60,078 matches
-
calității slabe a informațiilor militare, britanicii se așteptau la o rezistență redusă din partea militarilor germani, din care majoritatea ar fi făcut parte din trupele de rezervă. Britanicii nu se așteptau ca germanii să poată opune o rezistență puternică asaltului combinat aerian și terestru, mulți comandanți militari așteptându-se ca succesul operațiunii să conducă la înfrângerea imediată a Germaniei. Au existat chiar militari care și-au luat în bagaje echipament sportiv, care ar fi urmat să fie folosit în perioada de ocupație
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
echipamente. Pe 21 septembrie, în a cincea zi de lupte, germanii aveau o superioritate numerică de 3:1 și aceasta continua să crească. Mai înainte de primele parașutări, aliații au executat raiduri intense de bombardament și mitraliere ale pozițiilor germane. Raidurile aeriene au vizat pozițiile cunoscute ale bateriilor artileriei antiaeriene, ca și a clădirilor care adăposteau soldați și depozite militare. Între timp, primul val decolat a suferit pierderi minime. Primii care au aterizat la 12:40 au fost parașutiștii din Compania a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au început să distrugă în mod sistematic casele folosite de britanici pe post de adăpost, declanșând bombardamente de artilerie și atacuri cu tancuri. Aceleași clădiri au fost și ținta atacurilor Luftwaffe, în condițiile în care aliații nu au asigurat acoperirea aeriană a operațiunilor la sol. În a patra zi a luptelor, divizia devenise prea slabă pentru ca să mai încerce să ajungă la pozițiile lui Frost de pe pod. Dintre cele nouă batalioane de infanterie, doar un batalion grăniceri mai funcționa ca o unitate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a permis în sfârșit RAF să execute misiuni de luptă împotriva forțelor germane care încercuiau soldații aliați. Avioanele de vânătoare Hawker Typhoon și Republic P-47 Thunderbolt au mitraliat în timpul zilei pozițiile germane angajându-se și în mai multe dueluri aeriene cu piloții Luftwaffe. Avioanele de transport RAF au executat de pe aeroporturile din Anglia ultima misiune de reaprovizionare a britanicilor în după-amiaza zilei de sâmbătă, dar au pierdut opt avioane, fără ca proviziile care au ajuns la parașutiști să fie în cantități
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
început conceperea unui nou plan de retragere a Diviziei I. În Oosterbeek, situația devenea de-a dreptul disperată. Hackett fusese rănit în acea dimineață și fusese nevoit să predea comanda din zona de est. RAF a încercat să asigure sprijinul aerian la joasă înălțime a zonei ocupate de aliați, dar situația pe teren se deteriora neîncetat, pierderile cauzate de bombardamentele de artilerie și tirurile lunetiștilor fiind în continuă creștere. Punctele de prim ajutor erau aglomerate de aproximativ 2.000 de răniți
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
-o”. Chiar Gavin a comentat că, dacă a fost vorba de un eșec, acela a fost al forțelor terestre, care nu au reușit să ajungă la timp în zonă pentru ca să exploateze avantajele inițiale asigurate de acțiunea trupelor aeropurtate. Planificarea operațiunilor aeriene a fost una dintre cele mai mari slăbiciuni ale acțiuniilor de la Arnhem. Middlebrook consideră că refuzul planificatorilor de a lua în considerație parașutări de noapte, două misiuni de transport în prima zi, sau un atac masiv asupra podului de la Arnhem
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
surpriză. La rândul lui, Frost consideră că distanța prea mare dintre zonele de parașutare și pod, precum și drumul prea lung pe care trebuiau să îl străbată parașutiștii a fost o piedică mult prea mare în calea succesului, iar refuzul forțelor aeriene de executare a mai mult de o misiune de transport pe zi a fost unul dintre factorii hotărâtori care au redus dramatic șansele de succes ale operațiunii. Eșecul operațiunii de preluare a controlului asupra podului de peste cursul inferior al Rinului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
forțele aliate pe câmpurile dintre Arnhem și Nijmegen, iar podul pentru care parașutiștii britanici au luptat atât îndârjit a fost în cele din urmă distrus de aliați din motive tactice. Pe 7 octombrie, podul a fost distrus în timpul unui raid aerian al Escadrilei a 344-a americane. Clădirile din Arnhem au fost bombardate intensiv de artileria aliată în lunile care au urmat și au suferit noi distrugeri când orașul a fost în cele din urmă eliberat în aprilie 1945. În ciuda faptului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cea a Dunkerque. Pentru executarea operațiunii erau disponibile în acel moment Corpul I britanic și Corpul II canadian, la care fuseseră atașate Divizia I blindată poloneză și Diviziile a 49-a și 52-a de infanterie. Montgomery a promis sprijinul aerian al Bomber Command și, suplimentar, a USAAF 8th Air Force. Diviziai a mișcării canadienilor în pozițiile de luptă. 51-a de infanterie urma să transfere unitățile sale de transport pentru sprijinirea canadienilor. Cum eliberarea portul Dunqeque nu mai era o prioritate
