95,170 matches
-
frământau decât de băutură, el avea mersul nesigur. Nu consumase cot la cot cu ceilalți doi bărbați, dar părea a fi epuizat. Iar atenționarea șefului său, lansată în loc de rămas bun, l-a iritat peste măsură când a simțit asupra sa privirile pline de falsă compătimire ale întregului grup. Anca a reușit să-și păstreze calmul, chiar dacă băuse la fel ca cele două doamne. Nu a luat în seamă nici aerul de superioritate afișat ostentativ de cuplul Ulieru și nici remarcile răutăcioase
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
ca cele două doamne. Nu a luat în seamă nici aerul de superioritate afișat ostentativ de cuplul Ulieru și nici remarcile răutăcioase ale doamnelor cu privire la profesiunea ei. A fost atentă la tot ce se discuta și nu i-au scăpat privirile furișe ale bărbaților. Își formase o părere despre fiecare în parte și nu s-a mirat de târguiala doamnelor pe buchetele de flori, la plecare, cum nici de grija celor doi domni de a lua cu sine sticlele de băutură
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
nu au vorbit și nu s-au uitat unul la altul nicio fracțiune de secundă. Fiecare îl învinovățea pe celălalt pentru ieșirea nervoasă din parcare. Fiecare căuta o justificare în conduita necorespunzătoare a celuilalt. Răstălmăceau fiecare gest și vorbă, fiecare privire. Și pe măsură ce trecea timpul, fiecare se înverșuna mai mult și găsea nod în papură celuilalt. - Frumoasă petrecere! M-ai făcut fericită cu așa atmosferă în care m-ai sacrificat fără milă, a început Anca să-și descarce nervii. Am ajuns
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
provocau teamă ori durere. Toți o preferau și o urmăreau cu drag de câte ori era de gardă. La ora vizitei de seară a avut surpriza să-l vadă pe doctorul Dobrescu. Nu știa că este în spital. Și-au zâmbit când privirile s-au întâlnit și s-au salutat. Când au ieșit din ultimul salon, el a întrebat-o direct: - Ce-i cu tine? Nu ești cea pe care o cunosc... Nu te-ai distrat bine la aniversare? - O, ba da! a
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
nu uiți... După tratamentele de la miezul nopții te aștept în cabinetul meu. De acord? Anca l-a privit în adâncul ochilor și l-a analizat. Părea extrem de serios și hotărât. Nici urmă de ironie ori glumă. Fără să-și mute privirea, i-a răspuns șoptit: - Da, Viorele! Cred că am multe să-ți povestesc. Voi veni. Spre deosebire de alte zile în care timpul se scurgerea cu repeziciune, în seara aceea parcă stătea pe loc. Anca era nerăbdătoare. Nu știa ce va fi
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
toamna, un anotimp frumos. Nu numai din cauza belșugului pe care-l aduce, ci și din cauza unei doze mai mari de nostalgie, în comparație cu alte anotimpuri firește. Întreaga fire se pregătește de iernat. S-a ivit in zori o fată, naltă cu privirea blândă, vocea-i șoapta măsurată, a izvoarelor ce plâng. Zvon de struguri, must și larmă de cules, de hărnicie, toamnă, doamnă arămie, coborâtă printre vii. Cu alaiul ei de frunze, cu ghiozdane și copii, pune zâmbete pe buze, desfrunzind din
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
profund meditativi, îi privesc fix pe cei care o privesc. În fiecare dimineață, la ora 6, se dă la o parte vălul care acoperă peste noapte icoana. E o ceremonie impresionantă. Sanctuarul e deja ticsit cu pelerini dornici să întâlnească privirea Sfintei Fecioare. E prezentă toată obștea monahală. Când în sunetele trompetelor apare chipul ei, poți vedea în sanctuar, nu un vizionar în extaz, ci toată mulțimea de pelerini căzută în extaz. Seara, aceeași ceremonie; dar acum se aseamănă cu o
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
cum e lacul Zise Oana, zăpăcită, dându-i apă din cofiță Și dorind să-i vină tatăl cât mai repede, săracul Se făcea că solul tânăr după ce-a băut o gură S-a schimbat la chip, la vorbă, la privire mai ales Fata simte cum o paște și cum sufletul i-l fură Prima dragoste și prima taină fără de-nțeles - Te iubesc ispită crudă, chipul fericirii mele Sufletului meu pereche, trup năucitor, cuminte Frumusețe de icoană, glas de înger, ochi
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
de la curtea din apus Fiica Regelui Albastru și-a Reginei Viorea - Bun găsit! Răspunse Oana bucuroasă de nespus Că-i vorbise prima fată; Doamne, cum i se părea! S-au ținut apoi de mână, parcă fără să le pese De privirile bolnave sau de vorbele deșarte; Nici n-au mai văzut alaiul ce vestea că Prințul iese Poruncind: - Va fi Regină fericită pân’la moarte Dintre voi aceea care n-ar purta deloc mânie Dacă n-ar fi cea sortită să
