67,494 matches
-
alint, mi-am amintit în mașină, pe drumul de la mare, la munte, sursa. O poezioară în stilul direct și liber, pe care Victor Rebengiuc i-o spunea fiului său, Tudor. Eu am adaptat-o, înlocuind doar numele "adrisantului". Mi-am amintit locul unde am citit-o, în dreapta jos, la pagina 107 din cartea De-a dreptul Victor Rebengiuc. Vara trecută, m-a căutat o tînără, Simona Chițan, care mi-a spus, oarecum emoționată, că dorește să scrie o carte despre Victor
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
al cărei scop imediat este păstrarea în actualitate a imaginii marelui artist și sfidarea predispoziției noastre inexplicabile pentru dezinteres și uitare. I Cînd vine vorba despre Paul Neagu este invocat, aproape mecanic, sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happening și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar la aspecte particulare și nu luăm în calcul orizontul larg al
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
această narațiune senzațională, insolită și sentimentală s-ar fi putut naște un roman de succes, pe gustul unui public mediocru pe care Gib I. Mihăescu l-a flatat adesea în scurta și fulgerătoarea lui carieră de scriitor. Căci, să ne amintim, prozatorul a murit în 1935, la numai 41 de ani. Cum scriitorul se născuse la 23 aprilie 1894 la Drăgășani, acum, în 2004, se împlinesc 110 ani de la nașterea sa, dar nu prea mai suntem sensibili la acest gen de
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
discutată de teoreticienii și criticii români. Miller, un deconstructivist critic, accentuează procesualitatea actului de lectură, deplasarea lui continuă ("dansul lateral"), pipăirea terenului operei, descoperirea unei configurații a cheilor (sau "nodurilor") ei, supuse la rîndu-le îndoielii. Lectura devine un act infinit, amintind de eliotianul "visions and revisions". În loc de forjarea etapelor de creație pentru a reface organismul operei, Miller deconstruiește teritoriul într-un act al lecturii deschise. Pentru el, "deconstrucția nu înseamnă demontarea unei structuri, ci demonstrația că structura respectivă își conține propria
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
fără frontiere. Dacă este vorba despre cei care și-au făcut apoi mea culpa în "Glasul Patriei" (neinclus în lista publicațiilor terorist comuniste), ar fi bine să se precizeze. Dacă e vorba despre M. Eliade, ar fi bine să fie amintită cartea lui Matei Călinescu dedicată lui Eliade și Culianu. Am ținut să subliniez acest simptom care aduce cu sine, prin generalizare, virusul confuziei. În istoria culturală recentă blamul a fost aruncat asupra unor intelectuali din elită care n-au avut
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
și organizator de 14 ani încoace al expoziției-concurs Saloanele Moldovei. Numărul de revistă este, de altfel, ilustrat cu lucrări de la cel mai recent salon. "Pictez dintr-o nevoie lăuntrică, spune dl. Ilie Boca, numărîndu-mi zilele cu pensula". Ce frumoasă formulă, amintind-o pe aceea, tot a unui pictor, Appelles, citată de Pliniu în Istoria naturală, devenită dicton latinesc: Nulla dies sine linea ! Deși în epoca modernă, dictonul pare a se fi aplicat mai mult scriitorilor, dl. Ilie Boca o restituie pictorilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12616_a_13941]
-
la un popor întreg, dar tocmai aceasta este reușita regizorului. Să o ducă la un asemenea extrem încât absolut toate relațiile pe care le socotim firești să își iasă din albie. Poți recunoaște rudimente, de aceea sutura funcționează, dar îți amintești - tangibil - că normalitatea se definește doar prin granițele impuse de anormalitate. Iar firescul cotidian în care ne bălăcim are valoare de utopie la periferii. De la personaje fără brațe să trecem la unul fără un braț, de unde și titlul Îmbrățișarea pierdută
Lungmetrajele combatante pentru trofeul anonim by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11348_a_12673]
-
ai molipsit de dungile unei mâneci oarecare... nu mai ești elastic ca odinioară...ť și îi fac un mic masaj de îmbărbătare. Îmi vine în minte o poezie pe care o caut de ani de zile și, evident, nu-mi amintesc nici titlul, nici autorul. O ascultasem, distrată, pe un canal franțuzesc. Poetul se lamenta, în rime îmbrățișate, de ziarele care se scriau cu litere din ce în ce mai mici, de casele cu treptele din ce în ce mai înalte, de ouăle găinilor de azi pe care nimeni
Femeia în fața oglinzii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11277_a_12602]
-