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
cod „Uncle” la sud-est de Vlissingen. În zilele care au urmat debarcării, militarii aliați au dus lupte grele de stradă cu apărătorii germani. Operațiunea „Infatuate II” a fost o debarcare amfibie la Westkapelle în dimineața zilei de 1 noiembrie. Sprijinul aerian în timpul debarcării a fost limitat de condițiile meteo nefavorabile. După un bombardament naval executat de unități ale Royal Navy (o navă de linie, două monitoare plus vasele de debarcare dotate cu tunuri), comandourile 41, 47 și 48 ale pușcașilor marini
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
un de trei luni. Croația a să înghețe declarația de independență pentru trei luni, ceea ce la început a dus la relaxarea tensiunilor. Cu toate acestea, Războiul Croat de Independență a escaladat. Pe 7 octombrie, în ajunul de expirării moratoriului, Forțele Aeriene Iugoslave au , principala clădire a din Zagreb. Pe 8 octombrie 1991, moratoriul a expirat, iar Parlamentul croat a rupt toate legăturile rămase cu Iugoslavia. O ședință specială a parlamentului a avut loc în clădirea de pe din Zagreb, din cauza temerilor provocate
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
1991, moratoriul a expirat, iar Parlamentul croat a rupt toate legăturile rămase cu Iugoslavia. O ședință specială a parlamentului a avut loc în clădirea de pe din Zagreb, din cauza temerilor provocate de recentul iugoslav; în mod special, exista temerea că Forțele Aeriene Iugoslave ar putea ataca clădirea parlamentului. 8 octombrie este astăzi sărbătorită ca Ziua Independenței Croației. Comisia de Arbitraj Badinter a fost înființată de către Consiliul de Miniștri al Comunității Economice Europene (CEE), la 27 august 1991 pentru a oferi consiliere juridică
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]
-
din armată lucrau sub alte reguli decât albii, reguli care le întârziau intrarea în luptă. Ei trebuia să aștepte 3 ani înainte de a putea instrucția de luptă în timp ce un american alb începea instrucția la câteva luni după ce era calificat. Corpul Aerian întârzia în mod deliberat instrucția afro-americanilor, chiar dacă avea nevoie de mai multă forță umană (Studiu și Recomandări). Era o nevoie de desegregare în armată. Într-un sondaj realizat în rândul a 250 de ofițeri și sergenți albi care aveau un
Ordonanța Executivă 9981 () [Corola-website/Science/336795_a_338124]
-
EGNOS, care acoperă majoritatea suprafeței Europei și Africii de Nord. Sistemul de navigație Galileo va duce în final, la independența țărilor europene față de sistemul american de poziționare globală (GPS). Consorțiul care va susține parteneriatul public privat este alcătuit din companii aeriene și de comunicații din Europa, precum Airbus Group, Thales Alenia Space, Inmarsat, Alcatel-Lucent, Finmeccanica, ENAIRE, Hispasat, TeleOp GmbH. Conform proiectului, dezvoltarea sistemului Galileo este împărțită în patru etape principale, fiecare dintre ele având un investitor principal și mai mulți subcontractori
Galileo (sistem de navigație) () [Corola-website/Science/336874_a_338203]
-
fiind parte a Bătăliei Olandei. Germanii au conceput un plan pentru ocuparea rapidă a orașului, iar luptele s-au desfășurat în perioada 10 -14 mai 1940. La final, germanii au reușit să ocupe orașul doar după declanșarea unui puternic bombardament aerian. În Rotterdam nu fuseseră făcute lucrări defensive și orașul nu fusese inclus în niciun plan strategic. El era relativ departe de zona fortificată cunoscută ca „Fortăreața Olanda” și la o distanță destul de mare de litoral. Militarii staționați în Rotterdam erau
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
cu tragere rapidă Oerlikon și Scottis. La nord de Nieuwe Maas era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu mitraliere antiaeriene erau amplasate la regiunea aeroportului Waalhaven. Baza aeriană Waalhaven era baza escadrilei a 3-a Java a Forțele Aeriene Regale ale Olandei dotată cu avioane grele de vânătoare Fokker G.I. În data de 10 mai, pe aeroportul Waalhaven erau staționate 11 avioane de vânătoare complet operaționale, înarmate și
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
era amplasată o baterie de tunuri grele antiaeriene. Alte două baterii de tunuri grele antiaeriene și patru plutoane dotate cu mitraliere antiaeriene erau amplasate la regiunea aeroportului Waalhaven. Baza aeriană Waalhaven era baza escadrilei a 3-a Java a Forțele Aeriene Regale ale Olandei dotată cu avioane grele de vânătoare Fokker G.I. În data de 10 mai, pe aeroportul Waalhaven erau staționate 11 avioane de vânătoare complet operaționale, înarmate și alimentate cu combustibil. În timpul raidului german de bombardament executat asupra aeroportului
