64,222 matches
-
mișcarea moleculelor, prin folosirea unor metode matematice de mediere statistică a parametrilor cinematici și dinamici (viteză, impuls, forță, energie cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii gazului ideal. Studiul gazului perfect clasic a fost dezvoltat de către Ludwig Boltzmann în cadrul teoriei cinetice a gazelor. Relațiile matematice pe care această teorie o stabilește explică în mare măsură legătura dintre parametri macroscopici (presiune, temperatură, energie internă, etc.) ai unui sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
statistică a parametrilor cinematici și dinamici (viteză, impuls, forță, energie cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii gazului ideal. Studiul gazului perfect clasic a fost dezvoltat de către Ludwig Boltzmann în cadrul teoriei cinetice a gazelor. Relațiile matematice pe care această teorie o stabilește explică în mare măsură legătura dintre parametri macroscopici (presiune, temperatură, energie internă, etc.) ai unui sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei, viteza medie, energia cinetică medie, etc.) Modelul gazului
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei, viteza medie, energia cinetică medie, etc.) Modelul gazului perfect clasic nu ține cont de efecte relativiste sau de caracterul cuantic al particulelor constituente. Acest aspect limitează aplicabilitatea modelului, în sensul că rezultatele teoriei cinetice a gazului ideal nu mai sunt în concordanță cu observațiile empirice pentru domenii de temperaturi foarte joase sau foarte înalte și nici pentru presiuni foarte mari. De asemenea, modelul nu poate fi aplicat sistemelor de particule la care efectele
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
viteza medie pătratică: formula 30 iar energia sistemului devine: formula 31 În limitele în care este admisibil modelul gazului perfect temperatura este direct proporțională cu energia cinetică medie a unei molecule, respectiv cu energia sistemului, energie care depinde "numai" de temperatură. În teoria gazului perfect fiecare moleculă considerată punctuală se poate mișca în trei direcții (corespunzătoare celor trei dimensiuni ale spațiului), deci are formula 32 "grade de libertate". Teoria poate fi extinsă și pentru molecule care nu sunt considerate punctuale, de exemplu cele biatomice
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
medie a unei molecule, respectiv cu energia sistemului, energie care depinde "numai" de temperatură. În teoria gazului perfect fiecare moleculă considerată punctuală se poate mișca în trei direcții (corespunzătoare celor trei dimensiuni ale spațiului), deci are formula 32 "grade de libertate". Teoria poate fi extinsă și pentru molecule care nu sunt considerate punctuale, de exemplu cele biatomice, reprezentate ca niște haltere. În acest caz, molecula, în afară de cele trei posibilități de translație are și trei posibilități de rotație, însă cea din jurul axei care
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
Cauchy a lăsat posterității un număr enorm de lucrări matematice care au fost publicate din 1882 pâna în 1974 în "Opere complete". Este vorba de 27 volume ce cuprind circa 800 de articole din domeniile: algebră, analiză matematică, mecanică și teoria probabilităților. Cauchy dă o fundamentare nouă analizei matematice. Definește riguros infinitul mic prin trecere la limită. A dat definiția continuității funcției și a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
a studiat funcțiile cu variabile complexe. Contribuțiile lui Cauchy în domeniul analizei matematice au fost atât de bine fundamentate, că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor. Deși erau utilizate în calcule, seriile și seriile de funcții nu aveau o teorie clară și bine fundamentată. În "Curs de analiză", Cauchy definește riguros convergența seriilor, se ocupă în special de seriile de termeni
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
că și-au păstrat valoarea până în zilele noastre. Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, acestea au fost revizuite pe baza teoriei mulțimilor a lui Georg Cantor. Deși erau utilizate în calcule, seriile și seriile de funcții nu aveau o teorie clară și bine fundamentată. În "Curs de analiză", Cauchy definește riguros convergența seriilor, se ocupă în special de seriile de termeni pozitivi și de seriile trigonometrice. Mai mult, în ceea ce privește comparația seriilor, descoperă un criteriu de convergență, care azi îi poartă
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
în mod intuitiv, fără a avea o bază teoretică riguroasă. În "Curs de Analiză" va defini pentru prima dată funcția cu variabile complexe. Până în 1840 era singurul care se ocupa de acest domeniu, atât de vastă era contribuția sa în teoria funcțiilor. În cadrul mecanicii studiază elasticitatea corpurilor. Enunță legi privind variațiile de tensiune din solide, condensarea și dilatarea. În domeniul opticii, studiază propagarea luminii, reflexia și refracția și dispersia, reconsiderând lucrările anterioare ale lui Fresnel, Coriolis și regăsind rezultatele lui Brewster
