65,481 matches
-
Ș-acolo am lucrat până În 1954, când am fost Încorporat În armată. Cât timp ați făcut armata? Am făcut armata doi ani și jumătate. În ’56, la sfârșitul lui octombrie, Începutul lui noiembrie am fost eliberat din armată. Am revenit acasă și mi-am căutat iar de lucru... Am venit pe la Sighet, am căutat, n-am găsit... Și Întâmplarea a făcut să mă Întâlnesc cu un coleg care lucra la Leordina, un sat izolat lângă Vișeul de Jos, și spunea că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe soția, că ea era Învățătoare În comuna Rușcova..., și m-am căsătorit cu ea În luna septembrie. Ea-i de naționalitate ucraineană... Și, imediat după căsătorie, m-au schimbat cu locul de muncă, și am făcut luna de miere acasă, și la 1 octombrie 1958 m-au arestat din nou... Pe ce motiv v-au rearestat? Păi, Între timp au apărut mai multe lucruri... După acuzele care ni s-au adus: că noi În Închisoare am refuzat să ne reeducăm
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
slab..., și mi-a spus că nu facem Închisoare câtă ni s-a dat... Încă nu fusese rejudecat recursul. „O să aibă loc recursul și o să vedeți că vi se reduc pedepsele și o-ți face puțină Închisoare și-o să mergeți acasă, dar să nu spui la nimeni nimica”... L-am crezut, că mi-a spus de-acasă de toate, ce-i cu părinții mei, cu soră-mea, de-alte cunoștințe, mi-a arătat și filiera prin care suntem rude, și n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fusese rejudecat recursul. „O să aibă loc recursul și o să vedeți că vi se reduc pedepsele și o-ți face puțină Închisoare și-o să mergeți acasă, dar să nu spui la nimeni nimica”... L-am crezut, că mi-a spus de-acasă de toate, ce-i cu părinții mei, cu soră-mea, de-alte cunoștințe, mi-a arătat și filiera prin care suntem rude, și n-a Încercat să scoată nimic de la mine, numa’ atâta, a vrut să mă vadă... După aia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu soră-mea, de-alte cunoștințe, mi-a arătat și filiera prin care suntem rude, și n-a Încercat să scoată nimic de la mine, numa’ atâta, a vrut să mă vadă... După aia am aflat c-o fost la mine acasă și-o spus despre mine cum sunt... Cum ați resimțit a doua arestare? A fost mai dificilă ca prima? În prima eram tânăr, n-am considerat că pierd nimica, numa’ atâta mă gândeam la supărarea părinților... A doua a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a vrut să divorțeze... Pe ormă a divorțat și a fost reprimită În Învățământ, dar după o jumătate de an de stat afară. Ei, dar am fost eliberat, când mi-a expirat pedeapsa, pe 1 noiembrie ’62, și am venit acasă... Aveți vreo amintire din detenție care să vă fi marcat În mod deosebit? Da. Eram În Închisoare la Satu Mare, Într-o celulă cu niște oameni de naționalitate maghiară. Erau din localitatea Berveni, prima comună colectivizată total din țară. Și ei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am zis: „Nu merită să-mi cer iertare de la el”... Și-am rămas cu palma dată... După a doua detenție, care a fost relația dumneavoastră cu autoritățile? Vă mai chemau la Securitate, vă mai persecutau? După ce am venit din nou acasă am stat câteva zile și primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă duc să-mi caut de lucru. Și m-am dus la Întreprinderea de unde m-au arestat, că știam că n-am făcut nimic, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ei, că restul s-au retras... Ăștia au fost duși la Umbar, o Închisoare dincolo de Tisa, nu departe, la vreo 60 de kilometri, În care au stat vreo patru-cinci luni de zile, după care i-au eliberat și au venit acasă. Sigur că ei, când au venit de-acolo, le-au povestit elevilor ce-au văzut și ce-au pățit... E, nu cred c-a fost un elev din liceu care să nu fi rămas cu un sentiment al Întâmplării străin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
