60,397 matches
-
cea mai importantă. Dar pentru noi ea rămâne o zonă a lucrurilor vagi. Această carte este până la urmă o carte despre lucrurile vagi. Lucrurile vagi sunt lucrurile cele mai importante. Dar pentru că la aceste lucruri nu am putut ajunge decât pornind de la hotarele lumii și ale libertății noastre, am intitulat totuși această carte Despre limită. Cu excepția Anexelor, care reprezintă formele pe rând abandonate ale discursului despre limită (istorică, hermeneutică și exegetică), paginile acestea alcătuiesc o carte fără bibliografie (nici un nume propriu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
explicăm printr un exces în cultivarea limitei, și nu în contestarea ei<ref id=”2”>Vezi pp. 215 și urm. </ref>. Oare greșim cu ceva sau exagerăm în vreun fel dacă afirmăm că se poate ajunge la intimitatea ființei eline pornind de la felul în care s-au îmbinat elementele obiective și subiective ale semantismelor radicalului *perîntr-un complex care, la început, a vizat cucerirea unor limite așezate dincolo de puterea percepției imediate? Pentru lumea spiritului, marile călătorii originare au avut semnificația transpunerii limitelor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-și privirea către un punct precis: Atena privește către o piatră de hotar, către o bornă. Privirea meditativă a Atenei, spune Heidegger, este îndreptată asupra limitei. Dar ce este limita? Heidegger a vorbit în mai multe rânduri despre această problemă, pornind de fiecare dată de la înțelesul termenului elin, peras. Prima și cea mai importantă interpretare a conceptului grec de limită Heidegger o face în faimoasa Einführung in die Metaphysik (Introducere în metafizică) din 1935. Iată cum sună ea: „... faptul de a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hoch gerichtete Da-stehen), de a ajunge la o situare-fermă (Stand) și de a rămâne în situare-fermă, grecii îl înțeleg drept ființă. Ceea ce ajunge în felul acesta la situare-fermă și devine ferm-și-constant (ständig) în sine însuși se eliberează în chip violent, pornind de la sine, pentru a ajunge în necesitatea propriei sale limite, peras. Aceasta nu e defel ceva care vine să se adauge ființării din exterior. Încă în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în necesitatea propriei sale limite, peras. Aceasta nu e defel ceva care vine să se adauge ființării din exterior. Încă în și mai mică măsură ea reprezintă o lipsă, în sensul unei mărginiri dăunătoare. Menținerea care se obține pe sine pornind de la limită, faptul de-ase-avea-pe-sine în care se menține situarea-fermăși-constantă (das Ständige) este ființa ființării și abia ea face ca ființarea să fie ființare, deosebind-o de neființare. A ajunge la o situare-fermă înseamnă, așadar: a dobândi pentru sine o limită
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
241.</ref> În sfârșit, în conferința de la Atena despre limită se face această scurtă digresiune: „Limita nu este totuși doar contur și cadru, nici numai locul în care ceva încetează. Prin ea ceva este strâns laolaltă în Propriul său pentru ca, pornind de aici, să apară în plenitudinea sa, să ajungă la prezență.“<ref id=”3”>Die Herkunft..., p. 13. </ref> În toate aceste referiri la limită, pe care Heidegger le face de-a lungul a 30 de ani, ideea rămâne aceeași
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
autor“, reprezintă varianta definitivă a volumului cu același nume apărut în 1975 la Editura Univers. Aparent, ne aflăm în fața dezbaterii unui concept de ordin estetic, de vreme ce discuțiile despre tragic în cultura europeană de la Aristotel și până la Schiller sau Croce au pornit de fiecare dată de la specia literară a tragediei. Numai că lucrarea lui Gabriel Liiceanu este, așa cum de altfel ni se spune în subtitlu, o fenomenologie, o cercetare a fenomenului tragic așa cum îl găsim în viața reală. Pentru a găsi specificul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
străini". E. H. Carr spunea: "Înainte de a analiza un istoric, studiați-i mediul istoric și social". Originile românilor au fost cercetate de A. D. Xenopol, iar ulterior de Iorga și de alți istorici. După părerea lor, se poate identifica o continuitate pornind de la geto-daci, trecînd prin romani, pînă la românii de astăzi. Această continuitate este deosebit de relevantă în Transilvania. Această afirmație a dus la contra afirmații din partea ungurilor, rușilor și chiar a bulgarilor, care susțin că românii nu se aflau în Transilvania
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sine. Vrem să ajungem aici? Nu numai statul, întreaga societate trebuie să se apere. Dar, apărîndu-ne, nu trebuie să ne referim la socialism. Oricine ar fi sectantul, socialismul este mult mai nobil decît el"42. Iorga nu era atît de pornit împotriva socialismului cît împotriva pervertirii "sectare" (sovietice) a "nobilelor idei" ale socialismului. În copilărie și adolescență, Iorga a dobîndit un complex al sărăciei. Chiar și după o jumătate de veac își amintea că în tinerețe "trăia întotdeauna din pomeni"43
