67,494 matches
-
simplu accent) al unei acțiuni. Întrebarea este: cum? Ai dreptul moral, ca artist, să transformi Holocaustul într-o comedie - așa cum a făcut-o Benigni în La vita e bella? Eu zic că nu: mi se pare indecent. Ai dreptul să amintești de Holocaust atunci cînd descrii viața unui personaj, arătînd cum a fost marcată de el? Eu zic că da: este dreptul estetic, moral și fundamental al oricărei ficțiuni, și nu văd nimic indecent în aceasta. Intact este unul din acele
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
nimic rău în asta: propunîndu-și un "simplu exercițiu de regie", Fresnadillo a făcut un film entuziasmant - unul din acele filme rare în care inteligența scenariului ( scris de același Fresnadillo) merge mînă-n mînă cu inteligența punerii în imagini. ( Și aici trebuie amintit încă o dată Xavi Gimenez, autorul acesteia: cel puțin două momente rămîn agățate pe retina oricărui cinefil - zborul fosforescent al libelulei în camera neagră și alergarea prin pădure cu ochii legați) Intact este și "film de autor", și "film comercial"; și
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
acestui film hors-serie vine, cum spuneam, tocmai din faptul că nu se lasă "citit din prima", că ascunde misterul chiar și cînd pare să-l descopere și că te supune unui înșelător exercițiu de memorie și imaginație - între ce-ți amintești și ce vrei să-ți amintești (un fel de test Rorschach). Eu însumi am "proiectat", retroactiv, o succesiune diferită pentru unul din momentele filmului: atunci cînd polițista rememorează accidentul de mașină care a costat viața soțului și a fiicei ei
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
tocmai din faptul că nu se lasă "citit din prima", că ascunde misterul chiar și cînd pare să-l descopere și că te supune unui înșelător exercițiu de memorie și imaginație - între ce-ți amintești și ce vrei să-ți amintești (un fel de test Rorschach). Eu însumi am "proiectat", retroactiv, o succesiune diferită pentru unul din momentele filmului: atunci cînd polițista rememorează accidentul de mașină care a costat viața soțului și a fiicei ei, ea își închipuie că, dacă i-
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
într-o țară care a practicat holocaustul doar pe jumătate, lovea într-un excelent scriitor și om de caracter: "După nume, Sergiu Dan/ N-ai zice că e jidan./ După chip și-obrăznicie/ Nu se poate să nu fie." Mi-amintește de o veche și semnificativă întâmplare pe când trudeam ca stilizator într-un punct editorial al Ministerului Energiei Electrice. Arthur Dumbravă, directorul acestei înjghebări circumstanțiale de tălmăcit în românește manuale de electricitate rusești traduse din limba germană, și unde lucrau doi
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
Pavel Șușară Umor și devoțiune Dacă nu uitat cu totul, atunci amintit doar sporadic, în contextul graficii umoristice și al comentariului ilustrativ pe marginea textului literar, Aurel Jiquidi pare să rămînă un episod legat exclusiv de literatura lui Caragiale și de un orizont artistic intrat el însuși în desuetudine. Dar departe de
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
1977, când actorul a căzut victimă cutremurului: "Gloria nu cântă", "Buzduganul cu trei peceți", "Marele singuratic". Apoi, "Posteritatea cultivă memoria lui Toma Caragiu", o genealogie a familiei și, în sfârșit, un emoționant Portret al omului și artistului Toma Caragiu. Sunt amintite aici menirea lui de apostol, iubirile lui pentru: Teatru, Public și Colegii de breaslă, inepuizabilul său umor, râsul binecunoscut, tristețea ascunsă discret, sub zâmbet, firea sentimentală, caracterul puternic, spiritul ludic, imaginația bogată. Și-a iubit și respectat colegii mai tineri
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
lumea întreagă. Dar omul obișnuit masa nu își dă seama de acest lucru, căci trăiește foarte aproape de animale. Însă poetul își dă seama, el este conștiința umană mulțumită ei îl înalță pe om la demnitatea sa proprie și Neruda ne amintește aceasta prin exprimarea acestei oboseli și asediu într-unul din poemele sale metafizice din Reședința pe pămînt II ( Madrid, 1935), "Walking Around", unde începe prin a spune: Se întîmplă că obosesc să fiu om...". De ce?, se va întreba cititorul. Neruda
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
fără să ne pese de programul zilei următoare. "Să aștepte" țin minte că venea replica aceluia dintre noi care avea o întîlnire oficială a doua zi sau ceva de făcut într-ale meseriei și căruia tot unul dintre noi îi amintea de. De fapt adesea vorbeam pînă tîrziu tocmai despre ceea ce urma să facem a doua zi, încît întîlnirea oficială ne găsea pregătiți și pentru cele mai negre ipoteze. Pînă în ’89 mai toate întîlnirile oficiale aveau și un anumit grad
