebărbierit, intră înăuntru. Fără să zică nimic mângâie băiatul pe creștet și se aruncă în patul din fundul camerei, de langă sobă. Stătea cu fața în sus și privirile ațintite undeva în tavan. Era o pată galbenă semn că pe acolo ploaia se strecura în casă. La radio un crainic anunță măsurile de austeritate impuse de guvern. - Dumnezeii mamii lor! înjură bărbatul plini de draci. Apoi se scotoci prin
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
rușine? Dumnezii mă-tii de fudul! Nu vezi că hoții ăștia vor să-mi taie din șomaj? Și ți-e rușine? Se ridică cu furie și întinse mâna să-și lovească propriul fiu de sânge peste obraz. Copilul aștepta cu privirea în pământ. De câte ori n-a luat câte o palmă sau chiar mai multe... Își spunea în gând că așa sunt tații, mai trebuie să-și articuleze copiii, dar el nu va face asta niciodată dacă va avea vreun copil! Acest
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
prin mintea tatălui trecu toate necazurile vieții: pierderea apartamentului, scos la licitație pentru datorii la întreținere, plecarea soției în Italia la muncă și... dusă a fost, intratul lui în șomaj și continua căutare de muncă... Ieși în pragul ușii. Cu privirea plină de tandrete, dar și de milă, conduce silueta băiatului pană trece de colțul fabricii de mobilă abandonată în tranziție. I s-a părut ori chiar băiatul lui scump sărea într-un picior? Își șterge ochii cu mâneca roasă a
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBIREA TA-I UN ZBOR Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului O ploaie de albe focuri iți scaldă a ta privire Mă spală și mă vindecă de păcatul uitării Poemul dragostei mele e o sfântă rugăciune Rostită cu inima, seară de seară, la malul mării ... Iubirea ta e zbor neînfrânt de pescăruș Lin plutește peste o mare de iluzii. Ecou de
IUBIREA TA-I UN ZBOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348264_a_349593]
-
-n clocot, și se stinge-ncet, sub clopot. Vara Vară cu-adieri fierbinte, din aducerile aminte, cuib de gânduri și cuvinte, despre noi și cele sfinte. Despre ce puteam sa fim, mai-nainte să vorbim. Ne prefacem în tăceri, cu privirile spre ieri, vitregiți de primăveri. Vară cu miros de pâine Vară despletită-n holda pârguită, sângerând de maci, pentru cei săraci, pentru buni și răi, credincioși și atei. Pentru bobul sfânt, veșnic legământ, crescut în pământ. Te-or culege mâine
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]
-
Vară cu miros de glie, răspândită-n veșnicie, cu alaiul tău de flori și cu mii de cântători. Cu suflarea ta fierbinte, cu izvoare și cuvinte, pentru aducerile aminte. De toamnă S-a ivit în zori o fată, naltă cu privirea blânda, vocea-i șoapta masurată, a izvoarelor ce plâng. Zvon de struguri, must și larmă de cules, de hărnicie, toamnă, doamnă arămie coborâtă printre vii. Cu alaiul ei de frunze, cu ghiozdane și copii, pune zâmbete pe buze, desfrunzind din
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]
-
fi bănuit că în adolescență, năstrușnicul scria poezii. Eu, colega lui, încă din clasele mai mici nu am știut deși lucram la revista școlii și frecventam cenaclul condus de o profesoară tânără, blondă, chipeșă, pe care elevii o sorbeau din priviri. Acum, dacă privesc mai atent, tabloul cu fotografiile noastre de la absolvirea Liceului Mircea cel Bătrân îmi dau seama că atitudinea lui era una de mare cuceritor, nedeclarat însă. Greu de ghicit, atunci și cât de îndrăgostit avea să fie mai
PROFILUL AUTORULUI DE DOINA BERCHINĂ. AŞCHIUŢĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348261_a_349590]
-