proces și după proces. Concret, În ’44, când la data de 24 ianuarie se cânta „Hora Unirii” În piață. În horă, prinsă sub fanfara militară, erau așa: militari, localnici, elevi și studenți mai puțini, pe care i-a prins momentul acasă... Și dansam „Hora Unirii”. Mi-a pus-o În față la Securitate când am fost arestat: „Uite, noi de la ora aceea te-am urmărit și ne-ai apărut În față, și-ai fost dăunător, și-ai fost criminal, și-ai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spun mai mult decât că Îmi pare rău că un copil ajunge În fața instanței”... Atâta a fost toată pledoaria... N-a avut curaj, pentru că dacă el căuta profesional să găsească soluții sau să câștige ceva, cred că nici n-ajungea acasă, că era arestat... Dumneavoastră ce condamnare ați primit? Eu am primit trei ani, ca majoritatea celor din lot. Au mai fost doi care au primit cinci ani, iar Vișovan, profesorul, a luat zece ani temniță grea. Au fost și condamnări
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
practic de un singur gardian: moș Dumitrache. Se primeau pachete... Am avut voie În fiecare lună la un pachet de trei kilograme... La Început a fost de cinci kilograme, da’ l-au redus la trei kilograme... La cei mai mulți venea de-acasă pachet, dar au fost și copii care n-aveau de la cine să primească. De exemplu, Coman, ăsta care-a fost copil de trupă... Cine să-i fi trimis lui pachet? Și mai erau și alții de care familia nu știau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-a fost copil de trupă... Cine să-i fi trimis lui pachet? Și mai erau și alții de care familia nu știau Încă unde erau. Dar nici unul dintre maramureșeni nu și-o consumat mâncarea aia ce-o primit-o de-acasă de unul singur sau izolat! Toți Împreună: s-au făcut porțioare, așa, mici, cât o cutie de chibrituri, poate-o bucățică de slănină sau o juma’ de lingură de untură dintr-un recipient... era pus pe tavă și, când se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În reeducare, fie că vor face detenție mai scurtă - că erau bine pecetluiți, pentru că erau cu condamnări Între opt și zece ani, În timp ce noi, ardelenii, În general am fost cam sub cinci ani -, fie vor lua funcții după ce se duc acasă. Atât de naivi au fost... De unde-a plecat totul? Că, practic, reeducarea a plecat de la alții, nu de la acești Stoian și Livinschi și care-o mai fost la Târgșor, ci de la Suceava, de la Bogdanovici. Cum se purtau, practic, Stoian și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am rămas desculț, că mi s-a desprins talpa la gheată. Am legat-o cu o sârmă și așa am umblat... Și trebuia să mă duc la lucru. E, și-atuncea, prin Gherman, am primit o carte poștală să scriu acasă, să-mi trimită Încălțări... Da’ a zis: „Vezi, nu scrie numai cinci rânduri, nu faci din ea”... Și atâta am scris numai: „Sunt În viață, sunt la muncă, am nevoie de Încălțăminte”. Atunci au aflat părinții mei unde sunt..., că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
studenții ieșeau primii sau ultimii. Și l-au ținut câteva zile acolo..., n-aș putea să spun cât, Însă a doua zi sau a treia zi era Încă acolo. Și militarul care-a făcut asta a plecat vreo cinșpe zile acasă... Cum a reacționat Gherman după moartea lui Simionescu? Nu o luat În seamă, n-o zis nimica. Parcă nu s-ar fi petrecut nimic... Dar ceilalți colegi din baracă? Au existat discuții? Colegii mei spuneau: „Măi, oare cum s-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
s-a Întors Înapoi. Adică el, practic, o putut să evadeze, dac-ar fi vrut, da’ nu s-a-ntâmplat asta. Cum să se Întâmple, când știai că ești deja cu pedeapsă făcută? Da’ totuși nu ți-o dat drumu’ acasă, că ai mai stat doi-trei luni de zile, altul patru luni de zile... Aproape fiecare o stat ceva În plus, n-o fost la termen. Dintre toate lipsurile pe care le-ați Îndurat În Închisori, ce era cel mai greu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