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
În domeniul opticii, studiază propagarea luminii, reflexia și refracția și dispersia, reconsiderând lucrările anterioare ale lui Fresnel, Coriolis și regăsind rezultatele lui Brewster. Demonstrează existența "undelor evanescente", verificate experimental de către Jasmin. Pune în evidență fenomenul de difracție. În cadrul astronomiei, reconsiderând teoria perturbației elaborată anterior de către Lagrange, Laplace și Poisson, studiază problema stabilității sistemului solar. În 1845, memoriul lui Le Verrier asupra planetei Pallas este verificat de Cauchy în câteva ore. formula 7 ° formula 8 formula 9 formula 10 cu condițiile inițiale formula 11. Existența și unicitatea
Augustin Louis Cauchy () [Corola-website/Science/309624_a_310953]
-
Târgu Mureș, dar, din fericire, a renunțat, la insistențele părinților, și "pentru că nu era chemarea mea", după cum susține interpreta. Viața a dus-o apoi la un notariat public, unde a învățat să scrie la mașină și să redacteze acte oficiale. Teoria muzicală și-a însușit-o tot în capitală, la Liceul de muzică nr.12, sub directa îndrumare a Mariei Tănase și a Miei Barbu. A fost colegă cu cei care, peste ani, aveau să se afirme în muzică la un
Natalia Gliga () [Corola-website/Science/309625_a_310954]
-
a adăugat: "Pot fi acuzat de asamblarea unor minciuni și superstiții. Într-o măsură și da și nu. Vă ofer descrierea." Fort sugerează idea că teleportarea poate explica diferite fenomene paranormale. Este greu de spus, dacă Fort consideră propria sa "teorie" serios, poate vedea doar o modalitate de a explica straniile fenomene, pe care știința oficială nu le putea explica. Deși la început teleportarea a fost prezentă numai în literatura științifico-fantastică, în prezent domeniul este intens studiat de fizicieni. În prezent
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]
-
tranzitivitatea echilibrului termic". O stare a unui sistem termodinamic în care proprietățile sistemului nu variază în timp este o stare de "echilibru termodinamic". Existența stării de echilibru termodinamic, pentru un sistem dat, se constată pe cale experimentală. Pentru fundamentarea riguroasă a teoriei este însă necesar să se precizeze condițiile în care, pentru orice sistem, se ajunge la stabilirea echilibrului termodinamic. , în sensul de "principiul stabilirii echilibrului termodinamic", are următorul enunț: Noțiunea de "temperatură (empirică)" se definește punând în "contact termic" două sau
Principiul zero al termodinamicii () [Corola-website/Science/309652_a_310981]
-
este o ființă imaginară, inteligentă, de dimensiuni moleculare, care își permite să încalce principiul al doilea al termodinamicii. A fost imaginat de James Clerk Maxwell În cartea sa "Theory of Heat" („Teoria Căldurii”). Denumirea de „demon” a fost introdusă de William Thomson, lord Kelvin, pentru a reda caracterul provocator și supranatural al activității acestei ființe imaginare. Problemele teoretice ridicate de „demon” se bucură în prezent de atenție (o colecție a articolelor importante
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
vieneze (Wiener Schule), înainte de toate Arthur Schnitzler, personajele principale sunt supuse unei constrângeri demonice, care îi rupe din ordinea tradițională a vieții. Devine evidență influneța lui Sigmund Freud. Această nuvelă, precum și toate celelalte nuvele ale lui Ștefan Zweig, denotă influență teoriei lui Goethe asupra diferenței dintre o povestire normală și o nuvelă, nuvelă trebuind să relateze o întâmplare până atunci nemaiîntâlnita (ereignete unerhörte Begebenheit). În nuvelă Jucătorul de șah, probabil cea mai cunoscută scriere a lui Zweig, lupta umanitatea burgheza împotriva
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
-prin definitie- la spațiul interstelar (dintre stele). Spațiul intergalactic este spațiul fizic dintre galaxii. În general este lipsit de praf și materie. Spațiul intergalactic este foarte aproape de un vid total. Spațiul dintre galaxii, denumit void, este, probabil, aproape gol. Unele teorii apreciază densitatea medie a Universului ca fiind echivalentul unui atomu de hidrogen pe un metru cub. Densitatea universului, cu toate acestea, nu este în mod clar uniformă; aceasta este cuprinsă între o densitatea relativ mare în galaxii (inclusiv densitate foarte
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
divină, ce se putea combate cu mijloace mistico-religioase efectuate de sacerdoți. A fost meritul lui Hippocrate de a fi introdus conceptul inovativ după care starea de sănătate și boala depind de circumstanțe specifice ale vieții omenești, în funcție de echilibrul diverselor umori (""teoria umorală""), și nu de intervenții divine. Astfel, depresia era considerată drept rezultatul unui exces de ""bilă neagră"". Bazându-se pe observații clinice, Hippocrate individualizează patru tipuri de boli mintale: Din timpul Imperiului Roman ne-au rămas numeroase descrieri ale unor
