65,481 matches
-
a treia persoană, un oarecare Miholcea, care, la fel, l-a citit, dar nu știu dacă l-a tradus sau nu, dar iar i-o dat-o Înapoi lu’ Faliboga manifestu’. Și marți seară mă pomenesc cu tata că vine acasă și zice: „Vreau să stau cu tine de vorbă”. Mama nu era acasă. Și Îmi spune: „Mă, uite, o fost iar Faliboga la mine și m-o rugat ca să Încerc pe mâine să fac traducerea asta. După ce se culcă maică
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu știu dacă l-a tradus sau nu, dar iar i-o dat-o Înapoi lu’ Faliboga manifestu’. Și marți seară mă pomenesc cu tata că vine acasă și zice: „Vreau să stau cu tine de vorbă”. Mama nu era acasă. Și Îmi spune: „Mă, uite, o fost iar Faliboga la mine și m-o rugat ca să Încerc pe mâine să fac traducerea asta. După ce se culcă maică-ta, tradu și pe urmă mi-l dai, bine?”. Zic: „Bine”. După ce s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
manifestul! Mă uit În celălalt, nici acolo! Unde-o fi? Cum eram În dreptul poștei, intru și dau telefon: „Ticu, ai luat tu manifestul?”. Zice: „Nu, nu l-am luat”. Unde-o fi? N-am mai avut răbdare, m-am Întors acasă. Cum ajung acasă, mama mă Întreabă: „Ce cauți, puiule?”. Zic: „Am avut ceva hârtii și nu știu, nu le găsesc”. Zice: „Ascultă, de unde ai tu hârtiile alea?”. Eu n-am mințit-o pe mama În viața mea, n-am avut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În celălalt, nici acolo! Unde-o fi? Cum eram În dreptul poștei, intru și dau telefon: „Ticu, ai luat tu manifestul?”. Zice: „Nu, nu l-am luat”. Unde-o fi? N-am mai avut răbdare, m-am Întors acasă. Cum ajung acasă, mama mă Întreabă: „Ce cauți, puiule?”. Zic: „Am avut ceva hârtii și nu știu, nu le găsesc”. Zice: „Ascultă, de unde ai tu hârtiile alea?”. Eu n-am mințit-o pe mama În viața mea, n-am avut niciodată secrete față de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mi Înapoi originalul cel puțin, ca să-l dau ’napoi la Faliboga să se spele pe cap cu el.” Dom’le, părinții mei nu s-au certat și nu i-am văzut certându-se În viața lor. Când a venit tata acasă s-au certat foarte tare și mama a zis: „Acum să pleci, să-l duci Înapoi lu’ Faliboga”. Și tata i l-a dus Înapoi lu’ Faliboga... și cu asta parcă lucrurile s-au mai aranjat. A trecut, mă rog
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oraș mașina de scris, Doamne, iartă-mă?”. M-am dus la Întâlnire, da’ doamna n-a venit. Aveam un loc de Întâlnire la o cosmeticiană și aia mi-a spus: „Nu știu ce-i cu ea, n-a venit”. Și-am plecat acasă cu gândul să mă duc seara la facultate. Noi, studenții, trebuia să facem de pază la facultate, să nu cumva să o atace dușmanu’ de clasă... Eram o grupă de vreo 30 de studenți, băieți numai, care făceam paza facultății
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care făceam paza facultății... Am mers la facultate și-a trecut toată noaptea fără nici un eveniment. Era un rond care se făcea din când În când prin jurul și În perimetrul facultății și cu-asta basta. Dom’le, dimineața când ajung acasă, mama spune: „Mă, puiule, fii atent, că ceva nu e În regulă”. Zic: „De ce?”. „Uite-acolo, vizavi, peste drum, sub poarta aceea stau trei inși și tot aici se uită, la poartă și la geamul nostru. Oare ce vor?” Zic
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o spus: „Ascultă, mă copile, dacă tu ai făcut ceva, ăia, așa operat cum ești, te iau și te duc. Dacă n-ai făcut nimic, te urmăresc câteva zile și te lasă În pace. Asta este părerea mea. Du-te acasă și așteaptă, că n-ai ce să faci”. I-am mulțumit și-am plecat. Normal, mi-a dat un răspuns logic. M-am dus acasă. Și a trecut ziua de vineri, Însă a apărut al patrulea personaj, care avea și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te urmăresc câteva zile și te lasă În pace. Asta este părerea mea. Du-te acasă și așteaptă, că n-ai ce să faci”. I-am mulțumit și-am plecat. Normal, mi-a dat un răspuns logic. M-am dus acasă. Și a trecut ziua de vineri, Însă a apărut al patrulea personaj, care avea și bicicletă, și tot acolo stătea. Sâmbăta, dumineca, la fel... N-am mai avut răbdare și la un moment dat zic: „Mamă, eu nu-s amator
