67,494 matches
-
aparatul expresiei simboliste cu cel al avangardei, fără a-și eclipsa natura afectivă. Emoțiile cu atît mai intense cu cît sînt gîtuite, langorile istovitoare, reveriile cu tulbure obiect se regăsesc în producția sa precum un numitor comun ce ni-l amintește pe cîntărețul Plumbului, adus într-o versiune elegant-cursivă: ,Spumegă monoton valul sub rocele sumbre, -/ prin muzicalul exil sorb lînced suspin de toamnă./ E poate soarta care astfel îndeamnă/ la încheieri, zbuciumul unei umbre" (Ovid). Sau: ,De ziua ta ți-i
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
uscat", el este și mai criptic, întrucât cei mai mulți pășitori pe sol n-au avut ocazia unei escapade oceanice, iar de mers cu tălpile pe valuri, religia noastră cunoaște un singur, miraculos, caz, revelator și, paradoxal, abscons! Pe drept cuvânt îmi amintesc vorba vechiului și admirabilului prieten constănțean, Pavel Chihaia: "cu marea nu poți încheia nici o înțelegere." Elementarul bun simț te clarifică asupra avantajelor uscatului, unde dacă pui un picior întâlnești pământ ferm, și tot astfel când faci ceilalți pași. Cazi la
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
P.S.D.-ului - la mai bine de un semestru de guvernare a coaliției D.A., foștii guvernanți nu-și revin, într-atât, încât nu află termeni de a-și exercita măcar profesia, atacând Puterea, modul în care aceasta guvernează. Dar să ne amintim cum, când, în 1996, venea la cârma țării Convenția Democratică, la nici opt ore, toate vocile pesediste trompețeau dezastrele noii guvernări și cu o asemenea tenacitate, încât până la urmă guvernanții înșiși au început să creadă că păstoriseră catastrofal. Să comparăm
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]
-
iritat nici gafa ei cu ,președintele Norvegiei", deși ar fi avut motive să-i sară țandăra. Tot ziarele de scandal, dar nu numai ele, insinuează periodic că între Băsescu și Elena Udrea ar exista o relație foarte apropiată. Nu-mi amintesc ca vreun reporter să-și fi permis să-l întrebe pe Băsescu cum comentează aceste zvonuri. Mi se pare limpede că pînă la apariția articolului din ,Evenimentul zilei" Elena Udrea a devenit ținta unei campanii de presă duse cu mijloace
Trei întrebări pentru Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11420_a_12745]
-
a succesului rareori dezmințită: dacă nu-i poți convinge, încurcă-i. Gustul pentru rococo, pentru prețiozitate și "exotisme" duce, atunci, la o valorizare literară a matematicii, a științelor în genere, ca domenii ale ininteligibilului. Însă acest tip de comportament artistic, amintit într-un soi de addenda, nu este semnificativ pentru relațiile dintre literatură și matematică. Redusă la un bagaj lingvistic, în sens larg, matematica devine un bun fond de împrumut pentru un vocabular artistic în expansiune. Ar fi, așadar, de făcut
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
comun cu simpaticul nenea Iancu. Deși își iubește, fără îndoială, copiii, Caragiale se poartă cu ei mai degrabă distant. Este obsedat de ideea că aceștia s-ar putea îmbolnăvi și de aceea îi ținea permanent în casă. Fiica scriitorului își amintește că în primii ani Caragiale nu îi lăsa nici măcar să meargă la școală, preferînd să le aducă profesori particulari. Ajunsă septuagenară, Tușki poartă încă trauma terorii paterne. Într-un interviu din anul 1968, citat de Ion Vartic, se confesează „Pentru
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
nici măcar să meargă la școală, preferînd să le aducă profesori particulari. Ajunsă septuagenară, Tușki poartă încă trauma terorii paterne. Într-un interviu din anul 1968, citat de Ion Vartic, se confesează „Pentru mine el era Atotputernicul... și acum cînd îmi amintesc de tata, simt fiorii de teamă și respect din vremea copilăriei” (p. 245). Celălalt fiu al lui I.L. Caragiale, sensibilul și bolnăviciosul Luca Ion (Luki) a rămas o mare promisiune literară neîmplinită (era poet și eseist, în el întrezărea clasicul
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
personaje bizare, de locuri vizitate pe uscat sau pe mare, ironia imensă a lui François Rabelais se constituie parcă în cartea cărților, în suma poveștilor și basmelor lumii, augmentînd funcția narațiunii și posibilitățile fără de frîu ale imaginației. Cine nu-și amintește revărsarea de cuvinte și de produse pagini întregi din oale și din cratițe, jertfe aduse, pe insula mîncăilor, Guvernatorului acesteia, Jupînul Gaster? ( Adică, Stomac.) Capitolul al cincizecișidoilea devine un elogiu al acestui personaj, "primul meșter pe lume al tuturor artelor
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