Convorbiri altfel imposibile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13727_a_15052]
-
neliniștită, el avea să plece și în timpul unui examen de la Oxford, mai târziu, ca de peste tot. Întraga sa viață încercase să nu se atașeze de nimic. Până și căsătoria îi fusese o grea povară. În Confesiunile unui opioman englez, autorul amintește, ( ca de un simbol al hătărârii nestrămutate de a fugi), de vizitată la catedrala Sf. Paul din Londra. Descriind monumentul într-o notă la subsolul paginii, nu pomenește nimic de bazilica san Pietro de la Roma, opera lui Bramante, Michelangelo, Bernini
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
de a-și părăsi brusc școala. Era un gând ce se învârtea în jurul nenorocirilor iremediabil care urmează adesea după o alegere greșită." ( Exact de ce se temea elevul cu gândul de fugă). Ca un oracol amenințător, scrie De Quincey mi-am amintit de impresionanta maximă romană nescit vox missa reverti ( un cuvânt o dată rostit, nu-l mai poți lua înapoi) care m-a obsedat sub multe forme și m-a oprit să mă las tentat de speranțe prea optimiste ( ...) Sentimentul acesta de
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
mijloc, desigur, atracția hipnotică a puterii și succesului, dar și nevoia de idoli, de transcendere a propriei condiții, de împărtășire prin tangență a unei străluciri, altminteri inaccesibile uneori și participarea la o pulsație și un vis colectiv. Am fost, îmi amintesc, realmente mișcată, ascultînd la PRO tv ovațiile mulțimilor care dîrdîiseră cîteva ore în ploaie, în Piața Revoluției, ca să-l vadă și să-l audă pe "omul cel mai puternic de pe planetă", președintele Bush, sosit pentru o scurtă vizită la București
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
mediocru. Căci, în cele din urmă, norma nu poate fi altfel decît mediocră. În schimb abaterea de la o medie, considerată prin convenție social-morală drept "normală", a fost tălmăcită ( artistic și/sau commercial) în fel și chip. De-ar fi să amintim numai cîteva titluri ale unor filme vizionate în ultimele două săptămîni, inițial fără intenția de a le transforma în material pentru cronică, lesne vom observa confirmarea celor de mai sus. Cîteva pelicule ce par să transmită faptul că prea mult
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
interindividuale. Subiectul "comediei" se reduce la peripețiile unui tip oarecare ce se trezește ( la propriu) prins într-o serie de evenimente în urma cărora este condamant pentru... violență și obligat să execute un număr oarecare de ore de terapie ( să mai amintim și faptul că terapia este eficientă atîta vreme cît există o implicare personală fermă, o voință personală și nicidecum obligația de a face acest lucru?). Și toate acestea în ciuda hipercumsecădeniei sale. Odată intrat în acest iureș de întîmplări eroul se
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
simțire autentică, firesc și realist privite, fără căderi în dulcegării pitorești, fără retorică de complezență, fără elogiu gratuit. Elogiu constă în relații posibile între locuri și oameni, prin literatură. La Cimitirul Père Lachaise din Paris, descoperirea mormântului lui Musset îi amintește de poezia Nu mă uita, în traducerea lui Petru Grădișteanu, Bosforul cu malurile sale asiatice și turnul lui Leandru îi amintește tragedia "tălmăcită din Grillparzer. Sau strada din Oravița este "lungă amintind o poezie "a Văcărescului, adică Primăvara amorului, așa cum
Un entuziast: Iosif Vulcan by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13744_a_15069]
-
relații posibile între locuri și oameni, prin literatură. La Cimitirul Père Lachaise din Paris, descoperirea mormântului lui Musset îi amintește de poezia Nu mă uita, în traducerea lui Petru Grădișteanu, Bosforul cu malurile sale asiatice și turnul lui Leandru îi amintește tragedia "tălmăcită din Grillparzer. Sau strada din Oravița este "lungă amintind o poezie "a Văcărescului, adică Primăvara amorului, așa cum citim în Note. Însemnările de călătorie sunt pline de faptele de viață răspândite în publicistică. "Doream să aud limba noastră dulce
Un entuziast: Iosif Vulcan by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13744_a_15069]
-
Lachaise din Paris, descoperirea mormântului lui Musset îi amintește de poezia Nu mă uita, în traducerea lui Petru Grădișteanu, Bosforul cu malurile sale asiatice și turnul lui Leandru îi amintește tragedia "tălmăcită din Grillparzer. Sau strada din Oravița este "lungă amintind o poezie "a Văcărescului, adică Primăvara amorului, așa cum citim în Note. Însemnările de călătorie sunt pline de faptele de viață răspândite în publicistică. "Doream să aud limba noastră dulce și sonoră răspunzând de pe scenă sau "Teatrul fu principalul meu studiu
