60,397 matches
-
la nivelul vocabularului religios; În același timp, se va pune problema dacă legăturile respective pot fi interpretate ca o conservare a unei tradiții religioase comune sau ca elemente Împrumutate de slavi din alte culturi. O serie de cercetări aprofundate, care pornesc de la Meillet (1926) și merg până la Benveniste (1967) și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai bine acceptăm propunerea mai limitată a lui Pisani (1950a) și Îl comparăm pe Perenú doar cu lituanianul Perkúnas, admițând că forma slavă ar fi pierdut o velară prin apropierea paraetimologică cu verbul din slava antică pera, „eu lovesc”. Să pornim pentru ambele teonime de la un termen indo-european *perkw¿nos, derivat În -node la numele stejarului; dacă ne gândim la funcția specifică a acestui sufix (cf. Meid, 1957), ar trebui să Însemne „domn al stejarului (perkwu-)”. Cele trei concepte „fulger”, „stejar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o numeau Herigèneia Auroraxe "Aurora"); tatăl ei se numea Întunericxe "Întuneric", iar bunicul Negru-și-Întunecat (ea provine, de fapt, din Întunericul nopții); mama sa o naște pe pragul casei, unde se Întâlnește Întunericul dinăuntru cu lumina de afară; de pe fruntea sfintei pornesc adesea raze de lumină etc. În sfârșit, Însuși numele este destul de semnificativ: Brigitta (În irlandeză Brigitxe "Brigit") Înseamnă „Înaltă, nobilă”, iar corespondentul său indian (b•hatș) este epitetul obișnuit pentru Aurora (u̳s) În textele vedice pe care uneori o substituie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
bine conservată la gali, deși se pot regăsi și unele infiltrări de origine probabil non indo-europeană, reprezentate de prezența unei importante divinități feminine. Cu toate acestea, diferiți cercetători sunt de părere că imaginea oferită de Cezar este esențialmente iluzorie, pentru că pornește de la premisa că galii ar fi avut un panteon unitar, cu un număr limitat de divinități majore, având fiecare dintre ele o funcție specifică, deși mărturiile epigrafice sugerează o situație destul de diferită. Într-adevăr, În textele epigrafice este amintit un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea mai mare atenție: polemica clasicocentrică Împotriva celților folosește elemente culturale de origine indo-europeană sigură, care au fost păstrate de celți, dar pe care le-au cunoscut și criticii lor și pe care, În unele cazuri, le respectau Încă. Vom porni de la documentele acuzatoare din antichitatea clasică pentru a reconstitui, În istoricitatea lor, unele elemente ale religiei și religiozității celte. 5. TĂIEREA CAPETELORTC "5. TĂIEREA CAPETELOR" Posidonis din Apamea, care a locuit mult timp printre celți și le-a studiat obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religiilor antice indo-europene, În ceea ce privește destinul ultim al omului, rigiditatea teologică ce caracterizează multe dintre religiile moderne, În care credința despre soarta omului după moarte este propusă și predicată În detaliu, iar orice Îndoială este echivalentă cu erezia. Dimpotrivă, trebuie să pornim de la o situație foarte variată. Religia indo-europenilor nu era o religie salvifică, care și-ar fi propus să arate credincioșilor calea spre o viață veșnică și fericită. Din contra, era o religie tipic mundană, În sensul că riturile și jertfele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de fapt, fulgerul. Este fără Îndoială un zeu al războiului, asemenea lui Indraxe "Indra" În India, Înarmat și el cu o măciucă, tot un simbol al fulgerului. Este așadar normal ca acest zeu să fie preamărit de germani Înainte de a porni la luptă: „Își amintesc că și Hercule era Între ei și, pe când se pregăteau să pornească la luptă, Îi cântau lui mai Întâi, dintre toți vitejii” (Tacitus, Germania, III). În altă parte găsim o informație despre un crâng sacru Închinat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înarmat și el cu o măciucă, tot un simbol al fulgerului. Este așadar normal ca acest zeu să fie preamărit de germani Înainte de a porni la luptă: „Își amintesc că și Hercule era Între ei și, pe când se pregăteau să pornească la luptă, Îi cântau lui mai Întâi, dintre toți vitejii” (Tacitus, Germania, III). În altă parte găsim o informație despre un crâng sacru Închinat lui Hercule („și alte triburi care i se Închină lui Hercule În crângul sacru”, Tacitus, Annales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
năpădit câmpul. Atunci zeii s-au adunat la sfat, 25 zeii cei sfinți, și au discutat despre aceasta: cine a murdărit tot aerul și cine a dat-o pe soția lui Odhxe "Odh" stirpei uriașilor. Atunci Thorxe "Thor" s-a pornit, orbit de mânie, 26 - rar zăbovește când află asemenea fapte - nu au contat jurăminte, făgăduieli și cuvinte, toate legămintele sacre făcute-ntre ei (trad. după Mastrelli, 1951). Această luptă precum și Împăcarea prin care se Încheie totul sunt povestite pe larg