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
moral bazat pe afirmații agresive și pe forță"5. Ținînd cont de toate acestea, analiza aceasta nu este exhaustivă. România era aliata nu prea pe ascuns a Imperiului austro-ungar și a Germaniei. Regele ei, Carol I de Hohenzollern, era foarte pornit împotriva revizionismului. Toți politicienii aveau pretenții revizioniste înainte de a ajunge la putere; odată ajunși în cabinete, orice pretenție revizionistă era dată uitării, din respect față de sentimentele regelui. Regele păstra distanța între societatea românească și el. Așa cum remarca prințul Barbu Știrbei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deceniul 1890-1900) în curentele socialiste; după 1900, mulți dintre ei vor deveni iorghiști. Și întrucît nici iorghismul nu constituia o soluție, după Primul Război Mondial, mulți dintre ei vor căuta soluții foarte diferite. Aceasta era situația atunci cînd Iorga a pornit la luptă prin articolul său din "Independența României". Și-a început "Lupta" după ce împlinise treizeci de ani. Personalitatea, concepțiile asupra istoriei, literaturii, artei, poeziei și moralității, ca și firea și atitudinile sale erau formate, extrem de puține schimbări producîndu-se sub acest
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
credea că istoria oricărei națiuni poate fi înțeleasă numai în contextul istoriei universale (și al caracteristicilor permanente ale acesteia). Istoriile naționale și cea universală trebuie deci nu numai studiate în paralel, dar trebuie și să fie considerate complementare. Iorga a pornit de la literatura universală întorcîndu-se apoi la literatura română, călătorind și făcînd cercetări în toată Europa. După călătoriile și studiile sale în străinătate, a petrecut mulți ani răscolind colecțiile românești, inscripțiile bisericești, mănăstirile din România și proprietăți particulare. După opinia lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Economie politică la Universitatea din Iași, cu studii la Dresda și Bruxelles, Cuza era și el junimist. Deși exclus din partid din cauza excesivului său antisemitism, a continuat să facă parte din cercurile intelectuale ale Iașului. Iorga și Cuza au pornit la luptă umăr la umăr. Amîndoi erau intelectuali formați la Iași, foști socialiști, atei și avînd legături strînse cu societatea "Junimea". Moto-ul lui Cuza era: "Naționalismul este forța creatoare a culturii, iar cultura este forța creatoare a naționalismului". Cuza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, Ion Bogdan, l-a ajutat în privința documentelor scrise în limbile slave 48. Iorga nu a aparținut nici unei școli istorice, deoarece era un impresionist care se concentra asupra particularului, interpretînd fenomenele istorice în contextul acestuia. A ajuns la concluziile sale pornind de la un grup de noțiuni înrudite pe care încerca tot timpul să le definească: sol, națiune, religie, instinct, organism, suflet, idee, rasă termeni specifici naționalismului romantic din secolul al XIX-lea. Ca și Michelet, Iorga considera drept esențială definirea națiunii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
72. Dintre toate manifestările acesteia, literatura era cea mai originală, dar ambiția lui Iorga de a atinge nivelul artei "pure" nu constituia o tovărășie chiar atît de firească pe cît i-ar fi plăcut lui să fie. Înainte de a-și porni "lupta" politică, Iorga era mai deschis la minte în privința literaturii 73. După 1900, Iorga nu a mai fost receptiv la inovațiile din literatură. Călinescu nota: "Nimic din ceea ce era modern în literatură nu mai avea ecou în mintea sa"74
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fost stînjenită de greșelile politice ale liberalilor după independență. Drept urmare, România a adoptat modele culturale străine, otrăvindu-și sufletul. Arta ei s-a umplut de hidre odioase, ale căror numeroase capete hidoase Iorga, înveșmîntat în haine de luptă, a pornit să le distrugă. Vederile lui istorice și estetice formează un tot unitar, iar critica lui literară s-a politizat. Iorga se ridica deasupra altor critici literari români prin erudiția sa. Nici Maiorescu, nici Gherea nu-l egalau. Trebuie să ne