Un entuziast: Iosif Vulcan by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13744_a_15069]
-
și eficient. M-au interesat mult opiniile d-lui Nemoianu despre utilitatea posibilă a unui conservatorism liberal de felul celui dezvoltat de Maiorescu și regele Carol I. De asemenea considerațiile d-sale despre federalismul propus de A.C. Popovici (neuitînd să amintească și de concepțiile acestuia profund retrograde), despre cele patru tipuri de liberalism posibile și practicate, despre argumentele d-sale în legătură cu legitimitatea apartenenței României la Europa centrală, profilurile creionate cu dreptate unor scriitori ca Șt. Augustin Doinaș, I. Negoițescu și, cu
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
fost victimele mass media în ultimii aproape patru ani. Să fi uitat ziarele și televiziunile și posturile de radio că au transformat în idoli diverși lideri de sindicat care scoteau lumea în stradă, pentru a lupta împotriva reformei? Cronicarul își amintește și azi de atitudinea ambiguă a televiziunilor care cu prilejul penultimei mineriade conduse de Miron Cozma făceau jocuri politice, deoarece Miron Cozma era membru PRM, iar mișcarea condusă de el era privită cu ochi buni și de PDSR. *Când președintele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
în hotelul de lux în care fusese cazat de oficialități, toți, absolut toți, de la portar pînă la servantele de la etajul său, îi citiseră opera!). La noi în țară, dl. Virgil Cândea și organizația sa, se ocupa de asemenea treburi. Ne amintim chiar că, în timp ce dorința Ambasadei "RSR" din Paris era să mă alunge de la postul de profesor de limba și literatura română de la Sorbona, imediat ce și-a dat seama că nu eram eu "omul lor", și să-l aducă pe D-
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
ochi de văzut" le-a cunoscut, în România și în afara granițelor ei - și, bineînțeles și-a putut întregi, în ansamblu, perspectiva. Cine a vrut să se limiteze la cultura oficială, de atunci, a rămas tributar acesteia. Dar este bine să amintim că, între 1945-46 și 1989, cultura românească se extindea în toată Europa - cîteodată chiar și dincolo de marginile acesteia. Nu credem a greși prea mult afirmînd că noi, Românii (poate, după sau alături de Ruși) am avut o literatură (și o cultură
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
războiul, 1917 - revoluția bolșevică, avînd ca model Revoluția franceză pe care o mima chiar grosolan, dar, bineînțeles, adăugînd încetul cu încetul specificul ei, sub presiunea realului respectiv. Prima dintre cele 2-3 acțiuni tipic europene pe care aș vrea să o amintesc este faptul că noi nu ne-am dat seama de un fel de contradicție, sau chiar de necinste politico-ideologică a secolului al XIX-lea european: s-a exaltat peste tot principiul naționalităților, pînă la primul război mondial, cînd crapă (iertați
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
și încercați să vedeți și să auziți pașii și sunetele din O trilogie antică a lui Andrei Șerban, din Livada de vișini și redescoperiți spiritul ludic și filosofic al lui Silviu Purcărete din Uburex..., din Titus Andronicus sau Decameronul. Vă amintiți Mincinosul lui Vlad Mugur? Dar Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor? Dar Poveste de iarnă și Livada de vișini, două spectacole atît de frumoase puse în scenă de Alexandru Darie la Teatrul Bulandra, dar Orfanul Zhao și Frații lui Dabija
Fin de siecle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16597_a_17922]
-
Mircea Mihăieș De-o bună bucată de vreme, demagogii "integraționismului" României în U.E., N.A.T.O. și alte structuri ce amintesc de morcovul lui Buridan agită argumentul demografic: cu o îngâmfare stupidă, ei invocă triumfător o chichiță forte: "Europa trebuie să țină seama de noi, doar suntem țara cea mai mare din zonă!" Sigur că prin comparație cu stătulețele care au
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
medici. Lor le vom datora, probabil, o explicație clară și rezonabilă. Dar cu siguranță o Elaine Scarry, cu ipotezele ei și explicațiile ei bizare, își are locul între cei preocupați de asemenea probleme. Meritul ei este acela de a ne aminti că literatura poate inspira soluții prin însăși natura întrebărilor pe care le ridică. E un merit însemnat, care se cuvine premiat, chiar dacă expozeul autoarei nu e un model de gîndire articulată și ordonată. Elaine Scarry -Dreaming by the Book, Farrar
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]