oameni și le dăruiesc oamenilor trecute prin filtrul personal și redate în stil personal. O alta pasiune a mea este grafica executată pe calculator, de fapt nu fac altceva decât să armonizez lumina, culoarea, să fie ceva cât mai plăcut privirii. Dacă la început calculatorul îl priveam ca pe o cutie magică, acum este o strictă necesitate. Cu el scriu, cu el pictez, cu el fac clipuri video...mă fascinează. Dar revin la comunicarea cu oamenii, la nevoia de socializare, ceea ce
DIN PREOCUPĂRILE PENSIONARILOR de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348280_a_349609]
-
de foc La o răspântie în timp, am întâlnit un fluviu. Oameni haini îi secaseră apele, timpul însuși, uscase albia sărăcită. Mi-am cufundat mâna însetată, în nisipul fin al prundului. N-aveam lacrimi să-mi plâng setea, dar arșița privirilor mele, a cuprins albia, stârnind un fluviu de foc, pornit să-și stingă mânia, în sarea adormită a mării, tot la o răspântie de timp. Oameni ai TEREI ! Încerc să mă cufund, în adâncul ființei mele, să rup stăvilarul gândurilor
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
sting... se varsă-n cascade, se-adună șuvoi, niciuna nu-i cea care cântă în noi, și-astepți mai departe... și cauți mereu... cărarea virgină, conturul, culoarea și imnul din noi, se zbate să-nvingă. Cărțile nu strigă Omule ! pleacă-ți privirea, deslușește slova veche, plină de înțelepciune și de har. Ascultă șoapta cărților, cărțile nu strigă, cărțile...vorbesc. Bradului Sub cetina codrului, cer iertare bradului , pentru sacrificiul lui, munca pădurarului. Transformat în coli de scris, neștiut și compromis, fără țepi și
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
-am apărut Și-n lume am pornit pe brânci, De mână Tu m-ai prins atunci Și mersul zbor mi s-a părut. Dă-mi mâna, s-o sărut! Când zările mai largi le-am vrut Și mi-am strivit privirea-n necuprins, Ușor de mână Tu m-ai prins Și ochii nu m-au mai durut. Dă-mi mâna, s-o sărut! * Când inima pereche mi-a cerut Și-n noape căutam lumină, M-ai prins atunci ușor de mână
BUN VENIT, PRIMĂVARĂ! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348296_a_349625]
-
Strofe > Creatie > TATĂLUI MEU... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Tatălui meu... Icoana casei părintești mi te-nchipuie adesea: cu grijile prinse-n tâmple, cu mâinile brăzdate de timp și cu privirea adâncită de gânduri... Îți simt brațele de iederă ce mă strâng de fiecare dată cu harul lor părintesc. Îți văd sanctuarul sufletului în care m-ai așezat din prima clipă când am desfăcut fașa lumii și te-am atins cu
TATĂLUI MEU... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348293_a_349622]
-
apei, care se metamorfoza și ea, căpătând culori ciudate. Ușoare nuanțe roșcate începură să se vadă pe linia orizontului, devenită între timp albastru-violet. La început culorile erau anemice, dar pe parcurs se transformau, devenind aprinse. În stânga lor cerul se înfățișa privirii ca o imensă avalanșă de zăpadă scânteietoare. Linia orizontului era străpunsă în două locuri de catargele a două vase aflate undeva la ancoră, mai departe de țărm. -Nici cel mai talentat pictor n-ar putea reda așa ceva, se încumetase Iulia
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
spună mai mult în șoaptă.Un spectacol de culoare ce se petrecea o dată cu nașterea unei noi zile. O feerie neobișnuită, învăpăiată cuprinsese atât cerul cât și marea în dansul ei matinal. O imensă intindere de apă violet-roșiatică se înfățișa acum privirilor tinerilor fascinați de pe terasă. Creste de valuri înspumate, sclipitoare și veșnic în mișcare. Liniștea ce stăpânea împrejurimile, fu străpunsă de țipătul strident al unui pescărus, ce se avântase primul în căutarea, peștelui. Se ridicase spre cer ca o sageată, apoi
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]