65,481 matches
-
că eram și eu curioasă, la 20 de ani, să știu ce pedeapsă Îmi vor da... și era șeful anchetelor acolo, mai târziu am aflat că-l cheamă Dumitrașcu, și mi-a spus: „Până se mărită fata ta, o să ajungi acasă”... Când a avut loc procesul? Prin ianuarie ’54. Atunci, prin ochelarii negri, cu coada ochiului, am văzut-o pe mama. Era cu mine În același proces... Și ea, și tatăl meu vitreg au fost ridicați din comuna Vața și duși
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pedeapsa”... Și mama, care tot timpul mă Încuraja, a spus: „Lasă, că Dumnezeu Îi și-aicea. Îi și cu noi și o să fie cumva și o să scăpăm”... Și-am și scăpat, dar fiecare ne-am făcut pedeapsa... Eu am venit acasă În ’60, cu două zile mai devreme, pentru că or fost doi ani bisecți... și mama a făcut opt ani, și a venit În ’61... Și abia În ’64 s-a dat decretul lui Gheorghiu-Dej, când a venit acasă și Lia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am venit acasă În ’60, cu două zile mai devreme, pentru că or fost doi ani bisecți... și mama a făcut opt ani, și a venit În ’61... Și abia În ’64 s-a dat decretul lui Gheorghiu-Dej, când a venit acasă și Lia Popescu, o doamnă..., nepoata doctorului Vuia, care fusese condamnată pe viață și care a venit acasă după 13 ani. Ea a fost amestecată Într-un lot de spionaj cu Franța, pentru că soțul ei a trebuit să fugă din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a făcut opt ani, și a venit În ’61... Și abia În ’64 s-a dat decretul lui Gheorghiu-Dej, când a venit acasă și Lia Popescu, o doamnă..., nepoata doctorului Vuia, care fusese condamnată pe viață și care a venit acasă după 13 ani. Ea a fost amestecată Într-un lot de spionaj cu Franța, pentru că soțul ei a trebuit să fugă din țară În Franța, și acolo, În sfârșit, a luat legătura cu alți români, și ea nu era sigură
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
casă? Drumul Înapoi spre casă a fost foarte greu. Cu mare nerăbdare am așteptat ziua, dar Îi departe, e obositor, drum așa de lung... V-am spus că mă scoteau la aer și la lumină ca să pot să rezist până acasă... Doamna care călătorea În același compartiment cu mine m-a servit cu un picior de pui, pe care abia l-am Înghițit. Și-am ajuns În gară, aveam cunoscuți, prieteni, că aici am trăit până am fost arestată... Și două
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tatăl ei. Și el a plâns ca un copil când i-am povestit și eu l-am Încurajat: „Nu plângeți, domnu’ doctor, că pe noi speranța ne-a ținut atâția ani. Și se va Întâmpla ceva și vine și Lia acasă”. Și, Într-adevăr, după trei ani a venit și Lia, c-a fost decretul lui Gheorghiu-Dej, când toți s-au eliberat... Și de la dânsul de-acasă m-am dus la Miliție să mă prezint, că așa mi s-a spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-a ținut atâția ani. Și se va Întâmpla ceva și vine și Lia acasă”. Și, Într-adevăr, după trei ani a venit și Lia, c-a fost decretul lui Gheorghiu-Dej, când toți s-au eliberat... Și de la dânsul de-acasă m-am dus la Miliție să mă prezint, că așa mi s-a spus... Și la Miliție erau două colege de-ale mele de liceu... Una, când m-a văzut, a sărit de gâtul meu, m-a sărutat, c-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fetița n-a fost crescută că are o mamă și că ea se va Întoarce Într-o zi, bătrâna s-a dat drept mama ei și despre mine nu s-a vorbit... Și bunica fetiței m-a invitat să merg acasă, că nu era departe, ca să nu mă vadă lumea plângând așa, În hohote, pe stradă. Și când am ajuns acasă, atuncea fostul meu soț cu soția au venit și am stat de vorbă și el mi-a dat niște lucruri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a dat drept mama ei și despre mine nu s-a vorbit... Și bunica fetiței m-a invitat să merg acasă, că nu era departe, ca să nu mă vadă lumea plângând așa, În hohote, pe stradă. Și când am ajuns acasă, atuncea fostul meu soț cu soția au venit și am stat de vorbă și el mi-a dat niște lucruri, că