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protectorul ordinii și al legii, este patronul adunării populare la care germanii purtau arme și Îmbrăcăminte de războinici. Trebuie amintită și inscripția latină În care acest Marte germanic primește epitetul Thingsus, „domn al adunării”. Dumézil consideră că de aici a pornit transferul acestui zeu din sfera sacră În cea militară. Acest argument este, fără Îndoială, fondat; se pare Însă că există un motiv mai general și mai profund. Zeul care patronează ordinea cosmică nu ar avea o importanță prea mare dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
irelevante, ci În raport cu divinitățile majore), chiar dacă, adesea, mai ales când se vorbește despre panteonul germanic din epoca romană, definirea sarcinilor lor nu este foarte ușor de realizat. Însăși etimologia numelor este obscură și controversată și, În orice caz, deducerea funcției pornind de la nume este riscantă. Să ne amintim totuși câteva divinități minore din perioada cea mai veche. Zeița Hludanaxe "Hludana" este venerată În cinci inscripții latine; numele său, conform opiniei lui Polomé (1988) poate fi Înțeles ca un derivat de la germanicul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suntem pierduți”. Is 49,14, care datează din aceeași epocă, pune pe buzele Ierusalimului cuvinte asemănătoare: „Yhwh m-a părăsit, Domnul meu m-a uitat” (cf. și Is 40,27). Pentru a lupta împotriva disperării și a descurajării, Gn 1 pornește de la originile lumii pentru a demonstra că „răul” nu face parte din planul divin. Lumea creată de Dumnezeu este cu totul pozitivă. De exemplu, Gn 1 nu conține nici o negație. Textul repetă de șapte ori (numărul sacru) că „Dumnezeu a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
pentru destinatarii săi, iar mijloacele utilizate pentru compunerea povestirilor sunt alese în funcție de acest scop. 3. De ce să vorbească despre strămoșii lui Israel? Scopul primar al povestirilor despre strămoșii lui Israel este dublu. Pe de o parte, vor să definească poporul pornind de la o „genealogie”. În mentalitatea populară care reflectă acest fel de povestiri, exista un mod simplu dar eficient pentru a afirma identitatea poporului: israeliții se deosebesc de popoarele vecine, precum amoniții, moabiții, filistenii, ismaeliții, arameenii și edomiții, pentru că au strămoși
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
populație a dispărut începând cu anii 2000/1950 î.C. Au mers probabil fie în Egipt, fie spre Palestina. Acest lucru ne oferă un paralelism la ceea ce Biblia descrie în povestirile despre șederea în pustiu și despre încercările de cucerire pornind din Sud. Probabil - dar e vorba din nou de o simplă ipoteză dificil de verificat - am avea chiar aici originea unor tradiții biblice despre șederea în pustiu. Dificultatea mare a unei ipoteze de acest fel este faptul că ar trebui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
textul biblic cu datele arheologiei. Nu este locul aici să le prezentăm. Rămâne faptul deconcertant al unei diferențe considerabile între „istoria reală” și „istoria biblică”. 2. Cartea lui Iosue și genul literar „epic” Pentru a rezolva problema, e necesar să pornim, ca și în alte cazuri, de la o analiză mai acurată a narațiunii biblice și a intenției sale. Cartea lui Iosue este unul dintre puținele exemple de literatură „epică” în Biblie. Caracterul epic al Cărții lui Iosue se manifestă în special
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
datată. Orice schimbare în tipul de ceramică - forma vaselor, culoarea lor, tipul de fabricație etc. - corespunde unui nou tip de populație în așezările studiate (I. Finkelstein). Prima teorie este dificil de susținut pentru că nu există probe arheologice ale unei cuceriri pornind de la regiunea Transiordaniei. Am menționat deja de dificultățile de a descoperi cuceririle și distrugerea cetăților sub comanda lui Iosue urmărind detaliile cărții cu același nume, în special cât privește partea centrală a țării Israel (Ierihon, Ai etc.). Arheologii nu au
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de cucerirea întregii țări doar sub conducerea lui Iosue. Este dificil de stabilit și dacă acești noi locuitori pot fi identificați cu israeliții din Biblie. A doua teorie se lovește de aceeași problemă: dacă grupurile de seminomazi s-au infiltrat pornind de la Trans-iordania, nu se înțelege de ce ar fi adoptat un nou tip de ceramică după ce au traversat Iordanul. Tocmai aici stă problema: nu există continuitate între ceramica comună din Transiordania și cea din Cisiordania. Grupurile de seminomazi ar fi trebuit
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
