67,494 matches
-
n-a fost scutit nici PDSR. Astfel că cei care se află în bucătărie vor să fie scutiți de surprizele unor dezbateri reale, care i-ar putea scoate de acolo. În congresele noilor partide bîntuie un duh al unanimității care amintește de triumfalismele congreselor PCR. Deosebirea e că în momente de criză, aripile își iau zborul din partid, nu sînt tăiate, ca în bunele vremuri cînd partidul dispunea de o minoritate incontestabilă de tip partidul sînt tovarășii 1 și 2. Sau
Cutremurul bucătăriilor de partid by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16621_a_17946]
-
desenează portretul unor personaje din satul lăsat în urmă: "a murit și Virgil nebunul satului/ mi-a spus cineva pe Magheru/ nu mai sînt praguri dincolo de Purcelu/ au murit toți/ și Trăsnea și Țapul și Arghira/ trebuie să ți-o amintești/ a dracului muiere...". Dar și într-un set de reguli privind vorbitul peste gard, parte a trecutei tradiții: "acum știu cum trebuie să vorbesc peste gard/ cum trebuie să-mi sprijin coatele/ și mai ales cum să execut acel gest
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
pregătindu-mă să le public. M-am izbit de cerbicia cenzurii. Manuscrisul, în forma pe care am citit-o, avea cîteva ample capitole portret (despre C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, H. Sanielevici, Emanoil Bucuța și altele de care nu-mi mai amintesc). Firește, cuiul lui Pepelea îl crea capitolul despre prietenul său Nae Ionescu, deși era foarte critic, partea esențială de aici era denunțarea unei veroase fraude (împreună cu Octav Onicescu) de la Centrala Cărții a Culturii Naționale, subvenționate de Aristide Blank (prin anii
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
exagerare antiintelectualistă ci mai mult de o concepție a trăirii autentice, în spiritul vieții necontrafăcute, cu îngăduința tuturor plăcerilor pe care le-a știut practica din plin. Am uitat să notez că și-a făcut copilăria pe maidanul și mahalaua amintită împreună cu viitorul Gh. Urmuz, el - ca și Arghezi - socotind, mai tîrziu, că Omul cu mîrțoaga al lui Ciprian a fost, de fapt, piesa de teatru a lui Urmuz. E, și aici, o enigmă nesoluționată a istoriei literare. Oricum, am ținut
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
timpul ca acest popor necăjit să pună la cîrma țării, în fine, un bărbat cît de cît vrednic de renumele atîtor români de seamă... Brătienii... Maniu... Titulescu. Pe urmă, tot dînsul, discutînd despre candidatura la președinție a domnului Mugur Isărescu, amintise de personajul binecunoscut din piesa lui Tudor Mușatescu,... cel care, silit de familie și de amici să candideze la alegeri, tîrît cu chiu cu vai înaintea alegătorilor, striga: Fraților, nu mă votați!... Spre disperarea familiei. Iar alegătorul adevărat atît așteaptă
Și totuși se mișcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16633_a_17958]
-
rămâne așa cum îl vedea Ceaușeșcu: un incapabil și-un incompetent!), Mircea Dinescu n-a pierdut prilejul de a-i faulta discret pe contracandidații alesului său. Lucru, de altfel, firesc: eu însumi, câteva rânduri mai sus, aș fi putut să-mi amintesc de cuvintele frumoase ale lui Vladimir Tismăneanu la adresa d-lui Stolojan, și nu de memoriile lui Silviu Curticeanu, din care am citat părerea lui Pingelică despre finanțistul mediocru care era, pe vremuri, liberalul nețărmurit de azi! Iată, însă, că o
Linșați-l pe Dinescu! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16605_a_17930]
-
și sigure - precum miturile contemporane ale sexologiei, locul femeii în societate și în profesie, ori ceea ce el numește "strategia fericirii". Aceste meditații polemice depășesc cu mult, îndeosebi prin judecățile de valoare lansate, cadrul psihanalizei. Posibil tocmai din acest motiv - și amintindu-și mereu, s-ar putea crede și asta, de titlul parvenit pe care s-a ambiționat să-l prescrie acestei cărți (din motive pentru mine de neînțeles), în încheierea fiecărui capitol Brunner adaugă invariabil câteva rânduri concluzive (care cu mici
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
Mă-ta! Țînțarii! Se poate descifra ca un pariu al cineastului în pragul a 80 de ani. Luîndu-se la trîntă cu postmodernismul în floare, eroii încalcă toate barierele începînd cu pudoarea și terminînd cu... improvizația, dialogînd cu spectatorii cărora le amintesc că "toți sîntem condamnați la libertate". Recapitulîndu-și teme predilecte, într-o sarabandă în care viciile sînt manifeste, iar virtuțile ascunse, Jancsó trece el însuși prin cadru, plutind au ralenti prin acest ipotetic cîntec de lebădă. Premiat a fost însă filmul
Senzor by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16652_a_17977]
-