n-aveam decât ce era pe mine și bagajul era cu lucruri groase, și mi-a spus că el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-un fel... Mâncarea, bineînțeles, ne-o dat-o ca și-n alte zile... a fost bunișoară făcută, fiindcă a fost făcută de colegi de-ai noștri, poate puțin mai altfel, mai gustoasă. Dar se mai primeau și pachete de acasă... și-atuncea fiecare-și ținea pentru sărbători câte ceva, să aibă În plus... Era frumos acolo de sărbători, se cânta. Cât ați stat În Târgșor? La Târgșor am stat mai mult de un an și jumate, că am fost printre ultimii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne eliberează, că Înaintea noastră o dat drumu’ la mulți care erau cu condamnarea depășită... Io am stat nouă luni peste pedeapsă. Și de acolo ne-au dus la Ploiești, la penitenciar, și după câteva săptămâni ne-a dat drumu’ acasă... Cum ați reușit să vă refaceți viața după eliberare? O fost o perioadă după eliberare când nu m-a Întrebat nimeni, nimic. Mi-am terminat liceul și am intrat la Uzina de Strunguri, la o secție bună, am fost și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de n-a dibuit-o. Dar tot pe urma ei au fost și nu a lăsat să facă facultate... Băiatul meu o terminat școala de petrol și o dat la facultate la petrol..., și n-a reușit, dar a venit acasă și-a intrat Într-un servici bunișor. O venit Securitatea și i-o spus la director să-l deie afară, că n-are ce căuta acolo... Și pe urmă, pe unde-o umblat și fiu-meu, tot așa o pățit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
școală și mă vizita Întotdeauna. A doua zi eram chemat la Securitate: „Cine-o fost la tine?”. Erau informatorii lor care spuneau tot acolo... Și tot așa mă purta, și mă chema, și mă freca. O fost și la mine acasă, mi-a băgat microfoane... Cât timp i-ați simțit pe urmele dumneavoastră? Îndeosebi În perioada asta ultimă, până Înainte de Revoluție... Tot timpu’ am fost chemat... Mi-a fost mai grea perioada de libertate decât detenția... V-a tentat politica după
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Împrăștiați... Atuncea am luat și eu contact cu alți oameni, cu alți deținuți de la alte infracțiuni. Și au fost și brăileni... Și, Înainte de a mă elibera, au fost câțiva brăileni care m-au rugat: „Domnule, te rog frumos, dacă ajungi acasă, să-mi trimeți”... Și-am Învățat pe dinafară adrese, nume, unde stau, toate astea și, În momentul când am fost la izolare, astea erau memorate... Înainte de a pleca, eu aveam niște bocanci nenorociți, În sfârșit, cămăși din astea de zeghi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
se Învechiseră deja..., adică intraseră pe un făgaș al lor. După Canal ne-a dus Înapoi la Aiud, unde am mai stat opt luni de zile. Gândirea lor a fost foarte bună din punctul ăsta de vedere. Că, dacă plecai acasă imediat după Canal, cu anumite date..., dar așa, după opt luni de zile, nu mai știai nimic ce a rămas acolo și, respectiv, nu aveai cum să știi, decât din ultimul loc de detenție. Or, Aiudul fiind o Închisoare cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
organizez un partizanat... Și era Într-o duminică, În 25 iulie ’48... Venisem noaptea cu trenul și dormeam... Baba, gazda la care stăteam, era pe șanț la stradă... și a fost Întrebată de trei indivizi: „Aicea stă domnul Mircioiu? E acasă?”. „Da, doarme.” Și, Încet, au pătruns În casă și când m-am trezit erau deja În jurul patului. M-au sculat și m-au poftit să dau o declarație... Ei Încă nici nu erau organizați ca Securitate, că atunci se organizau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fim arestați și Încercam să ne pregătim și să aflăm ce se Întâmplă dincolo de zidurile Securității și al Închisorilor; și știam mult mai multe decât știau alții. Eu, după ce am aflat că au fost arestați, am plecat de dimineață de acasă, pentru că trebuia să aranjez niște treburi, trebuia să rup lanțul În câteva locuri. Ș-atunci una din discuții am avut-o cu unu’ din prietenii mei, Lucian