să le mai descopăr încă o dată, să le întîlnesc între foile de hîrtie, de teamă să nu iasă de acolo niște bătrînei plicticoși și înțelepți, care să mă trimită devreme la culcare" (Cecilia Ștefănescu). Răii din basme nu sînt, firește, amintiți, nici de Dracula nu zice nimeni. Doar Marin Mincu, în Jurnalul lui Dracula, comentat, în același Supliment..., de Luminița Marcu. Două vorbe, că depășesc numărul de semne: ,Acesta este Marin Mincu par lui-męme! Văzut de departe și doar din scris
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
puțin, în cei care se folosesc de această tehnică a dezvăluirilor. Să fim serioși. Pe vremea cînd PSD-ul era la putere și se părea că avea toate șansele de a conduce România în continuare, anonimatul avea sens. Să ne amintim cum au fost ridicați de pe stradă, ca infractorii periculoși, acuzații de Armaghedonul în care era vorba despre averea fostului premier Năstase. Parchetul a acționat atunci rușinos, ca și cum ar fi fost in slujba premierului. Afacerea stenogramelor a izbucnit înainte de alegeri, încît
Cine ar putea fi Eminescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11376_a_12701]
-
și-l ironiza vîntul călduț care-i mîngîia fața. Pe neașteptate, auzi voci. Un bărbat în vîrstă ducea de mînă un copil pe aleea care mergea spre templu. - Binele, copile, nu-și mai aduce minte - explica bărbatul. Cel ce-și amintește cel mai bine e păcatul tău! Era Cen, preotul curții. împăratul îl strigă. Cen ținea morțiș că rîndurile din carte vorbesc despre milostenia divină și minunile cerești. A doua zi, preotul a dispărut. Împăratul îl puse pe vistiernic să citească
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
la sfîrșit (vreo aluzie la frazele lui Călinescu, simetrice precum fluturii cap de mort, Radu Petrescu dixit?...). Și nu doar române. Apocalipse parșive (luate din Llosa), zmee și curcubee (din Pynchon), și-o ironie ŕ l'anglaise, într-un amestec amintind de orice, fără să semene cu nimic. În romanul ca o cutie de chibrituri (pe care nu-i exclus să fie pictat un fluture), din fiecare vers al prologului (o să-l citez pe tot, pînă la urmă, pentru sound-ul lui
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
un loc neutru. S-au întâlnit lângă cinematograful Arta, el i-a propus să intre la cafeneaua Praga. - S-a întâmplat ceva cu tine, Jenia? Ai o față înfuriată, parcă ai luat foc, o întrebă binevoitor pictorul, iar Jenia își aminti că el s-a purtat întotdeauna bine față de rude. A ajutat o dată o rudă a lor îndepărtată când aceasta a trebuit să facă o operație grea, iar altă dată a plătit un avocat pentru altă rudă, o haimana, care a
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
explici răspicat? Gata. Povestea s-a sfârșit. El a înțeles. A rămas consternat. A izbucnit în hohote de râs. A dorit s-o vadă pe copila care a avut ideea să născocească despre el așa o poveste trăsnită. Nu-și amintea de ea. Or veni acasă multe puștoaice, prietene de-ale Dașei, da' cine le ține socoteala? Pe urmă, luându-și o piatră de pe inimă, Jenia izbucni și ea în râs. - Înțelegi tu, dragul meu, că oricum te-am dat de
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
-i știi mirosul, cel mai recent roman al Ruxandrei Cesereanu, Nebulon, de curînd publicat la Polirom. Un congloméros suprarealist, sau ŕ la maničre de, o carte de povești care s-au întîmplat de-a binelea sau pe care doar îți amintești că le-ai citit, deși parcă se teminau altfel. Bunăoră, istorisirea despre Avida Dolares, zis și Salvador Dali, cel dat afară, cîndva, dintr-o ,frăție" fiindcă era ,căutător de aur și alchimist șugubăț". Arta, obișnuia el să spună, e o
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
adolescentină privind călugăria își spune cuvîntul aici." Aceleași explicații (justificări?), privind fie eroii, fie acțiunea revin după fiecare episod, ca să atragă atenția că e vorba, în fond, despre o proză cu miză mare. O carte a vîrstelor care se intrică (amintind, pe departe, poate și prin iubirea intelectuală de natură, în toate sensurile, de Exuvii), a experințelor care, deși nu par, înseamnă mult mai mult decît literatură, o călătorie dinspre Nigredo spre Rubedo. Un basm cu Cassandre și Sibylle despre cum
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]
-
trebuie până să ajungi sub masă, acolo ești promovat sau, dimpotrivă, eliminat din jocurile de interese ale comunității. La polul opus, ,braseria" s-a dovedit, cel puțin în ultimii cincisprezece ani, neașteptat de generoasă la capitolul efectelor politice. Dacă ne amintim, una din echipele de mare influență a primei etape post-Ceaușescu se numea ,grupul de la Trocadero", după localul frecventat de junii ce aveau să formeze în jurul lui Ion Iliescu o veritabilă falangă a comunismului reformist. Un ziar inventaria, recent, câteva din