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
păzite. Singura rezistență pe care au trebuit să o înfrângă a fost aceea a unor polițiști olandezi. Oberstleutnant Dietrich von Choltitz, comandantul Batalionului al 3-lea din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat, a început organizarea trupelor după aterizare la baza aeriană de la Waalhaven. El i-a trimis să asigure ocuparea podurilor din Rotterdam. Olandezii nu aveau staționate efective importante în partea de sud a orașului. În zonă se afla o subunitate de măcelari și brutari, la care s-au adăugat de
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
proiectile de 75mm asupra invadatorilor, dar efectele bombardamentului au fost limitate. În timpul celui de-al doilea atac naval, avioanele "Luftwaffe" au lansat mai multe bombe asupra vaselor fluviale, cauzând avarii importante vasului torpilor. Ambele vase s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor. Între timp, germanii aflați pe pod au primit ca întăriri tunuri antitanc PaK 36 și tunuri de câmp. De asemenea, ei au ocupat casele din partea nordică a insulei, unde au montat mitraliere grele
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
bordul unor automobile sau motociclete au fost respinse de olandezi cu tiruri concentrate de mitraliere. Podul rutier nu se afla practic sub controlul niciunei tabere, fiind ținta focurilor armelor automate atât olandeze cât și germane. Aviația olandeză a asigurat sprijinul aerian al trupelor terestre la cererea lui Scharroo. Bombardierele olandeze au lansat bombe asupra podurilor orașului și, deși toate și-au ratat țintele, proiectile rătăcite au lovit cuiburile de mitralieră germane, scoțând din luptă pe unele dintre ele. Un nou raid
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
a fost interceptat de cele 12 avioane de vânătoare Messerschmitt Bf 110, care patrulau în zonă. Deși germanii au pierdut în luptă cinci avioane de vânătoare, olandezii au pierdut trei bombardiere, ceea ce a reprezentat o reducere dramatică a efectivelor forțelor aeriene olandeze. Germanii au ocupat la un moment dat puntea vasului companiei „Holland America Line” "SS Statendam", unde au amplasat mai multe mitraliere. Olandezii au răspuns imediat cu tiruri de mitraliere și mortiere. În scurtă vreme, vasul și instalațiile adiacente au
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Barendrecht—unde patru blindate fuseseră distruse de olandezi cu un singur tun antitanc - îi descurajase pe germani într-o asemenea măsură încât au refuzat să înainteze, singura soluție pentru înfrângerea rezistenței olandezilor pe care o întrevedeau fiind doar un bombardament aerian care să vizeze promontoriul de nord. Acesta a fost momentul în care în conducerea luptelor s-au implicat cei mai importanți comandanți germani. Hermann Göring dorea să lanseze un bombardament devastator asupra centrului orașului. Pe de altă parte. Schmidt și
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
luptelor s-au implicat cei mai importanți comandanți germani. Hermann Göring dorea să lanseze un bombardament devastator asupra centrului orașului. Pe de altă parte. Schmidt și Student se opuneau unui asemenea atac și considerau că era necesar doar un bombardament aerian tactic. Generalul Georg von Küchler, care conducea operațiunile din regiunea Olandei, i-a trimis instrucțiuni lui Schmidt să prezinte comandantului local olandez un ultimatum prin care se pretindea capitularea necondiționată a orașului. În dimineața zilei de 14 mai, generalul Schmidt
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Între 800 și 900 de olandezi și-au pierdut viața, iar peste 80.000 au rămas fără adăpost. Peste 25.000 de clădiri au fost distruse. Pozițiile defensive ale olandezilor au fost afectat doar într-o mică măsură de raidul aerian. În schimb, incendiile care izbucniseră în oraș amenința unele dintre pozițiile apărătorilor orașului. În acest timp, colonelul Scharroo, care era total izolat de Haga, de vreme ce toate liniile de comunicație fuseseră distruse, trebuia să ia o hotărâre cu privire la soarta apărării orașului
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
muniției explozive și a unei artilerii mai puternice au condus la înlocuirea fortificațiilor bastionare cu , mai rezistente, sau, considerate ineficiente, au fost complet demolate pentru a face loc dezvoltării orașelor. În secolul al XX-lea apariția tancurilor și a forțelor aeriene a redus mult din eficiența fortificațiilor.
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]