Stanev, cu care am stabilit ce să spună În cazul În care eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dintre ei ca martori În proces, dar nu au fost arestați... Și asta a fost cel mai important, pentru că din ceea ce aflaserăm, dacă lotul ar fi fost mai numeros, pedepsele ar fi fost și mai mari. Când m-am Întors acasă, părinții mi-au spus că am fost căutat de două-trei ori și, În final, au lăsat o invitație ca la orele 17 să mă prezint la Miliția județeană cu actul de identitate și cu cartea de imobil... Era un truc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Am spus asta pentru că eu eram descătușat, nu mai aveau ce să-mi facă, decât să mă omoare, mai mult n-aveau ce să-mi facă... Dar l-am Întrebat dacă are copii și soție, ce le spune când ajunge acasă: că a omorât un dușman de 17 ani? Un dușman al poporului? Vă mai amintiți ce a răspuns? Înjurături. Astea erau răspunsurile. Dar ce cred că e interesant este că torturile din Securitate erau de două feluri... cel puțin așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-un GAS, am ieșit pe poartă... și-atuncea eram sigur că mă Împușcă. Absolut sigur. Dar eram liniștit... Nu fac pe eroul, dar atât Îmi spuneam: „Poate că e prea devreme”. Dar asta este... Și sigur te gândești imediat acasă, ce suferințe le-ai produs, ce vor face, cum vor reacționa, cum vor suporta. Asta se Întâmplă, cred, oricărui om care gândește că mai e puțin și... Și după un parcurs am văzut că GAS-ul În care eram, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aminte precis ziua când s-a Întâmplat bătaia aceea? 14 iulie 1958. Că era ca la Revoluția Franceză... Aia fusese În 14 iulie 1789, parcă. În tot timpul cât ați stat la Gherla ați putut lua contact cu cei de acasă? Chiar dacă n-aveam nici un fel de legătură, mai reușeam totuși să ne anunțăm familiile... Nu veneau vești de la ei spre noi pentru că nu aveau cum, dar de la noi spre ei se duceau... Se mai eliberau prieteni și, chiar dacă dădeau o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
anunțau familiile: este În locul cutare, este sănătos. Un asemenea anunț a dus la o situație care putea s-o coste pe sora mea. Doi colegi ai mei, Sandu și Mircea, se eliberaseră În mai 1959 și au fost la mine acasă și au spus că au stat cu mine la Gherla și că sunt bine, sănătos. Sora mea era studentă la Politehnică, scăpase ca prin minune să nu fie exmatriculată, și, când au prins-o, era prea târziu: „Ce o să mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Politehnică, scăpase ca prin minune să nu fie exmatriculată, și, când au prins-o, era prea târziu: „Ce o să mai Îmi faceți? Diploma nu puteți să mi-o luați”. Și făcea practică la Cluj, la nu știu ce uzină metalurgică, fusese pe acasă și părinții i-au spus. Sora, știind că Gherla e la o aruncătură de băț de Cluj, s-a gândit că nu ar fi rău să ia trenul și să vină până la mine. Așa a făcut. A coborât În gară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Simțeam cerul că mă presează, Încearcă să se apropie de pământ sau pământul de cer... Totul era tulbure. Dunărea, și ea potrivnică, parcă și prin culoare, se manifesta luându-ne jalea și ducând-o mai departe... Eu atunci mă gândeam acasă, pentru că era Sfântul Nicolae. Și poate că nici o sărbătoare nu avea atâta fast cât avea ziua de Sfântul Nicolae. Tata Își serba cu sfințenie ziua. Cât eram la țară, veneau din Împrejurimi, protipendada localităților, pentru că la tata se tăiau purcei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nicolae nu mai era chiar la fel... Veneau mai puțini, sigur că da, se Împuținaseră, dar ziua totuși se păstra... Nu se serba ziua mea sau ziua mamei, dar ziua de sfântul Nicolae, da. Și eu mă gândeam ce e acasă... Ș-atuncea a venit Ștefan Pascu pe punte și a avut impresia că am vreun gând. Și m-a Întrebat ce am de gând. Dar eu n-aveam nimic de gând. Și atunci am Înțeles că el a crezut că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]