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
-i mai spune “Bună dimineața, Oana!”, tac și florile-n grădină Sufletul e mut și roșu ca un soare când apune Ce i s-a-ntâmplat copilei pădurarul n-a știut Și s-a stins întrebător cu tot codrul în privire Oana s-a luptat cu trupul, și cu sufletul pierdut, După șase săptămâni a plecat la mănăstire Și-a schimbat întâi veșmântul și-apoi numele de fată La surorile din obște se uita c-un fel de teamă “Maica stareță
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
îndreaptă Eshatonul și despre care ne amintește apocalipsa. Predicile Părintelui Vasile Coman, cuprinse în acest volum, tratează și dezvoltă tocmai această idee a renașterii spirituale, în Iisus Hristos și Biserică, atât de necesară vremurilor în care trăim. La o scurtă privire de ansamblu sau panoramare, putem observa și remarca vastitatea și densitatea discursului teologic și doctrinar, “pigmentat” și “condimentat” cu o mulțime de referințe și de analize din domeniul ori câmpul științei, care încearcă să lămurească cititorul de importanța și necesitatea
PREASFINTITUL PARINTE EPISCOP VASILE COMAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348241_a_349570]
-
-mi opinie nu te lasă indiferent. Mulțumesc! De asemenea, citesc in fracțiunile de timp în care mi te arăți ca o adevărată vedetă, un model de seriozitate, un munte de raționalitate și un caracter caligrafic pe coperta căruia îmi ațintesc privirile într-o splendidă contemplare. Căci, exaltată fiind, pupilele mi s-au mărit involuntar și mi-am dorit să cuprind într-o clipită ceea ce alții nu au reușit poate într-o viață, să explorez în tăcere și adâncime minunata atenție cu
LUCIAN, O PERSONALITATE PUTERNICĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348308_a_349637]
-
de valoare pusă pe tapetul personalității cu sau fără voia ta. Am fost reținută în primă fază fiindcă nu mi-am pus neoronii să mărșăluiască prin circumvoluțiunile creierului meu, deoarece credeam că știu numai eticheta, nu și conținutul licorii din spatele privirii de turcoaz. Ba aș mai putea adăuga subtilitatea distinsă pe care o plusezi în cuvinte în speranța unei confirmări sau infirmări ce ține de aspectul personal al diferitelor stări de fapt din existența cotidiană a celui în discuție. Te joci
LUCIAN, O PERSONALITATE PUTERNICĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348308_a_349637]
-
de mic? Atât de josnic? Josnic ca un covor superb. Simți cum lacrimi fierbinți îi alunecau pe obraji, o revoltă necunoscută încă se ridică în ea, încât brusc se întoarse cu fața spre Maur, care se încăpățâna s-o dezbrace. Privirile li se întâlniră și se fulgerară reciproc. Maur fu cel dintâi care privi iritat într-o parte apoi adăaugă tărăganat: -Hai nu face pe mironosița. Fulgerator mâna Oanei plesni obrazul lui Maur, cu o furie de care nu se credea
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
spiritul liber, o fericire nostalgică îi topea sufletul. Se putea bucura în continuare de lumină. Noaptea lipsită de speranță nu reușise să pună stăpânire pe ea. Privi un strat de flori proaspete, neprihănite, scăldate în lumina soarelui. Le mângâie cu privirea și se simți la fel ca ele. Liniștea ei sufletească fusese tulburată, de nesăbuința lui Maur și încă o mai ustura palma cu care îl lovise. Pentru moment altă soluție nu exista. În doi ani de când se cunoșteau, Maur ar
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
detalii. Simți aproape fizic, gesturile lui Maur. O mână caldă i se așeză pe frunte. Tresări ca scuturată de friguri. Era mama, care foarte mirată, venise să vadă ce este cu fata ei, de nici un bună ziua nu reușise să spună. Privirea Oanei era tulbure și ochii-i înotau în lacrimi. -Ai să-mi spui ceva, draga mea? Spusese mama cu multă căldură și cu voce scazută. - M-am certat cu Maur ... cred că sunt o ... proastă. - În nici un caz ... fata mea
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
smuls cu greutate din acea gravură celestă și m-am întors în sfera timpului efemer, iar el, cu o satisfacție nebănuită mi-a dăruit secunde prelungite, întinzându-se molatic și aproape nesupus, până la ultima limită. Cu un ultim gest, ridicând privirea către cer, în semn de recunoștință, am luat stelele și timpul în brațe și le-am mulțumit pentru scurta lor nemișcare: oh, noapte magică de dimensiuni cosmice, ai fost sublimă! mai 2012 Referință Bibliografică: Luna mărită și magia ei / Cristea