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe ăștia care erau ofițeri de Securitate, mai ales dacă erau În relații... Și-l văd pe ăsta și m-am bucurat: „Uite, dom’le, un om pe care-l știu”. Și zice: „No, domnu’ Maier, să știi că pleci acasă... Tovarășii așa au hotărât. Te rog să vezi ce vorbești! Aici nu te-ai Întâlnit cu nimeni, n-ai văzut pe nimeni, că, În caz contrar, dacă divulgi... nu știu ce vei suferi”. Era o hârtie bătută la mașină, și zice: „Asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unșpe. Era o zi splendidă: rece, friguroasă, da’ cu un soare strălucitor. Am ieșit afară, m-am uitat În stânga, m-am uitat În dreapta, foarte puțină lume umbla pe stradă... și-am luat-o spre casă. Mă gândeam ce-oi găsi acasă? Dom’le, parcă tot Îmi venea să Întârzii momentul Întâlnirii cu familia. Tot tergiversam, Încetineam pasul..., da’ tot am ajuns, că eram la vreo patru sute de metri de Securitate. Am ajuns În fața porții, am intrat și bat la ușă. Vine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-i?”. Am rămas trăznit. Domne, eu aveam un pistol... 7.65, Bayerische era scris pe el, din timpul războiului. Tata a avut o armă Geko, de 9 mm. Și În ’45, când o trebuit să le predai toate, eu de-acasă am mers la tata la birou cu arma pe umăr, ca să se ducă s-o predea. El n-a predat-o și de la Alba Iulia a adus-o la Târgu Mureș. Eu, când am ascuns pistolu’, am avut o cutie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să mănânc și după ora șapte nu m-o mai scos... Și trei zile am tot desenat și tot aranjat acolo. Când am fost gata, zic: „Mai am o rugăminte. Dacă se poate, așa cum sunt, trimiteți-le cumva la mama acasă. Bine, bine”... Să vadă ce desenez eu... Vecinul de celulă mi-a spus dup-aia: „Domnule, eu am crezut că ai Înnebunit. De dimineața până seara ai stat și fixai un punct și tot te gândeai”... Când a avut loc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mine una și zice: „Ce mai faceți, dom’ doctor?” Zic: „Bine, mersi. Da’ de unde mă știi?”. Zice: „Nu vă amintiți că sora lu’ Nuța”... „A”, zic, „cum Îi?” „Bine, m-am măritat, totu-i În ordine.” Domne, cumpărăm perdeaua, venim acasă... Asta nu are ce face și se vede că le-a spus la prietene: „Ăsta-i doctoru’ care m-o ajutat și mi-a Întrerupt sarcina”. Cineva care nu era competent să audă o auzit, au luat-o pe asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
poet și compozitor... A fost un om deosebit. El a trecut și prin Pitești... L-a distrus mult Piteștiul... Mai țineți minte cum s-a desfășurat prima arestare? Da, sigur. A fost pe 21 august 1948. M-au arestat de-acasă, din Șieu, Maramureș, din casa părintească. Au apărut trei jandarmi, au făcut o percheziție sumară În casă, au găsit câteva almanahuri cu regele Mihai, și-au spus că asta-i o crimă, cum de păstrăm almanahuri cu regele Mihai, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
articol. L-am citit de zece ori, că eram În schimb de noapte. Era Într-un ziar adus de civili. Au zis: „Na, bă, citiți și voi ce se-ntâmplă”. Noi ne culcam și cu civilii... Și când am ajuns acasă, târziu, În libertate, mi-a adus aminte... „Măi, vreau să văd ziarul acela la o bibliotecă.” Nu era acel articol care l-am Învățat aproape pe de rost și din care le explicam la deținuți: „Bă, uite ce-a spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În 1954, pedepsele administrative au fost abrogate, că a fost anulată legea care ne dădea aceste pedepse... Dar noi, fiind În cercetări, nu am fost eliberați. Și după această abrogare aproape tot lagărul Peninsula s-a eliberat și a plecat acasă. Erau aproape vreo mie de oameni cu pedepse administrative... Cu dumneavoastră ce s-a Întâmplat? Eu voi fi dus de la Închisoarea Constanța la Închisoarea Jilava, unde voi sta vreo două luni, până În martie, când mă duce la Securitate la Oradea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și semnătura mea aicea Însemnează că oricând Îmi puteți găsiți orice să mă condamnați din nou”... Că acolo scria că, În caz că voi călca această obligație, să mă poată aresta din nou... Cred că o găsesc eu undeva, c-o am acasă, că mi-am luat-o de la CNSAS. Ei, și până la urmă o semnez și mă eliberez... Și zice maiorul ăla: „Mâine o să fiu acolo, la mașină, când pleci”... Și Într-adevăr, acel maior, Samoilă Îl cheamă, a murit Între timp