răutate, că Îs distrus sau că mă distruge, sau treburi de genul acesta... De exemplu, lotul maramureșenilor a avut și a doua condamnare, și aia a fost cu mult mai greu de suportat, pentru că cei mai mulți erau căsătoriți deja, o lăsat acasă soții, o lăsat copii... Deja altfel simțeai Închisoarea, nu mai era aceea care am trăit-o glumind. O fost colosal! O fost condamnați dintre colegii mei, dintre prietenii mei, la 20 de ani, 15 ani... Păi, pă ce? Pentru ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spre cimitir, În cealaltă direcție, da’ io pă șosea am plecat... Și unde v-ați ascuns? Atunci am dispărut și am stat ascuns În comună, pe la rude, plecam dintr-un loc În altul... De la serbare n-am mai mers p-acasă niciodată, până ce n-am venit din Închisoare. O singură dată mi-o venit dor, da’ asta mai târziu... Am stat unde aveam noi vite, În pădure, dar mai mult și În casă, dar aveam câini buni și nu se apropia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
viață am avut trei vise care s-au Împlinit exact, fără tălmăciri, cum se spune. În ’52, toamna, eram În partea cealaltă a comunei, În pădure, și atunci am visat celulele... Și mi-a venit un dor să trec pe-acasă, să văd casa... Am coborât În comună și numa’ m-am uitat... Lampa era stinsă, n-am trecut pe-acasă. Numai mi-o venit un dor..., parcă presimțeam că o să fiu arestat, și am stat În colțul casei și m-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
partea cealaltă a comunei, În pădure, și atunci am visat celulele... Și mi-a venit un dor să trec pe-acasă, să văd casa... Am coborât În comună și numa’ m-am uitat... Lampa era stinsă, n-am trecut pe-acasă. Numai mi-o venit un dor..., parcă presimțeam că o să fiu arestat, și am stat În colțul casei și m-am uitat un timp... Pe urmă am traversat și am trecut În cealaltă parte a comunei. Deci am visat atunci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lui Îi era frică că-l bate..., da’ nu l-o bătut nici pe el, numa’ pe mine m-o bătut. Mai țineți minte cum Îl chema pe acel comandant? Nu. L-am căutat pe urmă, după ce-am venit acasă, și aș fi vrut să beau o cafea cu el, da’ nici Rusu n-o știut... Da’ țin minte c-avea un semn, o cicatrice... Era sergent-major sau plutioner, nu știu ce grad avea. L-am bănuit pe unu’, da’ cred că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cancer la plămâni și l-au internat la spital, la Oradea, cu pază. Și mi-a spus că nu scapă, moare oricum, și acolo o și murit, la spital... Ș-apăi el Îmi mai șoptea când putea că avocatul o trimis acasă să vină tata cu pachet... Noi Încă nu eram condamnați... Și m-o adus la consultație și cred că o jumătate de oră sau o oră m-a ținut la geam ca să-l văd pe tata... El făcea tratament la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o dus până la Piatra Olt (Piatra Frecăței - n.n.)... Și o mers un delegat, un sergent sau ce-o fost, cu șoferu’. Și acolo am stat până s-o făcut formele de eliberare... Și unde v-ați dus? V-ați Întors acasă? Da. Am venit cu un coleg. Am luat bilet până acasă, m-am dat jos În Luncă 1 și peste pădure am trecut direct În comună, că doar cunoșteam terenul. M-am Întors prin aceeași pădure prin care am stat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un delegat, un sergent sau ce-o fost, cu șoferu’. Și acolo am stat până s-o făcut formele de eliberare... Și unde v-ați dus? V-ați Întors acasă? Da. Am venit cu un coleg. Am luat bilet până acasă, m-am dat jos În Luncă 1 și peste pădure am trecut direct În comună, că doar cunoșteam terenul. M-am Întors prin aceeași pădure prin care am stat Înainte, că altfel trebuia să vin prin Sighet și era mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a mers În continuare... Pentru mine, cea mai mare tragedie a fost În ziua de 30 decembrie, când a abdicat regele Mihai. Eu pentru monarhie am o simpatie aparte... Când s-a Întâmplat că a abdicat regele, tata nu era acasă, era la birou, că trebuia să fie Încheierea anului, și, când a spus asta, eu m-am Îmbrăcat și-am fugit la birou la tata, da’ am plâns până acolo... „Ticu! Ticu!” „Da’ ce e, mă?” Zic: „O abdicat regele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]