1975 și în 1976. Face carieră juridică în calitate de judecător (1975-1980) și avocat (din 1980), prodecan al Baroului București (1993-1995). Colaborează la revista „Tribuna”. Volumul de debut al lui V., Drumul și timpul (1979), e conceput ca o inițiere poetică inversă, pornind de la lirica sofisticată, abstractă, modernistă, spre a ajunge la simplitatea versului în ritm popular. Cele patru secvențe ale cărții (Însemnele, Sonetele, Sentimentele, Baladele) se caracterizează prin luciditate și rigoare, cu trimiteri transparente la Ion Barbu: „Aleph vibrând, /Pol criptic, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
cântece de țară”, el se regăsește sub alte orizonturi în „cântece din fluier”, adaptate firesc exilului („Gârboviți de mers și de-așteptare,/ Gândul ni-i cu spini și ciumăfăi,/ Hăulind a dor din zare-n zare,/ Ca demult, când am pornit, flăcăi,/ Cu icoana țării-n chiotoare...”). Eul liric se complace adesea în ipostaza pastorală, numărându-și zilele ca pe mioare și viețuind în singurătățile crestei, doar cu imaginile de acasă, derulate cândva, în alt anotimp, în preajma femeii iubite și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
Ediția a doua Mulțumiri Orice persoană care întreprinde un demers lung și complicat de cercetare devine îndatorată, în diferite moduri, unui număr semnificativ de oameni. Este și cazul meu, și al acestei lucrări. Când am început studierea Teoriei Alegerii Sociale, porneam cu o serie de handicapuri. Era vorba despre un domeniu cvasinecunoscut în România pentru care nu urmasem, și nu aș fi putut urma, nicio formă de educație instituționalizată. În plus, nimic (sau foarte puțin), din ceea ce studiasem anterior nu mă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Cel de-al doilea vizează un anumit rezultat încadrabil în Teoria Alegerii Sociale, și se referă la modul în care poate fi interpretat acest rezultat, la relevanța acestuia pentru cunoașterea noastră în privința alegerilor colective văzute ca agregare a preferințelor individuale. Pornind de la acest cadru informațional limitat exclusiv la preferințe, în cadrul abordării au fost formulate o serie de rezultate importante. Dintre acestea, lucrarea mea vizează, în principal, teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian formulată de Amartya Kumar Sen în (1970a) și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
a trece în revistă, aici, aceste interpretări, trebuie menționat că teorema Arrow a deschis un nou univers de cercetare care a condus și la apariția celorlalte două rezultate menționate mai sus. În (1970a), (1970b) Sen formulează o teoremă de imposibilitate pornind de la cerințe, aparent mai slabe decât cele ale lui Arrow. Funcția nu mai este una de bunăstare socială, ci una de decizie socială (se folosește aciclicitatea și nu tranzitivitatea), în domeniul acesteia continuă să fie toate combinațiile logic posibile de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
politic, problema constă în conflictul dintre moderniști, apărători ai schimbării sociale, precum Condorcet, și avocații puterii absolute a regelui, precum Borda<footnote În termenii lui Urken (1991): „Borda și Condorcet erau adversari politici de temut” [Urken, 1991, p. 216]. footnote>. Pornind de la acest conflict, studierea regulilor de votare și argumentarea în favoarea uneia sau alteia trebuie înțelese și ca având miză politică. După cum Plott (1979) urma să noteze cu aproape două secole mai târziu, rezultatele sunt date de o operație nespecificată între
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
desemnarea membrilor Academiei Franceze de Științe. Ea a fost eliminată în 1801 de Napoleon, care intrase în Academie în 1797. În acest fel s-a revenit la folosirea regulii pluralității. footnote>. Demonstrând că aceste sisteme de vot dau rezultate diferite pornind de la aceleași profile de voturi, Borda subliniază importanța regulilor prin care alternativele sunt selectate, în ceea ce privește rezultatele obținute. La un an după apariția lucrării lui Borda, Condorcet publica Essai sur L'application de L'analyse á la Probabilité des Décisions Rendues
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
revoluționar, descoperind, așa cum remarca Urken (1991), un paradox de tipul celui pe care Borda îl descoperise în alegerile Academiei din 1782. 1.3. Lucrarea fondatoare a paradigmei În ciuda faptului că rădăcinile paradigmei pot fi descoperite până spre secolele XIII-XIV<footnote Pornind de la Lull și educația arabă a acestuia, McLean sugerează o nouă direcție de cercetare în privința rădăcinilor TAS, spre lumea arabă: „Ar trebui oare să ne uităm înspre lumea arabă pentru a găsi originile teoriei alegerii sociale alături de cele ale algebrei
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]