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu-i putea ataca pe ruși și nici măcar elementele rusești în debandadă influențate de anarhiști. De data aceasta, Iorga s-a decis să ia măsuri serioase. Întrucît nu se aștepta la nimic din partea politicienilor și chiar a armatei române, a pornit să-i viziteze pe diplomații străini. Ambasadorul Italiei, baronul C. Fasciotti, i-a servit două-trei răspunsuri machiavelice: Rakovski este felul de persoană pe care ori trebuie să o împuști, ori să o atragi de partea ta. Guvernul român nu putea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la o distanță de circa o mie cinci sute de kilometri). Lingouri de aur și unele relicve istorice au fost de asemenea trimise în Rusia spre depozitare. Pe la sfîrșitul lunii iulie, în partea de sud a frontului, armata română a pornit la Mărăști o mișcare de învăluire împotriva forțelor inamice. A fost o relativă reușită; cu toate acestea, germanii au atacat în forță în zona Mărășești la sfîrșitul lui iulie. S-a declanșat cea mai mare bătălie din campania română. Au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unul și celălalt. Hitler a pus în mișcare un proces menit să transpună în viață planurile expuse în Mein Kampf. Iorga a prevăzut acest fapt, scriind că Germania nu era mulțumită cu granițele stabilite" în urma Primului Război Mondial și era gata să pornească un alt război și mai înspăimîntător. Etapele acestui proces vor fi constituite de anexarea Austriei și distrugerea Cehoslovaciei, după care Hitler va încerca să pună stăpînire pe coridorul polonez. Atunci cînd Hitler a promis "25 de ani de pace", Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Macedonia și Albania spre "Dacia Traiană", mulți dintre aceștia stabilindu-se în Țara Românească. Au venit (într-un număr mai mic) și în Moldova. Puține dintre aceste migrații pot fi stabilite cu precizie ca avînd drept țintă Transilvania (și pornind direct din partea de sud a Peninsulei Balcanice). Mulți români viețuiau în Evul Mediu pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării 210. Dacă zona albano-macedoneană era leagănul ancestral al românilor, atunci de ce a avut loc această migrație în masă într-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
secolul al treilea, devenind de atunci un fel de Atlantida, în care oamenii au continuat să vorbească vechea limbă romană, spunîndu-și și acum români, țara lor fiind România"212. Mai ales R. Roesler, în lucrarea sa Rum(nische Studien (1871), pornind de la și ducînd mai departe teoriile unui istoric elvețian, F. J. Sulzer, privind presupusa deportare a populației dace de către romani, a fost cel care a susținut că Transilvania era lipsită de orice populație la răscrucea mileniului; că în 271 e.n.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Franța) și își păstra neclintită dragostea față de Statele Unite. Voia însă să adapteze exemplul lor la condițiile României și nu să-l copie; și (întrucît vedea multe aspecte negative în civilizația industrială) să o facă cu grijă. Iorga era irevocabil pornit împotriva nazismului german, dar mai puțin a lui Mussolini (cel puțin în public). Spera să poată determina politica italiană să se îndepărteze de poziția ei revizionistă promaghiară și nădăjduia din tot sufletul că Mussolini i se va opune lui Hitler
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
împotriva goga-cuziștilor, pentru că aceștia constituiau într-o mai mare măsură decît Legiunea o agenție hitleristă. Era destul de sentimental ca să-și amintească de legătura lui cu A. C. Cuza, deși s-a disociat întotdeauna de poziția pronazistă a acestuia. Iorga era foarte pornit împotriva evreilor care refuzau să se asimileze și va deveni (spre sfîrșitul anului 1937) destul de lipsit de discriminare în atacurile sale. Continua totodată să-i susțină pe evreii care se asimilau sau manifestau interes față de cultura română, considerînd-o drept un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era adevăratul vinovat. Dar, între timp, susținut de mitologia ariană a strămoșilor lui, un altul, un rival mai norocos s-a ridicat, înlăturîndu-l pas cu pas și devenind conducătorul poporului german. Iar astăzi, păgînul care s-a răzbunat astfel a pornit pe calea împlinirii ultimei lui misiuni, cu mîinile șiroind de sînge și cu ochi sălbatici și reci ca gheața, ca să proclame proaspătul triumf al semizeilor nordici asupra divinității semite"32. Nu putem decît să ne cutremurăm în fața intuiției istorice a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
obligată să renunțe la neutralitatea ei absolută pe care o respectase între cele două surori latine 88. În primăvara lui 1939, Carol, care avea șansa de a deveni un proconsul german în România, a pierdut-o definitiv. Hitler era acum pornit să distrugă Polonia. Nu mai devreme decît la 2 aprilie, Iorga a considerat că este de datoria lui să-i sprijine pe polonezi. În săptămînile următoare, Iorga a scos în evidență drepturile istorice și economice ale polonezilor 89 asupra Danzig-ului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]