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
psihotrope, o eventuală intervenție psihoterapeutică având ca scop înbunătățirea capacității funcționale de integrare în grupul social și în profesie. Dintre toate ramurile medicinei, psihiatria este aceea care resimte cel mai mult lipsa unor baze științifice solide în clasificarea nosografică, în teoriile etiologice ale bolilor mintale, în cunoașterea mecanismelor moleculare ale acțiunii substanțelor psihotrope. Sistemele actuale de clasificare ale maladiilor psihice (ICD 10 sau DSM IV) nu se bazează pe criterii obiective clinice sau instrumentale, ele sunt mai de grabă clasificări convenționale
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
nu se bazează pe criterii obiective clinice sau instrumentale, ele sunt mai de grabă clasificări convenționale care grupează simptome, a căror individualizare în fiecare caz clinic este în mare măsură influențată de observarea subiectivă a medicului psihiatru examinator. Nu există teorii unanim acceptate, bazate pe fapte experimentale evidente, privind cauzele bolilor mintale, ci doar o serie de ipoteze încă foarte controversate. Nu este clar dacă rezultatele oferite de modelele experimentale la animale sunt aplicabile și la om sau dacă datele morfofuncționale
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
numele de Inegalitatea Cauchy, Inegalitatea Schwarz sau Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz (pronunțat "Coși-Buniacovschi-Șvarț") este o inegalitate utilă întâlnită în mai multe situații. În algebra liniară ea se poate aplica vectorilor, în analiză se poate aplica seriilor infinite sau integrării produselor, iar în teoria probabilităților se poate aplica varianțelor și covarianțelor. Inegalitatea pentru sume a fost publicată de Augustin Louis Cauchy în 1821 iar inegalitatea corespunzătoare pentru integrale a fost formulată inițial de Viktor Iakovlevici Buniakovski în 1859 și a fost redescoperită de Hermann
Inegalitatea Cauchy-Schwarz () [Corola-website/Science/309753_a_311082]
-
sfârșitul războiului, cea mai mare parte a comunității evreiești a părăsit Japonia, cei mai mulți membri ai acestei comunități stabilindu-se în SUA, iar o parte însemnată a lor devenind cetățeni ai nou fondatului stat Israel. Cu toate acestea, japonezii erau adepții teoriei superiorității rasiale și au înființat lagăre de concentrare, așa cum a fost Unitatea 731 din China. În cadrul acestui lagăr s-au făcut experiențe cu arma biologică pe prizonieri, ceea ce a dus la uciderea a aproximativ 200.000 dintre ei. Ministrul de
Pactul Tripartit () [Corola-website/Science/309739_a_311068]
-
(n. 4 aprilie 1835, Green Hammerton/Yorkshire - d. 7 octombrie 1911, Londra) a fost un neurolog și neurofiziolog englez, cunoscut mai ales pentru descrierea unei forme particulare de desfășurare a crizelor epileptice ("crize jacksoniene") și pentru teoria sa asupra regresiunii funcțiilor în cazul unei leziuni în sistemul nervos ("teoria disoluției"). s-a născut în anul 1835 într-o localitate din comitatul Yorkshire, unde tatăl său avea o mică fermă. La vârsta de 17 ani se decide pentru
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
7 octombrie 1911, Londra) a fost un neurolog și neurofiziolog englez, cunoscut mai ales pentru descrierea unei forme particulare de desfășurare a crizelor epileptice ("crize jacksoniene") și pentru teoria sa asupra regresiunii funcțiilor în cazul unei leziuni în sistemul nervos ("teoria disoluției"). s-a născut în anul 1835 într-o localitate din comitatul Yorkshire, unde tatăl său avea o mică fermă. La vârsta de 17 ani se decide pentru cariera de medic și începe o practică pe lângă Thomas Laycock, mai târziu
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
care apar în cazul unor leziuni în vecinătatea circonvoluțiunii cerebrale cunoscută cu numele de "gyrus uncinatus", cărora le-a dat numele de ""uncinate fits"" ("crize uncinate"). Una din cele mai interesante contribuții a lui Jackson în domeniul neurofiziologiei o reprezintă teoria lui asupra ""evoluției"" și ""disoluției"" (1881-1890). Prin ""evoluție"" Jackson înțelegea, în procesul de dezvoltare, trecerea unei funcții bine diferențiate de la un nivel inferior la unul superior, dar mai puțin diferențiat, sau progresul de la funcții automatizate la mișcări voluntare complicate. Sub
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
1680. Procedeul de a presăra nisip și a produce diferite figuri pe plăcile metalice sau de lemn, prin frecarea marginii cu un arcuș de vioară, a fost descris de Chladni în volumul "Entdeckungen über die Theorie des Klanges" ("Descoperiri în teoria sunetului", 1787). În momentul când placa oscilează pe unul din modurile sale de vibrație, nisipul se ordonează în punctele de minim (nodurile vibrației), formând diferite figuri. În secolul al XX-lea, avântul electronicii a permis folosirea unui difuzor puternic cuplat
Ernst Chladni () [Corola-website/Science/310044_a_311373]