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
maior, Samoilă Îl cheamă, a murit Între timp, a venit acolo și mi-a urat drum bun, și cu mașina m-a dus din Baia Mare până la Sighetul Marmației, și de-acolo altă mașină, a doua zi, trebuia să mă ducă acasă. Asta când se petrecea? Pe 13 august 1955 am ajuns acasă. Am stat trei ani și trei luni liber, mi-am terminat liceul, am dat examene la facultate, la Filologie, am reușit În anul următor, ’56, În ’57 mă dă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și mi-a urat drum bun, și cu mașina m-a dus din Baia Mare până la Sighetul Marmației, și de-acolo altă mașină, a doua zi, trebuia să mă ducă acasă. Asta când se petrecea? Pe 13 august 1955 am ajuns acasă. Am stat trei ani și trei luni liber, mi-am terminat liceul, am dat examene la facultate, la Filologie, am reușit În anul următor, ’56, În ’57 mă dă afară; toamna iar dau examen, iar reușesc, și ’nainte de-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Uite, domnu’ prefect, pentru ce am fost condamnat 22 de ani, că scrie În procesul-verbal... Uite pentru ce mi-a dat”... Procesul-verbal al lui Filip Teodorescu are 200 de pagini, al meu două rânduri... Nu-l am aicea, Îl am acasă, că l-am luat de la CNSAS. Și alți trei colegi de-ai mei, prieteni, nu recunosc nici ei nimic. „Am fost bătut și-am semnat, da’ nu recunosc nimic. N-am nici o vină, nici față de mine, nici față de țara mea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Salcia... Apoi Stoienești, Înapoi la Salcia, și În 1 august, de ziua mea de naștere, În 1964, cu decretul... am fost eliberat. Pe parcursul anilor de detenție, ați avut ocazia să trimiteți carte poștală sau să țineți legătura cu cei de-acasă? Am avut... În a doua pușcărie am avut posibilitatea să scriu scrisoare și să primesc pachet, când ei ne pregăteau pentru eliberare. Deci, În 1964, cam În iunie a apărut decretul, care spunea așa: „Vor fi eliberați toți deținuții politici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eliberare. Deci, În 1964, cam În iunie a apărut decretul, care spunea așa: „Vor fi eliberați toți deținuții politici până la 23 august În acest an”. Și-atunci ne-a dat la toți scrisoare și am primit și-un pachet de-acasă... Încolo... nimic. Cum v-ați regăsit familia la ieșirea din Închisoare? Existau Îndoieli, de pildă, că n-o să-i mai găsiți pe toți acasă, În viață? I-am găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
an”. Și-atunci ne-a dat la toți scrisoare și am primit și-un pachet de-acasă... Încolo... nimic. Cum v-ați regăsit familia la ieșirea din Închisoare? Existau Îndoieli, de pildă, că n-o să-i mai găsiți pe toți acasă, În viață? I-am găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am găsit, dar i-am lăsat foarte rău... Deci la a doua arestare, când a aflat tata că am 22 de ani pedeapsă..., el, un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un pachet de-acasă... Încolo... nimic. Cum v-ați regăsit familia la ieșirea din Închisoare? Existau Îndoieli, de pildă, că n-o să-i mai găsiți pe toți acasă, În viață? I-am găsit foarte bine, i-am găsit pe toți acasă. Bine i-am găsit, dar i-am lăsat foarte rău... Deci la a doua arestare, când a aflat tata că am 22 de ani pedeapsă..., el, un țăran care n-a plâns niciodată și nu era impresionabil, un om foarte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]