e nevoie să cităm... Curios, în existența cotidiană, însă, contrară celei eroice, teritoriul lui Hugo Proust vede încă un avantaj al lui Baudelaire. De pildă, "vâna" pozitivă, brusc regăsită a poetului satanic descriind una din petrecerile populare pariziene ce ne amintește de tablourile maieștrilor picturii franceze din secolul al XIX lea, trebuie să citez în original: ...Ces concerts, riches de cuivre Dont les soldats parfois inondent nos jardins Et qui par ces soirs d’or ou l’on se sent revivre
Despre Baudelaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13663_a_14988]
-
creație, mărturisirea făcută lui Șerban Cioculescu în legătură cu eroul dramei, căruia îi trece "propria ardență cu care trăiește ideile". Nu pot să închei această prea repede enumerare, prin care se stabilește legătura de fond între cărțile lui Ionuț Niculescu, fără a aminti cum a descoperit el în ediția bilingvă a traducerii din Hamlet a lui Vladimir Streinu, din ce carte își citea prințul Danemarcei replica "Vorbe, vorbe, vorbe". Pentru finalul acestei folositoare lecturi, îl citez pe Maestrul Valentineanu, când își pregătea rolul
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
doi torționari de a se sustrage și arestării. Acest recurs miroase urît și pare a nu fi fost făcut de dragul legii, ci de dragul milițienilor Stănică și Creangă l În COTIDIANUL, Dinu Săraru îi dă lecții de etică lui Andrei Șerban, amintindu-și de vremea în care era director la Teatrul Mic. Dar chiar nu mai ține nimeni minte din ordinul cui a fost baricadată intrarea în teatru în noaptea de 21 decembrie 1989, ca să nu se poată adăposti acolo revoluționarii vînați
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
volum sub titlul “Vreau să fiu grațiat!”. Într-unul dintre episoadele transcrise de ziarul al cărui nume nu-l dăm, aflăm că Miron Cozma a fost prins după mineriada eșuată la Stoenești, fiindcă așa a vrut el. Or noi ne amintim că atunci cînd a fost arestat Cozma încerca să se volatilizeze de la Stoenești. Ceea ce nu-l împiedică să declare că dacă n-ar fi vrut el să fie prins, nu l-ar fi capturat nici NATO. Cozma e liber să
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
periodice, însoțită de cotele existente în fișierul Bibliotecii Academiei, cât și de încă o treaptă a preciziei, Indicele publicațiilor periodice, paginile unde titlul respectiv se regăsește în volumele de publicistică. Există totuși unele derogări de la normă, din care nu voi aminti decât două situații, nu lipsite de semnificație. Momentul descrierii ziarului "Cuvântul", la care editorii introduc două texte, ambele conținând rezervele semnatarilor, Nichifor Crainic și Pamfil Șeicaru, la adresa lui Nae Ionescu, în momentul înstăpânirii sale la conducerea ziarului, după ce a fost invitat
Implicare fără rezerve by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13690_a_15015]
-
scoate uneori numere monografice. Ideea este să publicăm, în colaborare cu USR, un număr dedicat literelor din România, în esență, literaturii secolului al XX-lea, deși, desigur, vom include unele lucrări privind cultura română în general. Cu alte cuvinte, vom aminti scriitori din România cunoscuți în Occident începând din prima jumătate a secolului trecut, cum sunt Tristan Tzara, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade și alții, precum Constantin Gheorghiu, cunoscut în Spania datorită cărții sale „Ora 25”... și ajungând la scriitorii
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
hoteluri, aceleași imagini... Literatura marchează diferența, de gândire, de înțelepciune... Cred că e necesar ca noi, scriitorii, ca niște naufragiați care vrem să comunicăm cu lumea, să mizăm pe literatură, dacă dorim ca viitorul nostru să fie liber. R. - Ați amintit numele unor mari scriitori români,... toți din rândul celor care au trăit în exil, care s-au făcut cunoscuți scriindu-și opera, în cea mai mare parte, nu în limba lor, nu în limba română, ci în limba țării în
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
Eu spun că istoria răzbate mai mult din aceste lucrări, fie că sunt poetice sau narative, filosofice sau eseistice, decât din manualele de colegiu sau universitare. Prin urmare, menirea traducătorului este tot atât de importantă pe cât este efortul, pe care l-ați amintit, de a face cunoscute operele scriitorilor cenzurați. Nu trebuie să uităm că cenzura nu este unică. Există o cenzură politică, dar există și una a pieții, o cenzură care impune anumite produse sau anumite cărți, aproape ca în cazul unor
Andrés Sorel by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/13646_a_14971]
-