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
film se folosește cea mai mică doză de nitrat de argint posibilă, deci tot o necesitate economică. Experții au afirmat în câteva rânduri că cinema-ul ideal ar trebui să folosească 60 de cadre pe secundă. Nu știu dacă vă amintiți, dar prin anii '50 -'60 s-au făcut experimente în acest domeniu, iar senzația de hiper-realitate, de a vedea viața cum am vedea-o retinal în termeni de cinema a fost atât de terifiantă încât oamenii s-au năpustit la
Regizorul-vedetă de la "Anonimul" II by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11373_a_12698]
-
generații, indiferent de profesia pentru care cei în cauză au optat ulterior. Împotriva scepticilor și în ciuda evidentei libertăți a scrisului actual, adesea impregnat de spontaneitate și neglijență orală, calitatea exprimării rămîne un criteriu important de judecare a persoanelor. Ne putem aminti invocarea argumentului lingvistic într-un caz extrem, în ultima campanie electorală pentru Primăria Capitalei (ironizarea pronunțării ,relaxate" Marean, aluziile la primarul ,care este"). În îndreptarele și sfaturile privind găsirea unui loc de muncă, se menționează adesea importanța limbajului folosit în
Dispute lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11388_a_12713]
-
și în noi, fiindcă vara ne-a lăsat în pragul său având în ochi și în minte imaginile tv ale puhoaielor sinistre măturând apocaliptic țara, iar în urechi jalea din glasul celor pustiiți de natură și de Dumnezeu. Pentru că ne amintim de el numai când ne bântuie nenorocirile? Și poate n-aș fi scris aceste rânduri, dacă mai zilele trecute nu vedeam un reportaj tv fără nici un viol, fără vreo crimă sau accident rutier și, în general, fără pic de senzațional
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
m-am enervat? Cum adică? Noi? Români de viță veche, Purtând opinci, suman, ițari Și cușma pe-o ureche, să ne bălăcim douăzeci de ani în mocirla unei democrații-pastișă? - Șăzi, fain, unchiule!, i-am zis în fața televizoului - dacă îți mai amintești... Șăzi fain și socoate bine ce zâci, că la noi se frământă altă brânză în burduf... O fi el de câine, da' nici așa... - Ai dreptate, l-am înfuriat de-a binelea pe prieten, va fi cu mult mai rău
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
lumea profană a celor fără har. Cântecul sau versul sunt cu totul altceva decât un ciripit gureș, oricât de expresiv. Nu aș fi început cu aceste fraze un comentariu la o antologie a poeziei basarabene, dacă nu mi-aș fi amintit de meditația orgolios-regionalistă a lui Nicolae Costenco, din 1934, la puțină vreme după Unire. Scriitorul repudia categoric ,cultura vechiului regat, cu reprezentanții ei guralivi și obraznici", pentru a conchide că, în România întregită, ,basarabeanul e ca o privighetoare într-o
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
ne-a părăsit unul dintre cei mai importanți și mai iubiți actori români: OCTAVIAN COTESCU. A fost personalitatea de teatru și de film care, alături de Toma Caragiu și de alți mari dispăruți, a umplut multe săli cu spectatori. Să ne amintim - și personal o fac cu deosebită plăcere - de neuitatul Costel din serialul semnat de Ion Băieșu, care era așteptat de telespectatori ca orice altă mare realizare artistică. Pomenesc de acest serial în care Octavian Cotescu (Costel) și Coca Andronescu (Tanța
Fantezi pe teme date... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11396_a_12721]
-
mea de pian, Maria Fotino, care cânta destul de des împreună cu Enescu, mă ducea câteodată la seratele lui de la el de acasă, o dată pe săptămână, prin 1944-^45-^46: uneori făcea cvartete, alteori sonate pentru vioară și pian, trio-uri... îmi amintesc de una dintre ultimele ședințe ale lui, înainte de a pleca din țară. Trebuie să fi fost începutul lui martie 1946. în acea seară a cântat o sonată de Haydn, La folia de Corelli, sonata de Lekeu și apoi, ca un
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
face niște mici variații în amănunt, care dau o bogăție și o spontaneitate unice ansamblului. D.P.: Interesant mi se pare, maestre Aurel Stroe, faptul că Enescu își urmărea conștient evoluția propriei creații, fiind totodată conștient de valoarea acesteia. Să ne amintim de una dintre afirmațiile împărtășite lui Bernard Gavoty: ,Am evoluat repede, deveneam eu însumi. Cu Sonata a II-a pentru pian și vioară și cu Otuorul pentru coarde - partea a doua îndeosebi - simțeam că mă eliberez definitiv. Câteodată eram un
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]