frecvent în România și face în continuare o muncă sisifică, investigând arhivele închisorilor, tribunalelor și spitalelor militare, cercetând inscripțiile de pe monumentele funerare și documentele aflate în păstrarea administrației cimitirelor, explorând presa vremii și, mai ales, consemnând ceea ce-și mai amintesc supraviețuitorii anilor de teroare. Dicționarul reprezintă numai una dintre operele sale de salvare a memoriei colective. Autorul a mai elaborat în ultima perioadă studii de mare anvergură, bazate pe o documentație impresionantă, despre revoltele țărănești împotriva regimului comunist, despre armata
LUPTA CU AMNEZIA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16641_a_17966]
-
Mircea Dinescu se abținuse să spună cât de prost vorbesc românește cei doi energumeni. Cum se poticnesc și unul și altul în agramatisme și cum continuă să învârtă în gură limba de lemn moștenită de la primii lor dascăli. Dinescu nu amintise lucrul acesta din delicatețea lui de poet. Cât privește "mitocăniile" sale, să nu ne înșelăm. Ele nu sunt decât extravaganțele unui aristocrat, prin talent, sătul de ce aude și de ce vede în jur. Să recunoaștem însă că moderatorul respectiv știe să
Mărunțișuri electorale by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16671_a_17996]
-
îl purta pieptănat cînd cu cărare, cînd pe spate. Gimnast și patinator fervent în adolescență, ținuta îi era elegantă, mersul sigur. Fotografiile ni-l arată cu barbă tunsă, mustăți, aer ascetic, foarte supravegheat. Cei care l-au apropiat și-l amintesc surîzînd "smerit", mai de grabă reținut, cum era și în gesturi și vorbe. Voce gravă, cavernoasă, părînd (fără să fie în realitate) puțin afectată. La absolvirea gimnaziului marea atracție ce simțea pentru uniforma militară, atracție moștenită de la tatăl său, fostul
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
simțea pentru uniforma militară, atracție moștenită de la tatăl său, fostul căpitan în garda civică, l-a determinat să se gîndească la o școală de ofițeri. Cînd își rădea mustața, chipul său interiorizat avea un aspect glacial, englezesc. Soția și-l amintește astfel, circulînd, prin 1925, în haine gri de stofă englezească și pălărie de fetru. În iarna anului 1923, tot la Bacău, era echipat cu palton gros și cu o căciulă neagră de lutru. Altădată, un prieten îl întîlnește la o
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
la Curtea de Casație prin vorbele sale de duh. - În familie nu se vorbea despre el? Tatăl dumneavoastră nu avea amintiri legate de el? - A murit la începutul secolului, în 1903, iar eu m-am născut în 1919. Tata își amintea de el, chiar dacă și el era foarte tînăr cînd a murit tatăl său, ca de o autoritate paternă plăcută și cultivată în care exercițiul unei foarte corecte, prețioase și subtile cunoașteri a limbii franceze făcea ca mintea să fie capabilă
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
definitivă a acestor oscilații nu se întrevede. Scrisoarea nu e datată, dar e situabilă prin 1946-1947. Febra comunistă îi va trece, cum îi trecuse și simpatia nevinovată (fără ceva ideologic în ea), pentru legionari, avută pe la 12 ani, când își amintește că l-ar fi mângâiat însuși Căpitanul (p. 101). Puseul legionar de la vârsta adolescenței venea numai dintr-o bravadă a vârstei și din atracția pentru spectacolul public impresionant. Mi se pare exagerată speculația lui Corin Braga în legătura cu miza
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
de concerte au rămas deschise sub vocea lunii, Roma a demarat în forță cu variate manifestări menite a evoca amintirea lui Federico. De altfel, așa trebuie explicat și titlul ales de către organizatori pentru acest maraton fellinian: ROMARCORD, Roma-si-ricorda („Roma își amintește”), fericită alăturare a toponimului cu titlul uneia dintre bornele cinematografiei felliniene. În noaptea aceea Nicola Piovani, succesorul lui Nino Rota la crearea atmosferei muzicale pentru ultimele filme ale regizorului, a susținut un concert pe Capitoliu; tot atunci au fost inaugurate
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
colaborare cu Brunello Rondi și Dino Buzzati (care pare a fi inspirat și stilul grafic al unora dintre cadre), Mastorna rămâne un proiect niciodată pus pe peliculă și tocmai de aceea un motiv de regret permanent pentru Fellini, care îl amintește inclusiv în filmul documentar Sono un grande bugiardo. Mastorna este un personaj cât se poate de comun, iar figura sa aduce, deloc întâmplător, cu cea a lui Paolo Villaggio (mult mai cunoscut sub numele eternului său personaj Fantozzi, care a
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