Fiindcă, după expresia aceea a rudei mele, „C’est quelqun de solide”. Întrebare. Nu vă place să vorbiți despre dvs. În urmă cu 30 de ani spuneați chiar, ceea ce era explicabil, că nu puteți și nu vă place să vă amintiți de copilărie. Puteți spune și azi același lucru? Nici acum nu simțiți vreo tentație să vă scrieți memoriile și altfel decît ca dizident, pentru dvs. înșivă și plăcerea amintirii? A propos, o întrebare standard. Care sînt cele mai vechi amintiri
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
Nici acum nu simțiți vreo tentație să vă scrieți memoriile și altfel decît ca dizident, pentru dvs. înșivă și plăcerea amintirii? A propos, o întrebare standard. Care sînt cele mai vechi amintiri? Răspuns. În mod normal, oamenii nu-și pot aminti copilăria cea mai fragedă (înainte de 5 ani), și dacă-și amintesc cîte ceva, acele amintiri se prezintă sub forma unor tablouri, sentimente, ceva ca niște momente întipărite în memorie. Din acest punct de vedere, nu fac excepție. Îmi aduc aminte
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
altfel decît ca dizident, pentru dvs. înșivă și plăcerea amintirii? A propos, o întrebare standard. Care sînt cele mai vechi amintiri? Răspuns. În mod normal, oamenii nu-și pot aminti copilăria cea mai fragedă (înainte de 5 ani), și dacă-și amintesc cîte ceva, acele amintiri se prezintă sub forma unor tablouri, sentimente, ceva ca niște momente întipărite în memorie. Din acest punct de vedere, nu fac excepție. Îmi aduc aminte cîteva imagini. Cea mai veche, cred, trebuie să fie focurile de
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
foame); în jur de 45-50 la sută au refuzat și ei să apese pedala, dacă înainte fuseseră puși în cea de-a doua parte și suferiseră; în jur de 25 la sută mîncau indiferent de experiența lor anterioară. Nu vă amintește asta de comportamentul uman? Nu dovedește că șobolanii au și ei unele norme etice? Experimentele ulterioare au arătat că receptorii „moscarine” din creier sînt responsabili de această reacție (dacă au fost sensibilizați mai tare, numărul șobolanilor care au refuzat să
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
Din pierduta grădină; Va fi cenușa/ Și-n urmă pustia și vântul,/ Peste o câmpie arsă de sexe; Curând vom săvârși la tencuirea/ Ultimei grădini.// Să ne privim ne-au mai rămas/ Ferestrele de iarbă"). Există Dumnezeu, în poezii care amintesc destul de mult de Psalmii lui Arghezi ( " Atât ar fi,/ Față de față-doamne,/ Să te mai văd odată și să tac"). Aceeași răzvrătire: ( "Voi copii goniți din raiuri,/ Pe Pământul tristei veri;/ Voi, sătui de ruguri sfinte/ Și de-atâtea învieri;// De-
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
liceului și a rămas pînă acum favorita mea, în fine, cea de-a treia e cam fără miez, nici măcar nu e poveste, dar v-o spun de plăcere. Prima, așadar. De fapt, numai o secvență din ea, pentru că nu-mi amintesc exact întreaga istorie. E o poveste cu oprimatori și oprimați, ultimii vor să treacă în tabăra primilor. E adică o poveste cu țărani și cu boieri. O fată de țăran vrea să se mărite cu un boier. Acesta-i de
Trei povești cu telefoane by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13692_a_15017]
-
și poetul pătimirii Ardealului împrăștie vîlvătăile unui crez național programatic, care impune printr-o justificare intrinsecă, înfățișînd o angajare, e drept extraestetică, însă nu de natură a submina arta cuvîntului, ci a o corobora prin valențele sale afective. Ne putem aminti de considerațiile prin care Titu Maiorescu îl saluta, fără a se situa în contradicție cu sine însuși, pe tînărul Goga, îmbrățișîndu-i patriotismul. Există angajări și angajări. Cea a lui Vieru e una dimensionată pe idealul încă neîmplinit al unității pămîntului
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
aceeași noapte. Ce făceam în noaptea de 14 noiembrie? Din cîte știam eu, nimic; nimic deosebit. Oricum, nu păstram nici o amintire; deși trecuse doar o săptămînă. Nu aveam parteneră sexuală stabilă, nici prieten apropiat; în aceste condiții, cum să-mi amintesc? Zilele trec, asta-i tot. L-am privit cu tristețe pe căpitanul Chaumont; aș fi vrut să-l pot ajuta, sau măcar să-i sugerez o pistă. — Să mă uit în agendă, am spus. Nu mă așteptam să găsesc ceva; totuși
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
au tendința de a stabili raporturi afective pînă și la birou; într-un univers despuiat de orice raport afectiv se mișcă greu, le vine greu să se împlinească. Această slăbiciune le face să sufere, paginile „psiho“ din Marie-Claire le-o amintesc mereu: ar fi mai bine să separe afectivitatea de profesie; însă femeile nu pot, iar paginile „mărturii“ din aceeași Marie-Claire o dovedesc permanent. Trecînd pe lîngă Rouen, m-am gîndit iar la istoria tatei. Marea descoperire a căpitanului Chaumont era
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]