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
aveai nevoie să-ți umpli timpul cu ceva util și-ai făcut-o fără nici o ezitare. Răspunsese Iulia, apoi .... totul a ieșit mai bine decât ne-am așteptat cu toții. -Cum ? și ele ... tot cu ...bune intenții ? Întrebase Nicoleta arătând cu privirea spre celelalte fete. -Cam... așa ceva, dar Emilia chiar are nevoie de ajutor ... completă Iulia. -De luni facem din nou lecțiile împreună ? - Sigur doctore. -Da, dar ne vom ocupa pe rând, nu ca până acum, aruncă Nicoleta din pragul ușii care
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
plină de bucurie iar ea simțea că plutește. Oare s-a îndrăgostit de George? Dar Ana? Ce sentimente avea pentru Gelu? Chiar nu i-a plăcut de el? Ea îl găsea un om minunat și ar fi fost fericită dacă privirea și-o îndrepta spre ea și nu spre Ana, chiar dacă nu se potriveau. Știe ea viața cum să le orânduiască pe toate și fiecare sac își va găsi petecuțul său, așa cum credea ea că l-a găsit pe George care
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
am plecat. Ana își luă poșeta cu lucrurile necesare pentru plaje și părăsi camera. Merse în autoservire unde servi micul dejun și în câteva minute era pe plaje, cu ochelarii pe ochi ungându-și corpul cu alifiile antisolare. Aruncă o privire iscoditoare spre locul unde făcea de obicei Gelu plajă și nu îl văzu venit. Poate mai doarme fiind și el obosit după o noapte petrecută cine știe pe unde în compania vreunei turiste. Avea de gând să-l interogheze un
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
pot fi comparate? - Depinde cum privești lucrurile. Fiecare moment al zilei poate avea frumusețea sa. Și acum marea este frumoasă dacă vrei să-i descoperi cu adevărat frumusețea. Privește numai câte frumuseți poți descoperi pe malul mării expunându-se voluntar privirilor curioase sau cercetătoare ale celor interesați să privească cu alți ochi decât privitorii de rând. Și un scriitor ca și un pictor poate imortaliza prin cuvinte această frumusețe care unora li se poate părea banală, sau chiar lipsită de estetic
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
este că au plecat din acest ținut, cuprinși de amarnica supărare, blestemând omul fără de credință în Dumnezeu. Au plecat blestemând și lăsând în urma lor tot ce era mai rău - asupra satului, blestem. Urcând un deal, unul dintre ei, a ridicat privirea către cer și-a rostit: - Doamne, cel care ai făcut cerul și pământul, dacă acești oameni au fost în stare de o asemenea faptă, nici Tu, de azi înainte, să nu le dai posibilitatea de a-și construi o casă
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
în felul ăsta. Și el era uimit, dar și eu, de propria-mi reacție. Preț de o secundă - care mie mi s-a părut o veșnicie - am tăcut amândoi, privindu-ne. Iar apoi, într-un acces de furie oarbă, întoarce privirea către monitor și-mi spune precipitat: - Dă, dă, dă,...se bâlbâia. Dă panarama asta de adresă, scrie-o pe ceva! Să vezi tu ce scandal am eu cu ea...Dă încoace adresa asta de Internet. Furia vizibilă ce-i marca
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
teribil de nervos pe propria neștiință, pe propria incapacitate de a utiliza acest nou mijloc penetrant de comunicare: calculatorul, cu toate avantajele conectării la Internet. Am tăcut și m-am supus. I-am văzut ochii o clipă, atunci când a întors privirea către monitor. I se citeau ura și dușmănia împotriva ei când a dat din nou cu ochii de fotografie. Știam că așa va reacționa. Pentru că îl cunosc. Știam că va rage precum un leu în cușcă. Pentru că il cunosc. Știam
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]
-
la poalele caracterului, cu trudă și dragoste de ai mei părinți. Că fundația morală a comportării mele în societate este solidă, trainică, la fel cum a fost și a lor. Astăzi, ca o evocare a proprie-mi existențe, arunc o privire în trecut: cum am ajuns la ruinele căsniciei noastre? Să fi fost oare destinul? Să fi fost oare o imixtiune a sorții? Ei, dar asta e o altă poveste.... octombrie 2009 Referință Bibliografică: O fotografie cât o mie de cuvinte
O FOTOGRAFIE CÂT O MIE DE CUVINTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348310_a_349639]