O poveste halucinantă, desenată în ritm alert și care închide în ea multe dintre laitmotivele felliniene: circul, viața clownului, agresiunea televiziunii, lipsa de comunicare, femeia-ghid în lumea fantastică, femeia-simbol (împins spre grotesc) al fertilității. La feminin Este suficient să ne amintim rumba prostituatei Saraghina din Amarcord, sau apariția urieșiței în Casanova, sau mult mai cunoscuta scenă a Sylviei în Fontana di Trevi, ca să putem înțelege care este importanța prezenței femeii gigantice în iconografia felliniană. Este femeia-colos, războinică, gladiatoare; cu o imagine
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
îndepărtează de orice tipologie fosilizată. O privire asupra vieții Nu întâmplător, în luna octombrie, la Complexul Vittoriano din Roma s-au inaugurat, la foarte scurtă distanță una de cealaltă, două expoziții importante: alături de cea dedicată Romei lui Fellini, de care aminteam mai sus, este vorba despre Toulouse-Lautrec. O privire asupra vieții (11.10.2003-8.02.2004). Nu întâmplător, spuneam, dat fiind că cei doi artiști au mai multe similitudini decât s-ar putea crede la o privire rapidă. Tocmai acest lucru
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
treptat. Care au fost noutățile conținute în creația lui M. Ivănescu, noutăți pe care timpul le-a scos într-un relief tot mai convenabil? Sub raportul filiației, poetul pleacă, într-un context dominat de tradiția franceză, de la modele anglo-saxone. Numele amintite în legătura cu d-sa au fost James Joyce, Virginia Woolf, Emily Dickinson, T. S. Eliot, Ezra Pound, Dylan Thomas, John Berryman, Kenneth Koch, Frank O’Hara etc. Iată o primă mutație! Sub raportul viziunii, M. Ivănescu declanșează ceea ce am
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
acoperindu-mă, să mă împingă tot mai departe,/ la care să mă întorc. vremea pe mine acum/ nu mă mai poate schimba. E ca o moarte,// de fapt. pot să privesc pe fereastră - și nu-mi/ mai vine să-mi amintesc nimic. e o vreme/ fără urmare - în care nici nu mai am de ce mă teme” (ha-ha). Oricum nu avem a face cu o postură „pozitivă”, cu o exaltare a valorilor existențiale. Dar nici cu ceea ce am putea numi o idealizare
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
polon la 1 iunie 1512, vorbește despre "castelul nostru de la Soroca". În tratatul moldo-polon din 12 iulie 1499 este citat martor "Coste, pârcălab de Soroca", iar în tratatul încheiat la 14 septembrie 1499 cu Alexandru, mare duce de Lituania, este amintit din nou același "Coste, staroste de Soroca". Pârcălabii principalelor cetăți moldovenești sunt cunoscuți mai ales din hrisoavele domnești, figurând ca martori. Ei erau apropiați ai domnului, membri ai familiei domnitoare sau ai Sfatului Domnesc. Un alt moment semnificativ ce leagă
Urmele lui Ștefan cel Mare în ținutul Sorocii. In: Curierul „Ginta latină” by Vlad Bejan, Carmen Bădură () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2240]
-
SĂ NE AMINTIM DE VASILE ȘTIRBU Vasile Știrbu s-a născut la 3 august 1922, în satul Holoșnița, județul Soroca. L-am cunoscut când, venit ca și mine de pe malul Nistrului, era student la Iași. Am trăit fiecare din noi frica să nu
Să ne amintim de Vsile Știrbu. In: Curierul „Ginta latină” by Nicolae Bulat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2243]
-
AMINTINDU-MI DE PICTORUL CĂLIN ALUPI Fiind refugiată din Basarabia, începând cu toamna anului 1945 și până la absolvirea cursurilor Secției de artă decorativă din cadrul Universității de artă plastică din Iași, am fost adăpostită în casa generoasei familii a generalului Ernest Ballif
Amintindu-mi de pictorul Călin Alupi. In: Curierul „Ginta latină” by Victoria Semendeaev () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2235]
-
menajamente a naturii umane. Primul pas către a nu împărtăși soarta eroilor este aceea de a o privi direct, fără raționalizări inutile, de a o integra și de a merge mai departe. Iar Dogville este o operă cinematografică impecabilă ce amintește, prin tema sa și prin sobrietatea discursului, de autorii antici. Spațiul antitetic dintre filmele ce prezintă o realitate unilaterală fie în sens negativ (Gothika), fie în sens pozitiv (Pur și simplu dragoste), și Dogville nu este numai unul al valorii
Trei filme by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13119_a_14444]
-
Coarna (Korna), apoi Vișina (Višna), Valasska Kycere, U Dornaku, Mgurka, Rztoka, Valasska Polanka, Rumanuv (un pârâu), pasul Valasska, localitățile Potec, Brumov, Baska, Valasske Bystrice, Valasske Klobouky, Valasske Mezirici, Vlachovice. Multe din ele le remarcasem pe harta turistică a regiunii. Îmi amintește de nume de familie românești, de exemplu Rara, necunoscute la populațiile slave, de cuvinte românești care circulă încă, chiar dacă populația a adoptat, de mai multe secole, limba cehă. Îmi spune că în timpul verii se desfășoare, la muzeul în aer liber
Societatea culturală „Ținutul Herța” București, România. In: Curierul „Ginta latină” by Emil Petru Rațiu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2232]